De la ce varsta fara un adult in preajma?(5)

Aqai spune:

pai tocmai ce ti-am raspuns intr-un fel.

de ce-urile astea nu au raspunsuri universal valabile. fiecare vine cu ale lui. cred ca pt asta trebuie sa te pregatesti, de fapt :) pentru faptul ca baiatul tau va deveni propria lui persoana, cu totul si cu totul diferita de voi, parintii

michelle-usa spune:

asta e adevarat!

chiar ieri imi spunea tata ca nu poate sa inteleaga cum am putut trece eu prin atitea...zicandu-mi ca sunt f. puternica, f. dura si f. optimista.

depinde f. mult de caracter. eu am fost mereu indrazneatza, comunicativa,f. muncitoare si cand mi-am pus ceva in minte mereu m-am zbatut sa obtin, realizez.

dar cred ca "retzeta mea de succes" a fost si este increderea in Dumenzeu. Asta mie mi-a dat intotdeauna putere si incredere in mine....si desigur cum mai spunea cineva, cred ca si ingerasul meu pazitor a lucrat overtime.

michelle

mihaela_s spune:

Michelle, ceea ce scri tu aici, e ceea ce iti doresti tu. baiatul tau poate tocmai asta isi va dori: sa ia viata in piept la 18 ani, sa munceasca si sa se intretina singur, sa invete in acelasi timp, sa locuiasca cu alti tineri de varsta lui. Dar poate ca nu...nimeni nu zice ca e o reteta universala.

Ce am scris fiecare aici sunt experiente personale si ce ne dorim/visam pentru copiii nostri. Unii sunt maturi la 18 ani si abia asteapta sa ia lumea in piept. Altii chiar daca nu sunt, trebuie, pentru ca nu au facultate in oras. Altii nu sunt pregatiti si atunci stau acasa. Toti pana la urma (sau poate nu toti, dar marea majoritate) se desprind de familiile lor (parinti, frati, surori) si isi fac propriul drum.

Eu cred ca totul depinde de individ. Iar noi, ca parinti, sa nu ne impotrivim dorintei lor. Daca vor sa plece, sa plece, dar sa fim pregatiti sa ii primim inapoi in caz ca isi dau seama ca nu e ceea ce se asteptau (vezi cazul vecinilor tai). Daca vor sa stea acasa, sa mearga la scoala din oras, sa stea...vor zbura din cuib mai devreme sau mai tarziu...

Lali spune:

Michelle eu cred ca pentru toate etapele vietii exista un interval rezonabil de timp in care trebuie sa le parcurgi. Mai scurt sau mai lung in functie de fiecare, de formatia lui, de genul de familie si de ceea ce isi doreste de la viata.

Vine o vreme cand fiecare vrea sa fie independent si daca nu este stimulat deloc in directia asta se pierde un moment favorabil. Intarzierea anumitor etape de catre familie nu este neaparat de dorit. Chiar daca pe moment se vad avantajele pe termen lung se poate ca tot copilului/tanarului sa-i fie mai greu.

Inca o data exista povesti de succes chiar si in cazurile extreme copii plecati foarte devreme sau care locuiesc cu parintii pana la adanci batraneti. Asta nu inseamna ca adevarul nu e pe undeva pe la mijloc.

Din intrebarile tale iti arat ca exista si o alta abordare:

-de ce sa dea banii pe chirie si sa stea la ingramadeala si fara privacy cand are casa mare unde sa stea gratis?
Pentru ca inveti sa te organizezi singur in multe aspecte ale vietii controlate invariabil de familie cand stai acasa.

-de ce sa piarda timpul cu serviciul si treb casnice in loc sa invete si sa aiba timp liber?
Pentru ca, din experienta mea cand faci multe ai tendinta de a le face repede si bine si inveti sa-ti gestionezi eficient timpul - priceless intr-o viitoare familie.

-de ce sa se duca in alt stat la o facultate asemnatoare cu cea din oras si sa plateasca mult mai mult?
Doar daca cealalta e mult mai bine cotata si mai buna, altfel nu se justifica.

-de ce sa plateasca tuition din bani proprii sau luat loan daca parintii pot sa o plateasca(macar o parte)?
Desigur ca nu e cea mai fericita situatie un credit insa participarea financiara poate duce la responsabilizarea mai mare vis a vis de scoala si de profesia viitoare ?

-de ce sa stea printre straini?
Aici nu stiu ce sa iti spun. Dorinta mea naturala e de a petrece cat mai mult timp cu familia, mai ales acum ca sunt departe, deci te aprob.

michelle-usa spune:

da, dar cum se face ca sunt parinti care sunt de acord cu asta si le considera ceva bun?
eu vb si din punctul de vedere al parintilor nu neaparat al copiilor.

personal, eu nu cred ca voi fi genul de parinte sa-i spun "pleaca", incerca de hard way, cistiga experinetza!

michelle

mianna spune:

in caminul 3, parter, era gasca mea de politehnisti intr-o iarna am "polidinat" (= a administra polidin) cam tot parterul, datorita unei gripe mai ciudate, indiana parca (pe vremea aia era cu tari, nu cu animale ). doctorita de la policlinica studenteasca le prescrisese cate 18 fiole pe zi (6 x 3), da' io am zis ca mai mult de 2 x 3 nu le fac. asa ca intepam macar cate-un bolnav din fiecare camera de la parter, in fiecare seara, daca peste zi si le faceau pe la vreo policlinica

Lali spune:

