De la ce varsta fara un adult in preajma?(5)

Raspunsuri - Pagina 7

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns mianna spune:

Citat:
citat din mesajul lui Mik
Daca al meu cel mare nu ar sti sa-si faca un ou sau niste paste, nu l-as trimite in alt oras sa faca studii.


io zic sa te mai gandesti am plecat la facultate (la 18 ani, cum se recomanda cu-atata foc pe-aci, na, ce sa-i fac daca terminasem cei 12 ani de scoala inceputi la 6 ani si cu tabla inmultirii invatata la 7 ) stiind doar teoretic cum se fac cartofii prajiti, practic nu folosisem pana atunci aragazul decat ca sa-mi fac cate un ceai - acu' ma intreb si ala cum de mi-l faceam singura? cred ca era un fel de declaratie de maturitate, ca-s copil crescut cu bunicii, vesnic era cineva care sa se invarta pe langa mine ). si m-am descurcat. fara fast food-uri, ca inca nu aparusera, in caz ca n-aveam chef sa gatim (la cartela de la cantina renuntasem dupa prima luna) singura alternativa era lacto-bar-ul

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Tilia spune:

Citat:
citat din mesajul lui oana1177

Citat:
citat din mesajul lui XIO

Doamne, Oana, tu n-ai citit ca Bird a plecat de acasa la 18 ani si la 19 avea deja un bebe?



asa si? care-i problema ta, ti-a cerut tie bani de lapte?; sau ti se pare ca-i vreo ratata caci a avut bebe la 19ani?
sunt atatia care au luat viata in piept de la 18ani, in adevaratul sensul al cuvantului, fara spate asigurat de parinti; si nu stiu cum se face ca "adevaratii independenti" nu-si dau atatea flori ca unii care chiar n-au nici un merit dar tot continua sa se bata cu pumnii in piept, pana la ridicol.
mai schimba discursul, devine plictisitor


Nu stiu daca e cazul, din moment ce bird s-a mutat intr-o casa data de parinti, daca am inteles eu bine.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mik spune:

Citat:
citat din mesajul lui mianna

Citat:
citat din mesajul lui Mik
Daca al meu cel mare nu ar sti sa-si faca un ou sau niste paste, nu l-as trimite in alt oras sa faca studii.


io zic sa te mai gandesti am plecat la facultate (la 18 ani, cum se recomanda cu-atata foc pe-aci, na, ce sa-i fac daca terminasem cei 12 ani de scoala inceputi la 6 ani si cu tabla inmultirii invatata la 7 ) stiind doar teoretic cum se fac cartofii prajiti, practic nu folosisem pana atunci aragazul decat ca sa-mi fac cate un ceai - acu' ma intreb si ala cum de mi-l faceam singura? cred ca era un fel de declaratie de maturitate, ca-s copil crescut cu bunicii, vesnic era cineva care sa se invarta pe langa mine ). si m-am descurcat. fara fast food-uri, ca inca nu aparusera, in caz ca n-aveam chef sa gatim (la cartela de la cantina renuntasem dupa prima luna) singura alternativa era lacto-bar-ul


Asculta, priveste si taci!...
Din brate fa-ti aripi de fier
Si zboara cu ele spre cer!...






Cunosc foarte bine senzatia cu "eu nu stiu sa fac nimic" si pe propria piele. Mama nu m-a lasat sa fac nimic ca cica "sa invat", "nu te baga ca nu stii" sau (si mai crincen) "nu esti in stare" sau (era epoca de aur) "nu am prea multa faina/zahar/aia, lasa ca fac eu". O matusa m-a invatat sa sapunesc rufele si o colega de la Fac de Mate sa storc rufele (eram in pratica agricola). Cind a fost sa plec in anul 5 de facultate departe de casa mi-au trintit parintii un "n-ai sa fii in stare sa te descurci", si eu m-am gindit ca "cum steaua mea sa ma descurc ca nu m-ati invatat sa fac nimic", dar tot am plecat.
Asa ca pe ai mei copiii ii invat tot ce le trebuie (si ce nu le trebuie, daca e cazul).

(n-o sa ma supar daca vor veni cu teancul de camasi sa le cos nasturii, dar as prefera sa stie s-o faca)
.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mianna spune:

la mine nu-mi amintesc sa-mi fi exprimat dorinta sa fac ceva si sa nu mi se dea voie dar nici temeri prea mari n-au fost, ca n-o sa ma descurc odata zburata din cuib. (si dac-ar fi fost s-ar fi dovedit neintemeiate)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dana vio spune:

Citat:
citat din mesajul lui bird70

Citat:
citat din mesajul lui XIO
Imi era foarte bine unde eram si nu exista vreun motiv sa plec.

Hai sa nu discutam de Xio ci de Y un tanar capabil si dedicat care are posibilitatea sa studieze medicina in Canada, sa studieze la scoli prestigioase si apoi sa lucreze pe bani buni si in conditii decente. Tanarul nostru, impotriva oricarei logici, alege sa stea in Romania unde scoala este la un nivel deprorabil, diplomele foarte dificil de recunoscut, spitalele jalnice si se supune abuzurilor sefilor si salariul nu-i ajunge sa traiasca.

