De la ce varsta fara un adult in preajma?(5)

viviana spune:

Mie plecatul de acasa la 18 ani nu mi se pare independenta. E mai mult un pas spre o realizare egoista. Poate fi si o razvratire, poate fi si o moda, poate fi multe.
Independenta nu inseamna si echilibru.

Eu prefer sa imi invat copilul sa fie autonom, nu pentru a pleca de acasa la 18, ci pentru a sti sa fie liber si echilibrat in orice situatie, oriunde s-ar afla si orice i s-ar intampla.
Pentru a sti sa ia decizia corecta fata de ea. Nu fata de mine, de prieteni, de o moda, de bani.

Autonomia si autoechilibrul nu sunt sinonime cu independenta. Si sunt mult mai importante decat ea.
Independenta e benefica pe termen scurt, imbraca atat de multe forme in adolescenta si are atat de multe conotatii negative!

Autonomia si echilibrul. Numai cand le pronunti si deja simti un gust placut, reconfortant si pozitiv.




--------------------------------------------------------------------------------------------------
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

XIO spune:

Mai Viviana, da-o'ncolo de treaba, ma lasi sa ma chinui de atatea pagini sa exprim ceva, nu puteai scrie si tu asta mai devreme?


Asta doream sa exprim si eu, ca exista mai multe tipuri de independenta, daca vb de plecatul de acasa la 18 ani ne putem referi strict la independenta financiara, pe cand mai important e ceea ce scrie (atat de bine) Viviana! Asta conteaza.

andacos spune:

Parerea mea proprie si personala,e ca (desi e scris frumos intr-adevar)mesajul Vivianei e ...doar teorie!Prectica se reflecta cind copilul nu mai sta cu tine!

Dana

eumada spune:

Dano,iar carcotesti....ntz,ntz..

andacos spune:

Nu circotesc,departe de mine lucrul asta,insa repet mie asta imi inspira mesajul Vivianei!(care e destul de matura sa nu o ia personal,zic eu)

E frumos scris mesajul,indeplineste cam toate criteriile.insa...e asa ...din cartzi!

Pina nu te dai u capul de sus,nu ai de unde sti...teoria!

Dana

viviana spune:

Haidi, mai fetelor! Cum sa iau "personal" o alta parere? Sau cum sa ma supere?

E din proprie experienta. Fiecare avem asa ceva.
Important este sa respectam experienta altuia sa retinem ce ne convine si sa dam la o parte ce nu ni se potriveste.




--------------------------------------------------------------------------------------------------
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

eumada spune:

Bre`,este o vorba.."teoria ca teoria,practica ne omoara".....

mihaela_s spune:

Parerea mea e ca atat bird cat si viviana spun acelasi lucru. Numai ca ccc cu alte cuvinte. Cel putin eu asta am inteles din mesajul lui bird, ceea ce spune mult mai concis viviana.

mihaela_s spune:

Si nu trebuie sa plece la 18, se poate la 16 (in vest e o varsta cand foarte multi tineri merg sa invete in alta parte, devin si independenti si autonomi si echilibrati, dupa mine) sau la 25 sau 30.

Pe aici autonomia, independenta sau you name it se castiga si stand acasa. Parintii percep bani de cheltuiala cu intretinerea, copiilor care de la 16 ani sunt oarecum independenti financiar. E ca si cum ai sta in chirie, numai ca la mama acasa. Sa nu se inteleaga ca eu fac asa, io-s mama romanca.

Mik spune:

Eu as vrea sa explicam ce intelege fiecare prin autonomie/independenta/si-ce-mai-este.

Incep eu : autonomia - sa te poti descurca in diverse sau anumite situatii fara interventia parintilor sau a unui adult.

Eu scriam ca un copil dat la scoala trebuie sa fie autonom : adica sa se poata imbraca/incalta singur.

Pentru mine autonomia unui tinar de 17-18-19 ani care pleaca de acasa ar fi : sa fie capabil sa se duca la ore fara sa-l traga cineva din pat, sa-si faca/caute singur de mincare, sa-si poata tina camera/partamentul curat, sa poata avea grija de haine (sa nu le piarda, sa stie sa le spele, sau macar sa le puna in cosul cu rufe murdare), etc. etc. .... Daca al meu cel mare nu ar sti sa-si faca un ou sau niste paste, nu l-as trimite in alt oras sa faca studii.

Independenta = a nu depinde de adulti/parinti si a-si asuma complet viata. A nu se confunda cu impertinenta si libertatea de gura/opinie sau un mod de viata separat de adulti insa platit de acestia.

Eu nu imi vad copiii independenti decit dupa ce au meseria lor.

Asta cu 'se duce in marele oras X sa faca universitatea Z si sa aiba un job ca sa-si plateasca studiile' mi se pare oarecum ciudat ca sa nu spun iluzoriu. Lucrez cu studenti si stiu ca e imposibil aici in Franta si in Mexic (spun de strict ceea ce am vazut) chiar in ramura unde sunt, cu atit mai putin in medicina, de exemplu, sa-ti asumi si un job si sa inveti corect pentru examene/proiecte/etc. (vorbesc de studii full-time si nu in mod executiv, sau apprentissage, sau fara frecventa, prin corespondenta).
O bursa iti asigura un trai minim decent, dar asta nu inseamna independenta. Nici banii care vin de la parinti sau din alte surse nu-l fac pe tinar idependent.

Eu militez in sensul definitiilor de mai sus pentru autonomie si pentru studii decente (chiar si la scoala de meserii de tip liceu de mecanici auto ), studii facute dupa cit pot ei si care sa le asigure de la un moment incolo sa fie independenti si sa traiasca decent sau foarte bine. Si daca fac studii superioare, sa le poata face imediat dupa liceu.
Pentru mine insami imi doresc putere si posibilitati sa le pot plati studiile. (intre cei mici nu e decit 18 luni de diferenta si deci vor fi studenti in acelasi timp, nasol de mine !)
Daca se poate si vor sa lucreze in timpul vacantelor sa-si faca mai multi bani de buzunar nu am nimic contre, insa stiu ca joburile de felul asta le-ar asigura traiul in timpul unui an universitar/scolar.