Politehnistii mei (adica cei din orasul meu de bastina) erau in Marasti. Acolo trai si chefuri pana la 6 dimineata cand porneau troleele, ca bani de taxi, ioc !

mianna spune:

revin cum am promis cu ultimele stiri: tot dat jos e New Crolo, si inca se mai zvoneste ca-i doar renovare, sa-l mareasca. da, pizza tot mare si tot buna era ultima data

e drept ca prin Obs nu mai circul acum, dar aveam impresia ca atat caminul 8, cat si caminul 0, is la locul lor, cu firmele aferente - si ma simteam asa de bine ca fac parte din generatia care le-a botezat...

na ca de discoteca nu mai stiu... n-am avut-o pana la sfarsit? (eu am terminat in '96). ce-i drept, noi preferam chefurile in camere sau in salile de lectura cel mai fain era cand ne hotaram cam cu un sfert de ora inainte de miezul noptii ca punem de-un chef la mine in camera - caminul meu se incuia la 12 noaptea misunam repede-repede ca furnicutele sa ne-adunam in timp util, ca sa evitam munca de lamurire care ar fi trebuit dusa cu portaresele dupa miezul noptii

Lali spune:

Eheeei, portaresele ! Mai exista ? Cum intrai pana prin decembrie numai cu carnetul de student in celelalte camine. Si da, chefurile din salile de lectura erau cele mai bune, iar cele ad hoc ieseau intr-un mare fel.
Merci de update, Mianna.

Eu aveam clujeni care doar dormeau acasa, in rest erau mai mult prin camine, iar mamele unora ne trimiteau pachete cu alimente sau ne invitau duminica la masa rusinate ca ne mananca odraslele lor mancarea din cutiile de pe geamuri ! Oricum cartofii prajiti in oficiu aveau un gust deosebit...

OanaP spune:

Xio, iti raspund deoarece constat o imbunatatire a atitudinii fata de cea de anul trecut. De la atitudinea total superioara de anul trecut, observ o schimbare catre "nu inteleg, explica". Nu imi dau seama daca aceasta atitudine este una sincera sau ai trecut la o forma mai putin evidenta de agresivitate.

In primul rand nu cred ca ai acordat suficienta atentie: in clasa in care eram eu, cei mai mari 5 copii (ca varsta) au fost intotdeauna primii. Culmea era ca doar in 2 sau 3 ani s-a produs o schimbare a ordinii a mediilor de la sfarsitul anului. Deja stiam cine vor fi comandantii de grupe, de detasament si ce mai era pe acolo. Asa cum se stia ca sanitar vor fi alesi acei copii care dadeau dovada de organizare si curatenie.

Asta este contextul experientei mele, nu generalizez si nu am incercat niciodata sa generalizez. De ce spun ca imi pui la indoiala experienta? Pentru ca orice pe lumea asta este format nu numai din actiuni logice, ci si din aspecte emotionale, intuitive si multe altele. Daca tu reduci toata viata ta doar la aspecte logice si vei cere tuturor celor din jur sa priveasca lumea din acest minuscul punct de vedere, atunci cu siguranta doresti sa discuti numai cu fiine umane ciuntite. Lucru ce nu imi face placere absolut de loc.

Psihologic vorbind acum, ceea ce incerci tu sa faci se numeste manipulare daca este facuta cu intentie. Manipularea vine din faptul ca tu incerci sa generalizezi o experienta care este declarata ca fiind una personala, individuala. Schopenhauer a descris foarte bine formele de manipulare. Daca eroarea ta de gandire nu e facuta intentionat, atunci se numeste lipsa de atentie, ca sa nu o numesc superficialitate.

Dat fiind ca vrei sa te axezi strict pe partea logica iata mai jos cateva detalii. Totusi, sincer ma uimeste ca tu ca medic nu poti intelege ce am explicat mai sus pentru ca (si voi lua numai 2 din diferentele constatate intre copii de 7 si 8 ani experimentate pe propria piele):
- statistic (adica in medie) s-a constatat ca la 8 ani fata de 7 ani dexteritatea este mai buna si nu numai cea legata de abilitatile fine ci si celelalte.
- statistic (adica in medie) atentia celor de 8 ani este mai mare decat a celor de 7 ani (si aici te rog sa faci un exercitiu de imaginatie si sa vizualizezi cum copii de 6 ani se foiesc mai mult in banca decat cei de 7 ani, apoi ca unul din respectivii copii de 6 ani observa ca se foieste mai mult si in loc sa fie atent la lectie incearca sa isi opreasca foitul in banca: in acest moment tenacitatea lui creste pentru ca se gandeste cum sa faca sa nu se mia foiasca, se gandeste dar de ce oare ceilalti nu se foiesc samd, iar "rezultatul" la invatatura scade pentru ca el nu mai este atent la lectie ci e atent sa se autoeduce, ca de nu altfel il "autoeduca" linia invatatoarei).

Acum, tu vei putea sustine oricand ca nu poti intelege cum de eu am ajuns la concluzia ca varsta era motivul principal al diferentei dintre mine si ceilalti 5 colegi din "varful" clasei pentru ca statistica e doar o medie, dar iti pot spune ca atata timp cat o persoana nu are un simt al observatiei bine dezvoltat nu va putea aborda un lucru decat superficial, iar din cauza superficialitatii nu va putea intelege oricum.

Daca nici fraza de mai sus nu e destul de clara, atunci ia-o ca atare: intamplarea a facut sa fac parte dintr-o clasa cu anume copii in care s-a verificat aceasta medie statistica.