Mersul la olita de timpuriu nu e recomandat

ina.click spune:

ii trece imediaqt cu bepanthen dar si apare imediat daca nu sunt pe faza si nu il schimb repede.

multumesc mult pentru sfaturi. poate totusi aman pentru la vara. habar n-am sincer ce sa fac. Nu cred ca mai prind concediu prea curand.

De cate ori deschid fereastra...

Baby1320 spune:

Legat de crema pentru iritatii ... Eu le-am dat de cap cu Reviken. E o crema foarte ieftina si extrem de eficienta. Am aflat de ea la o disperare maxima cand era cu funduletul cu sange de-a dreptul (acum vreun an). Este absolut magica. A doua zi nu mai are nimic daca e dat din timp.

Legat de olita .. nu mai spun nimic :).

Baby1320 spune:

Ina, un sfat din proprie experienta - doar stii :): amana pana la vara, iarna e un calvar, dar din pacate pentru noi, o data inceputa treaba, eu nu mai dau inapoi. :). Si tine cont ca eu sunt non-stop cu copilul si ... rezultatele sunt cele despre care stii deja :)

AndrushkDea spune:

si eu am baietel de 2 ani jumate care inca nu vrea fara pampers,am incercat mii de metode,uneori se cere la baie singur,uneori uita.dar am obs k daca il fortez nu face.parerea mea e ca faptul k nici nu vb f bine inca,nu e pregatit,sau inca nu se simte pregatit.am citit de multe ori traume cum ar fi copii dezvatati de pampers cu forta care inca la varsta de 4 ani fac in pat din acest motiv.asadar dragi mamica,faptul vine de la ssine,cand or sa se simta ei pregatiti,normal cu insistentele noastre si cu vointa lor ,nu la o varsta f tarzie.va salut cu drag,andrrea mama lui claudiu.

manon spune:

doamne, dar chiar trebuie sa frisonam la toate stupizeniile numai pentru ca ni le furnizeaza "aceia" ?? cum sa tii un copil in pampers pana in jurul varstei de 3 ani ?? poate in timpul somnului, ok. nu vreau sa fiu malitioasa, fiecare isi creste copilul cum crede ca-i mai bine, sunt convinsa, dar nu va suparati pe mine daca ma amuza disperarea mamicilor care lacrimeaza ca nu pot alapta copilul pana il duc la scoala sau care se ingrijoreaza acum ca cel mic s-a cerut singur la olita in jurul varstei de un an...wow, ceva nu e in regula cu ala mic, plange ca vrea la olita, nu-i mai place sa faca in chilotei, ce ne facem, fetelor ??!!!

Ilinca_M. spune:

Pai chiar ca ai fost malitioasa doar de dragul retoricii, ca nu mi se pare ca a aparut vreo mama stresata ca nu-si poate baga copilu' in pampers cu forta, ca el merge, face la wc, trage apa, dar ea l-ar vrea in scutec...
Adica mie lucrurile mi se par clare:
varianta bebe face de bunavoie la olitza pe la 1 an-18 luni- foarte bine, situatie normala!
bebe se simte comfortabil (fie si doar spiritual, fizic fiind pregatit pentru renuntare) cu scutec la 2 ani jumate- 3: iarasi foarte bine, situatie normala!
Anormal mi se pare cand copilul nu e pregatit sa renunte la scutec dar il fortzam/presam/stresam noi, "ca asa trebuie" si la fel ar fi anormal sa "intorci" un copil potty-trained la scutec, doar ca asa ai citit ca e bine...

danangie spune:

Subscriu ce a scris Ilinca.
Fiecare copil are timpii lui. Unul vorbeste mai timpuriu, altul a acceptat olita cu succes, altul nu. Fiecare copil e divers. Toleranta si rabdare mamici ca le rezolvam pe toate. Pupp

---

Alessio Michele (4 ani si 5luni) , Mattia Gabriel (3 anisori! ) plus un ghiocel de primavara Marco Andrei (1 an si 9 luni) ! .

Pozici cu noi

klavier spune:

Era sa zic: "ce porcarie de articol", dar m-am abtinut - pentru ca nu articolul e problema, ci faptul prezentat.

Aceste "studii" care ni se baga pe gat fara date, fara explicatii, doar pentru formare de opinie... jenant.

Si noi le luam de bune.

