De la ce varsta fara un adult in preajma?(5)

buflea spune:

Ah ! Si eu am avut un acces de independenta in facultate si m-am mutat in camin. Nu am obtinut loc oficial, erau tot felul de combinatii prin care ramaneau paturi libere - fetele se mutau cu prietenii, sau dormeau prin oras desi aveau si camera in camin ...etc.
Imi aduc aminte ca mi-a dat mama de acasa, dulceata si zacusca ...asta dupa o cearta zdravana cu ai mei in care desigur ei incercau sa ma tina acasa si mie mi se parea ca imi distrug viitorul .

Ca si in povestea miannei, am rezistat 3 saptamani ... tropaitul dimineata in baie ca sa alungam sobolanii a fost cireasa de pe tort.
Inutil sa spun ca nu puteam sa invat, imi schimbasem programul cu invatatul noaptea ca era mai liniste si imi dadusem peste cap toate tabieturile. M-am intors acasa ... sa nu credeti ca cu coada intre picioare . Aveam 20 de ani si mi se parea ca sunt cea mai grozava si ca am intotdeauna dreptate. M-am intors acasa cu un text din ala obraznic, cum ca am facut-o pentru ei, ca m-au traumatizat nervos, ca i-am simtit ca nu le convine si ca astept sa imi spuna ei cand e timpul sa plec de acasa.

Ani de zile mi-a adus maica-mea aminte de experienta asta ... cand imi spune ca o sa vad eu ce inseamna sa "deal" cu adolescentii ca mine, asta e primul exemplu pe care mi-l pune pe masa, alaturi de inca cateva altele

viviana spune:

Aha! Eu nici macar nu am incercat sa ma mut de acasa.
Aveam atata libertate si faceam ce doream cand doream. Doamne ce petreceri mai dadeam!
Insa sincer mi-a lipsit o casa a mea.

Eu am cam depasit norma de stat cu parintii. Fii-mea nu o sa o faca.
Noi nu suntem la fel de simpatici ca parintii mei.
Da' fii-mea are deja un apartament micut de 2 camere. Nu stie da' o sa afle la momentul respectiv.

Asta daca nu o sa-i zica ta-su la pod cu tine!

Pentru ca la noi se bat cap in cap 2 curente in functie de cum e experienta fiecaruia:
- curentul Celcesforaie: daca eu am putut, poate si ea, ca mie tata nu mi-a dat.
- curentul Vivi: e foarte important sa ai o pornire in viata cat de mica. La o adica sa puna ea bagajele la usa.

In ceea ce priveste prafu', maturatul, mancarea nu pun pret pe ele. Mi-ar placea ca femeile si/sau barbatii - (pentru Ocebine) sa nu fie judecati dupa asta.

Si ca sa revin la subiect. 10 ani e varsta optima fara un adult in preajma. Si la 12 stai linistit. La 14 deja trebuie sa fie responsabil si sa te sune cand intarzie.



--------------------------------------------------------------------------------------------------
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

mihaela_s spune:

Pentru mine anii de facultate si de camin au fost cei mai frumosi ani din viata. Nimic nu se compara cu perioada de atunci, au fost primii ani de independenta, cand aveam bani pe care sa ii gospodaresc, faceam mancare cu fetele, povesteam pana tarziu in noapte si dimineata nu ne puteam trezi sa mergem la cursuri, apoi ne-am prins si ne trezeam cu randul si luam cursuri la cate doua randuri de indigo...a fost super speciala viata de camin si nu as da-o pe nimic in perioada aceea.

Aveam posibilitatea sa stau la nasii mei, nu au copii si aveau doua camere libere in apartamentul lor, dar nici nu am vrut sa aud. Nu regret nicio clipa. Aveam doua colege care stateau in gazda si veneau la noi la camin, unde era viata. Pana si clujencele care stateau la parinti veneau la noi si mai dormeau cand prindeau cate un pat liber, nu mai spun cum trageau de noi sa facem chefuri...eh, ale tineretii valuri!

Mereu am stat in orase mici, in Ro si acum si aici, asa ca amandoi (eu si sotul) am facut facultatile departe de casa. Fetele noastre vor face la fel, fara indoiala, daca vor dori sa faca facultate. Independenta vine uneori fara sa vrei, te ia viata...

