De la ce varsta fara un adult in preajma?(5)

Victoria_mami spune:

Hai sa va spun cum am venit eu in Canada acum 10 ani: aveam escala in Praga, 2 ore. A avut avionul o intarziere de inca vreo 3-4 ore, nu mai stiu exact. Muream dupa o cafea in aeroport si nu am avut bani sa-mi cumpar! (nici nu stiu cat era o cafea, 2-3 euro, cat putea fi?) Asa ca intram la baie si am baut apa de la ghiuveta. Am ajuns aici, am imprumutat de la unchiul meu (care m-a ajutat sa vin) $100, am stat la hotel din prima zi, am avut servici din prima zi, intr-adevar. Au fost zile cand nu am avut 25 de centi sa imi cumpar un corn, nu am mancat zile intregi. Am ajuns la un moment dat ca mi-am amanetat un inel sa-mi cumpar Tylenol, intr-o zi cu o cumplita durere de cap. Nu am cerut niciodata nimic nimanui, nu mi-am sunat unchiul nici macar o data sa il rog sa imi imprumute $5. Acum, dupa 10 ani, am (avem) casa, masini, si cele mai pretioase lucruri din lume: o fetita minunat de perfecta si o familie! Cum o sa fie cand creste mare? Vom vedea. Important e sa stie ca se poate baza pe noi oricand are nevoie. Nu conteaza ca are 20 sau 30 de ani cand isi ia zborul din ciubusor, important e sa fie ea pregatita sa plece de langa noi si sa stie ca vom fi acolo ptr. ea oricand si de orice ar avea nevoie.

XIO spune:

Oana, fii atenta: daca citesti prima oara mesajul pe care mi l-ai scris tu mie, si apoi mesajul pe care ti l-am scris eu tie, poate te prinzi de ironie.
Dar ma bucura mesajul asta nervos al tau, inseamna ca am ajuns la ironii finute rauAdica e de bine pt mine reactia ta.
Asta cu ratata a fost tare Tie ti se pare ca mie mi se pare ca o fi Bird vreo ratata ca a avut copil la 19 ani :)))))))
Si alte interpretari mai ai?ca pe astea le iubesc cel mai tare, daca scriu ca e soare afara apare cineva ca tine din neant si ma urecheaza virtual ca ce, ma cred eu mai desteapta si mai tare ca la mine in oras e soare?adica ceilalti sunt mai fraieri ca la ei e innorat?

ab5174 spune:

Xio, dupa tonul mesajelor tale eu cred ca la tine ploua tot timpul

Mik spune:

viviana spune:

Ocebine, din ce am citit eu era vorba de fete.

Eu am experienta numai la fete.
Nu ma bag la ce nu cunosc.

Celcesforaie e singurul baiat despre care stiu ca a plecat de-acasa la 18 (a mers la scoala la 6 ani si 2 luni si nu avea 18 cand a terminat liceul). In fapt si-a luat lumea-n cap.
Atata stiu ca l-a traumatizat, intr-un fel, apoi a cazut in extrema cealalta si de cate ori are ocazia aminteste de cat de grozav e el ca a facut chestia asta. E mandria si reperul lui in viata. Pentru ca a reusit fara niciun ajutor din partea nimanui. Si il admir pentru asta.
Chiar a locuit si intr-un pod.

Eu nu l-am cunoscut pe vremea aia.



--------------------------------------------------------------------------------------------------
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

XIO spune:

Tonul e in fctie de interlocutor.

michelle-usa spune:

eu cat am stat la parinti am invatat:sa spal vase, sterg praful si sa dau cu aspiratorul.
la gatit nu ma lasa, ca nimeni nu gatea mai bine ca ea, asa ca nu indrazneam.

am invatat singura sa gatesc cand am plecat de acasa, m-am ajutat cu carti de bucate si mai nou cu internetul.

in schimb sotul a stat numai dupa fusta mamei si stie de toate sa faca pana si muraturi...si torturi. la ciorbe si tocanite imi da lectii... curatenie, gradinarit...tot stie.

si el a plecat la 18 ani de acasa...adr s-a lovit de multe greutati si de multe probleme, care acum recunoaste ca nu si-au avut rostul. si-a irosit multi ani facand si timpenii si si-a castigat experientza de viata in hard way.

michelle

michelle-usa spune:

cat despre plecat de acasa imediat dupa liceu, eu nu sunt de acord pt ca:

-de ce sa dea banii pe chirie cand are casa mare unde sa stea gratis?
-de ce sa piarda timpul cu gatitul in loc sa invete si sa aiba timp liber?
-de ce sa se duca in alt stat la o facultate asemnatoare cu cea din oras si sa plateasca mult mai mult?
-de ce sa plateasca tuition din bani proprii sau luat loan daca parintii pot sa o plateasca(macar o parte)?
-de ce sa stea printre straini,nu stii cat e de bun anturajul si la 18 ani se lasa "usor dus de nas", cand poate sta cu parintii care sa-l ajute, sa-l sustina?