Avem cateva variante:
- tanarul nostru e prea imatur sa gandeasca la viitor si se imbarca la 6 ani de facultate fara sa evalueze situatia la sfarsitul acestei perioade
- tanarul e desprins de realitate si nu realizeaza diferentele intre cele 2 optiuni
- tanarul nostru este prea dependent de starea de 'bine' asigurata de parinti si sacrifica viitorul pentru ca nu e pregatit sa se desprinda
- varianta: 'tanarul e incapabil sa faca fata scolii din Canada si vrea sa stea in Romania pentru ca aici nu trebuie sa fi competent si poti jumuli pacientii', prefer sa nu o iau in considerare
Undeva trebuie sa fie un motiv pentru care Y alege varianta mai putin fericita pentru viitor.

Eu stiu de ce am ales eu sa ma intorc. A fost cea mai buna decizie la vremea aia. Dar stiu DE CE am ales asa. As fi preferat sa am independenta tinerilor germani. Atunci decizia cea mai buna ar fi fost sa raman. Am ratat o sansa mare in viata pentru ca nu am reusit sa ma rup de parinti. Sigur ca am facut-o cateva luni mai tarziu cand am realizat situatia, dupa ce am rumegat-o pe toate fetele. M-am mutat de acasa, dar totusi aproape de parinti.

Citat:
Nu stiu, daca filosofam prea mult pe tema asta a plecatului poti spune ca dependenta de bani te-a facut sa pleci in alta tara

Dorinta de un trai civilizat pentru mine si copii m-a facut sa plec din tara. Dependenta de parinti m-a impiedicat sa profit de sansa de-a face o scoala in strainatate si am platit pentru asta din greu mai tarziu. Asa cum cred ca ai sa o faci si tu cand nu ai sa mai poti suporta situatia si ai sa decizi sa pleci.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper



Eu una ma simt foarte jignita de mesajul asta. Adica toti tinerii capabili si entuziasti ar trebui sa de-a bir cu fugitii din Romania?
In pofida bunului simt a ales sa ramana in Romania?! daca este capabil poate ca stie el/ea de ce.

Ma mir cum de nu te-a raportat nimeni la moderator pana acum, dar daca mai continui pe tonul asta am s-o fac eu. Una este sa ridici in slavi strainatatea in care ai emigrat si alta este sa denigrezi tara in care te-ai nascut si locuitorii ei.


Alexandra Maria
14.12.2007

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

Dana Vio, Bird nu ridica in slavi strainatatea ci pe ea insasi .
Parerea ei despre tinerii din Ro este irelevanta, chiar daca o repeta obsesiv.

Incearca sa o intelegi. Daca treci peste aroganta si dramatismul din mesajele ei si reusesti sa citesti printre randuri, descoperi niste adevaruri.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns filofteia spune:

Credeam ca numai eu am ramas in Romania din alte motive decat cele de incompetenta.

Chiar ma gandeam sa deschid un subiect separat sa vad daca mai este si altcineva, dar m-am gandit ca fiind singura... nu are rost.

Si ca sa duc ciudatenia la extrem... imi invat copilul sa-si iubeasca tara, l-am dus in multe locuri minunate din tara asta.

Si sunt revoltata pe propaganda anti-romaneasca care se duce in Mass - Media...

Avem copii minunati, iar catastrofele care se prezinta la TV sunt minoritatea, chiar daca se vrea a se intelege ca sunt majoritatea.
Generatiile de astazi sunt mai bune decat generatiile noastre... chiar daca nu o recunoastem...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

filofteea, am deschis eu un subiect tot la generale despre asta :D



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns danaionela spune:

Citat:
Credeam ca numai eu am ramas in Romania din alte motive decat cele de incompetenta.

Chiar ma gandeam sa deschid un subiect separat sa vad daca mai este si altcineva, dar m-am gandit ca fiind singura... nu are rost.

Si ca sa duc ciudatenia la extrem... imi invat copilul sa-si iubeasca tara, l-am dus in multe locuri minunate din tara asta.

Si sunt revoltata pe propaganda anti-romaneasca care se duce in Mass - Media...

Nu esti singura..

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Marox spune:

Eu am stat cu parintii pina la 25 ani, in timpul facultatii si inca 2 dupa ce am inceput sa lucrez. Schimbarea a fost brusca, am plecat in vacanta la prietenul meu in Fr si, cu 2-3 zile de data de intoarcere am hotarit sa ne casatorim si n-am mai luat avionul. Deci, fara nici o pregatire preliminara am trecut de la statutul de "asistata" la cel de "casnica". Nu obisnuiam sa fac mare lucru in casa - sters praful si dat cu aspiratorul, uneori. Realizarile culinare se limitau la covrigei si la ajutor ocazional la prajituri. Cind pleca mama la tara si ramineam cu tata, nu gateam niciodata. El isi gatea pt el, ce-i traznea prin cap (ciorba de burta sau mincare de castraveti acri), n-as fi mincat asa ceva, asa ca preferam sa trag targa pe uscat cu sandwich-uri, ochiuri si ce mai lasa maica-mea deja pregatit la congelator.

Insa, viata de acasa - curatenia, mincarea - mi-a creat reperele. Cind am fost "la casa mea" am stiut cum mi-ar place sa fie, unde as vrea sa traiesc.

Si...m-am pus pe treaba, matura, mop, aspirator, sters geamuri, spalat vase. N-am copiat bucataria mamei (oricum n-as fi reusit ), am amestecat influente de peste tot, nu mi-a fost frica de rateuri si am avut norocul de un sot open minded, nu i-a fost frica sa incerce si nici nu e dificil.

Nu zic ca toate mimozele care cresc in sera pina la 25 ani se trezesc peste noapte "zine ale caminului", dar la mine asa a fost si le sint recunoscatoare parintilor ca m-au lasat sa profit din plin de anii de facultate (si de dupa!).

Mergi la inceput