Hai sa facem studii. Eu as face unul despre efectele scutecelor la copii. Cele de panza - pe care le-am purtat, inca, si noi (unul din efecte ar fi, probabil, ca bebe se obisnuieste destul de timpuriu sa nu mai faca pe el pentru ca e ud si miroase).
Cele de plastic - hm, aici e mai greu (iritatii? efectele acelor substante pe termen lung asupra pielii, moleculele de plastic ajunse cumva pe altundeva, uf, efectele psihice benefice: viata e usoara si frumoasa, crestem optimisti etc etc)

Am nevoie de o grupa reprezentativa de vreo cateva sute de mii de bebelusi care sa fie de acord sa ii urmaresc indeaproape vreo 20 de ani; jumate cu scutece de panza, jumate cu scutece de plastic; unii cu olita de timpuriu, altii cu olita mai tarziu sau fara; mai am nevoie de o armata de studenti dispusi sa preia si sa prelucreze tona de informatii si sa o bage in programele de statistica; si, foarte simplificat, pe la 60 de ani o sa va dau de stire care dintre bebelusi au fost maltratati si care nu. Ce am fi putut face mai bine. Pana atunci o sa existe alt fel de scutece.

Dat fiindca nu pot face astfel de studii, cum nici acel magnific profesor doctor nu o fi putut face, ma abtin si imi ascult instinctul. Fiecare copil e altfel si o mamica simte, uneori, ce ii face bine copilului, presupunand ca nu se lasa (prea) influentata de marketing.

Spor la sters popouri :)

O mamica de: 1. curatica la 3 1/2; 2. curat la 2 1/2; 3. curatica inainte de 2 ani. Expicatia: puterea exemplului. Cei mici i-au vazut pe cei mai mari la toaleta si au vrut si ei sa fie mari. Culmea ar fi fost sa le spun, conform studiului: "dragii mamei, nu va las inca sa faceti la olita pentru ca nu ati implinit 3 ani si mi-e frica sa nu va aduc daune fizice si morale".

AITA spune:

Siguranta copiilor cu autism

Fiecare copil are nevoie ca adultii care au grija de el sa fie responsabili si sa-l mentina in siguranta. In curiozitatea lor si in dorinta de a explora, copiii pot intalni multe pericole. Rapoartele privind siguranta copiilor, publicate de Alianta Europeana pentru Siguranta Copiilor (2012), semnaleaza pericolele responsabile de accidentele copiilor, in ordinea frecventei cu care se intampla: pe primul loc este ranirea, urmata de inec, otravire, caderea de la inaltime, iar la finalul listei se afla arsurile si oparirea.
In cazul copiilor cu tulburare de spectru autist, pericolele sunt si mai numeroase. Particularitatile acestei tulburari predispun copiii la accidente si la pierderea de parinti. Printre caracteristicile autismului care ridica probleme de siguranta se numara: absenta simtului pericolului, absenta fricii de inaltimi, faptul ca pot sa nu sesizeze daca parintii sunt in preajma sau nu, sensiblitate la atingere, agresivitate sau autoagresiune, posibilitatea de a nu diferentia adultii familiari de cei nefamiliari.
Copiii cu autism se pot strecura uneori in liniste si pot iesi din campul vizual al adultilor, pot sa puna mana pe animale in ciuda avertizarilor verbale, pot sa bea substante gasite la-ndemana, se pot aventura in strada fara sa constintizeze riscul traficului rutier, pot sa iasa pe pervazul geamului indiferent de etaj, pot sa puna mana in flacari, pot sa exploreze cu fata interiorul unei pungi existand riscul sa se sufoce, poate sa intre intr-o apa adanca. Situatia cand copilul este supravegheat de mai multi adulti prezinta un risc mai ridicat, intrucat responsabilitatea se disipa. De asemenea, mediile aglomerate pot oferi multe posiblitati de accidentare sau de ratacire.
In acest context, Asociatia pentru Interventie Terapeutica in Autism (AITA), in parteneriat cu OMV-Petrom Tara lui Andrei si MySafeKid, desfasoara in perioada februarie-aprilie 2013 un proiect educational si informativ centrat pe siguranta copiilor cu autism. In cadrul acestui proiect, parintii copiilor cu autism vor fi informati cu privire la riscurile specifice si mai ales cu privire la modalitatile de preventie. Informarea se va realiza prin intermediul unor flyere, a unor brosuri, dar si printr-o serie de 5 cursuri gratuite sustinute de specialistii AITA si de reprezentantul MySafeKid. Mai multe informatii despre cursuri puteti gasi aici: http://autismro.wordpress.com/2013/02/13/cursuri-gratuite-pentru-parintii-copiilor-cu-autism/
Afectiunea si iubirea neconditionata, respectarea nevoilor fiziologice, incurajarea dointei de cunoastere, sunt toate elemente esentiale pentru dezvoltarea unui copil. Insa pentru ca aceasta dezvoltare sa poata continua in cele mai bune conditii e nevoie sa fie asigurata securitatea lor. Pentru a sti cum sa ne pastram copiii in siguranta, e nevoie sa ne informam cu privire la riscuri si sa le minimizam atat de mult cat este posibil.