am pe vecini, baiatul lor e in anul 3 de facultate dar si lucreaza partime de cand a termintat liceul si sta cu parintii..

a avut si el toanele de independentza cand vroia sa plece, stea cu colegii dar i-au cam trecut cand parintii i-au spus...ok...hai sa experimentzam independentza ta.
l-au pus sa plateasca chirie, sa isi faca cumparaturi, mancare, spalat totul...cand a vazut ca nu-i mai ramana timp si bani...i-a trecut.

acum e f. bine si e multumit.a gasit job la Apple si lucreaza de acasa si merge si la facultate. banii pune deoparte pt distractii, excursii, nu are datorii...

deci, eu nu vad in plecatul de acasa la 18 ani si lovit cu capul de greutati ca un mare avantaj, dar daca va dori sa plece ...ii deschid usa si il voi ajuta in functie de deciziile care le ia.

au timp destul sa fie independenti cand vor fi pe salariu cu facultatea deja terminata.

independentza vine cu multe responsabilitati!

etitez si adaug:
baiatul vecinilor chiar daca sta acasa e f. responsabil.
stie sa gateasca cat sa nu moara de foame daca nu-i face nimeni, isi repara cat poate masina proprie, mai repara si pe la altii sa faca bani,cat era la serviciu la un restaurant l-au si promovat, nu bea, nu ia droguri, are o prietena care si ea sta cu parintii, note f. bune la scoala, are prieteni cu care face sport.


pana acum a luat decizii f. bune si e pe un drum cu bun.

in rest are mici, necazuri:)...a luat un ticket de viteza ,asa ca plateste la el, a lovit pe cineva cu masina in parcare...a trebuit sa stea zile intregi pe telefon cu asigurarea sa-si sustina cauza, i-au furat din masina boxele de-abia instalate dupa o zi de munca grea...oricum nu se compara cu ce ar fi fost sa fie de unul singur.


michelle

mianna spune:

ca un fel de contraexemplu (pentru nimeni anume, asa, in general), mi-am amintit de o fosta colega de facultate, nascuta si crescuta in respectivul oras universitar. a lovit-o la un moment dat cheful de independenta (relativa, ca cel putin in generatia mea nu erau prea multi medicinisti care sa munceasca, financiar cam toti depindeam de parinti), asa ca cu pile, relatii si spaga probabil (tot ale parintilor, fireste) a obtinut un loc in camin. nu intr-o camera obisnuita de 4 paturi, ci intr-o fosta dependinta transformata in camera cu un pat. baia era tot comuna, ca si asa-zisa bucatarie (care era de fapt o incapere cu un aragaz cu 2 ochiuri la vreo 90 de fete cate eram pe un etaj).

a rezistat doua saptamani, dupa care s-a intors acasa

mi-am pus atunci intrebarea ce-as fi facut eu daca aveam alternativa. sincer, n-am habar - probabil nici macar n-as fi testat cele doua saptamani de independenta.

noua insa, celor care nu aveam alternativa, chiar ne-a placut la camin

buflea spune:

Asta este si parerea mea despre plecatul de la 18 ani de acasa. Nu spun ca nu sunt avantaje dar imi par mai multe riscuri implicate.

Eu am plecat de acasa cand m-am maritat si nu as fi plecat nici atunci daca nu ma/ne impingeau de la spate familiile reunite (ai mei si ai lui) . La mama nu faceam decat curat la mine in camera si plateam telefonul ca il cam inroseam.

Cand m-am mutat de acasa nu mi-a fost greu deloc, pentru ca eu nu pun pret pe munca domestica. Mancaruri simple, cateva rateuri si asteptari putine . Ma consider o gospodina slaba spre mediocra, nu mi-e rusine sa o spun si nici nu vreau sa imi imbunatatesc performanta domestica. Am avut noroc de un barbat nepretentios, mai degraba as spune nepasator . Barbata-meu daca nu avem nimic de mancare propune sa comandam . Trebuie insa sa recunosc ca m-am intalnit dupa multi ani cu prietenul meu din facultate si m-a shocat de ce pretentii avea de la nevasta lui ... cred ca am avut noroc din punctul asta de vedere, am avut noroc ca m-a lasat el, ca eu nu l-as fi lasat niciodata .

Daca as avea bani, as subcontracta toate obligatiile domestice, incepand de la curatenie, gatit, cumparaturi, spalat, intins si impaturit rufe, calcat ...etc.

In spiritul acestor "valori familiale" eu nu pun accent acasa pe treburi domestice, nu reprezinta pentru mine un element esential pe care sa pun accent in educatia copiilor mei. Prin exemplul personal probabil ii invat ca treaba domestica se face de nevoie, este total neimportanta si nesofisticata. Cu cat o terminam mai repede, indiferent cat de mediocru e rezultatul, cu atat putem pleca de acasa si face ceva mai interesant .