BalMascat spune:

Si pt mine anii de camin au fost printre cei mai frumosi, am legat prietenii stranse cu fetele din camera si era minunat sa fii peste tot cu ele, in clasa, in camera, prin oras.
Numai ca primele saptamani au fost de cosmar, pana am ajuns sa ma obisnuiesc. Daca aveam posibilitatea sa ma mut inapoi acasa, cu siguranta as fi facut-o. Dupa ce a trecut perioada de soc, am acceptat si sobolanii care rodeau in baie si restul galagiei, si asa a inceput una din cele mai frumoase perioade ale vietii. Independenta, cuplata totusi de lipsa intimitatii cu alte 3 fete in camera. Ce povestiri noaptea, stiam ce a facut fiecare de la gradinita. Ne-a legat acea perioada pt intreaga viata. Si acum imi amintesc de ele cu o mare bucurie in suflet si sunt recunoascatoare ca am avut ocazia sa petrec anii aia alaturi de ele. De la 18 ani cand am plecat la facultate, nu m-am mai intors decat in vacanta acasa la mama.
Dar....nici pe mine mama nu m-a lasat sa fac nimic, fac curatenie ca imi place ordinea si curatenia dar la bucatarie sunt aproape de zero. si urasc sa fac mancare.
Eu pe fiu-meu il las sa faca, dar nu il voi obliga. Le va face si el pe toate din mers, ca toti ceilalti.

Nu ma voi opune sa plece de acasa cand va dori, dar nici nu-l voi impinge sa o faca daca nu e pregatit. Am vazut la televizor (in USA) o emisiune in care parintii erau sfatuiti sa le dea copiilor lor ultimatum de genul, mai stai 6 luni dar apoi trebuie sa te muti. Acum parintii sufera de "crowded nest", dupa ce copii s-au intors dupa absolvirea colegiului si stau cu parintii ca nu si-au gasit de lucru.

BalMascat spune:

Fiu-meu e dat de 7 ani in clasa 1 (in America!). El a sarit 3 luni in fatza cand s-a nascut cu 3 luni si 3 zile inainte de termen. Asta i-a oferit posibilitatea sa inceapa scoala cu un an inainte decat ar fi trebuit. Mie mi s-a parut incorect fata de el. Normal si firesc mi s-a parut sa fie in acelasi an cu cei cu care ar fi trebuit sa fie daca nu se nastea in circumstantele astea. Sa nu mai mentionez primii 3 ani din viata in care a facut eforturi sa ii ajunga din urma pe cei nascuti la termen odata cu el, plus o multitudine de probleme de sanatate rezolvate complet pana la inceperea scolii.
Scoala initial a comentat, dar nu a putut sa ma convinga cu nimic.
Va termina clasa 1 tot la 7 ani ca aproape toti ceilalti copii. Desi a inceput-o tot la 7 ani.
Ba merg pana acolo sa spun ca-s convinsa ca nu e cel mai mare din clasa.

Nu mare mi-a fost suprinza cand am aflat ca o prietena de-a mea a ales sa faca acelasi lucru pt ca fiu-su s-a nascut in august, dar perfect sanatos si la termen. Eram amandoua insarcinate. Deci da se practica si in America intarzierea cu un an, mai ales a baietilor nascuti vara aproape de termenul de acceptare. In Texas e 1 septembrie.


Eu nu cred ca exista reteta universala, suntem diferiti si actionam diferit si trebuie sa ne acceptam unii pe altii fara ne batem cu pumnul in piept ca doar o singura varianta e castigatoare!

buflea spune:

Eu le inteleg pe fetele care au stat in camin ... toata facultatea i-am invidiat pe caministi. De altfel la noi in an a fost clar o separare intre caministi si bucuresteni si fiecare traia parca vieti paralele. A caministilor parea mereu mai jucy , mai ales ca erau si mai multi si din mai multe facultati ...etc.

Totusi eu nu m-am putut adapta ... banuiesc ca si din cauza imprejurarilor, plecasem de acasa cu fortza, in mijlocul anului scolar, cand aveam deja o rutina de dormit / invatzat ... etc.

lavi02 spune:

Citat:

Si ca sa revin la subiect. 10 ani e varsta optima fara un adult in preajma. Si la 12 stai linistit. La 14 deja trebuie sa fie responsabil si sa te sune

cristoiu spune:

Eu am vrut sa ma mut la camin doar for the fun of it, ca stateam in Bucuresti. Aranjasem deja dar pe urma m-a apucat constiinta ca sunt altii bietii din provincie care nu au unde sta si eu ocup loc la camin. Asa ca am lasat-o balta.

Si mamaliga nu stiu sa fac nici azi, dar in rest pot gati juma de an fara sa ma repet si casa mea e in general curata, spalata si pusa in ordine nemteasca, altfel nu imi mai gasesc nici chilotii, asa ca de nevoie am invatat de toate.

Cred ca felul in care functioneaza familionul de unde pleci te influenteaza mult. Eu am terminat liceul tirziu, la 19 ani, facultatea mea fuse de 5 ani, deci la 25, masterul la 30 si de mutat singura m-am mutat la 27. Si pe bune ca sunt foarte independenta si nu m-am simtit prea frustrata decit in liceu cind nu imi dadeau ai mei voie in club A si la alte petreceri spontane. In schuimb am parinti intelepti, care n-au incercat sa imi bage pe git imaginea lor despre cum ar trebui sa arate viitorul meu, mi-au dat tot suportul lor pentru o facultate si meserie pe care ei nu si-au dorit-o pentru mine. Si sunt foarte echilibrata, autonoma si independenta. Sau am fost, ca acum am famelie mare, remuneratie dupa buget ... Si nu mai putem vorbi de autonomie si independenta cind imi atirna un tinc de tita la orice ora din zi si noapte.

edit ca nu terminasem: Bird exagereaza, a lua viata in piept la 18 ani nu e visul fiecarui adolescent, unii privesc ceva mai departe de ziua de maine. Nu este nici neaparat dezirabil si nici intotdeauna posibil pentru un tinar sa fie independent la 18 ani. Exemplul Bird nu e relevant - ea nu a fost independenta, a depins de casa cumparata de parintii ei, pe care singura nu si-ar fi permis-o, de ajutorul mamei ca sa poata termina scoala. Citi parinti isi permit cu adevarat sa le ofere o casa copiilor lor? Citi sunt suficient de maturi sa intemeieze o familie la 18 ani? Pai in tara unde totul e posibil, in US, se considera ca nici macar nu sunt suficient de maturi sa bea pina la 21 de ani. Iar imprumuturile se dau pe acelasi principiu, nu sunt suficient de maturi, vor cheltui ca nebunii si pe urma vor plati pina la adinci batrineti. Pe mine m-a amuzat teribil faptul ca intre facultate si masterat nu am putut sa imi scot un credit card, fiindca nu aveam credit history, dar cum am pasit pragul facultatii instant am primit si credit card, si linie de credit, n-a mai contat

blackgirl0 spune:

Saraca mama, cat s-a mai rugat ea de mine sa merg sa fac facultatea in alt oras, sa stau la camin, sa simt si eu viata studenteasca (ca ea)! Si eu: nu, nu, si nu! Eram oripilata de faptul ca impart camera cu altcineva, sa-mi gatesc, sa-mi spal, sa ma descurc singura cu banii (desi faceam acasa toate aceste lucruri, dar... eram la mama ) M-a dat si la meditatii in alt oras universitar, poate-poate prind si eu gustul plecatului de-acasa. Iar cand am plecat la 26 de ani (in acelasi oras, dar in chirie cu sotul) se smiorcaia ca numai are copil care sa o vada (chit ca stateam 4 zile din 7 la ea, cu tot cu sot ).

Eu am inceput clasa I la 7 ani si 3 luni, am terminat liceul la 19 ani, facultatea la 26 (cu un an pauza de... studiu ). Am invatat sa citesc de la 5 ani, in clasa I citeam Aventurile lui Tom Sawyer, in clasa a doua La medeleni (ambele volume). Motivul pt care am fost data asa tarziu la scoala: 5 ani am facut tratament pentru posibile sechele de encefalopatie infantila, atat la sectia de NPI din Cluj cat si in Bucuresti.

Ce mi-as dori eu pt copilul meu: sa devina responsabil cu munca si cu banii inca din adolescenta. As vrea sa-i asigur macar un acoperis, sa nu se chinuie cum ma chinui eu pana in prag de pensie cu credite si rate. Si sa-i placa cartea, dar daca o fi sa faca meserie, sa o faca cu placere si sa exceleze.

Marox spune:

Si io invidiam viata boema din camin. Da' asa, mai de departe. Ca aveam o prietena la un camin in Obor si pe-urma in Regie si eram oripilata de conditiile de acolo. In special in Obor, erau 2 toalete pt tot etajul!!! Nu-mi placea nici promiscuitatea. Fratele prietenei mele s-a imprietenit cu o fata de la ea din camera si s-a mutat cu ele, erau 6 in camera. Si uneori patul in care dormeau cei 2 porumbei scirtiia deasupra patului unde dormea prietena mea. Nimeni nu zicea nimic, ca altfel nu erai de gasca. Imi scot palaria in fata tuturor studentilor care au reusit sa invete in astfel de conditii. Dar, in rest, pt atmosfera, discoteca, serile cu chitara era super, bineinteles.