Fapte bune-idei

mianna spune:

din cate stiu eu s-a modificat, acum e minim 50 kg, atat pentru barbati cat si pentru femei.

ina.click spune:

serios?

excelent, as avea doar vreo 3 kg de pus. eventual beau niste apa in plus, port niste bocanci....

Grup despre gradinite, crese, bone, scoli pe FB:
https://www.facebook.com/groups/397305800323707/

anya spune:

Eu am donat sange (am si carnet) dar ma omoara birocratia. Pierd juma' de zi pe culoarele Inst.de Hematologie din usa in usa pe la doctori si asistente pana intri la donare. Cum programul de la job nu e prea des discutabil....Aveti idee daca ne-am facut si mai putin birocrati?

CorinaDani spune:

in legatura cu donarea de sange : pe un alt forum, la sectiunea de boli infectioase, s-a abordat subiectul donarii de sange, de la donatori care sunt purtatori de borelli, babesii si toate bazdaganiile pe care le poate transmite o capusa infestata prin muscatura, donatori care habar nu au ca au asa ceva in sange, pentru ca analizele uzuale ies bine, nu-si amintesc sa fi fost muscati vreodata de o capusa, nu au simptome deranjante sau le pun pe seama unor afectiuni trecatoare, neimportante.

ei bine, din cate stiam (daca gresesc, va rog sa ma corectati), la noi, sangele donat NU este testat pentru a se verifica existenta/inexistenta acestor crocobauri, asadar cei care primesc sange oricand pot primi si acele microorganisme, fara stiinta si voia lor.
pe fondul unei probleme de sanatate sau a unui sistem imunitar slabit, introducerea crocobaurilor in organism poate avea un efect devastator, pe moment sau peste cativa ani buni...si uite asa, uneori, din dorinta sincera de a face bine, unii pot face rau fara sa stie si sa vrea...

repet, ce am scris mai sus se discuta pe un alt forum, cel care prezenta situatia este medic, presupun ca stie ce vorbeste. eu doar v-am prezentat rezumatul discutiei, nu pot garanta veridicitatea tuturor afirmatiilor facute acolo.

dana vio spune:

Si de ce este asta vina donatorului? DATORIA este a laboratorului resp sa verifice sangele, sa-l analizeze inainte de a-i da aviz favorabil ptr transfuzie.
La mine la serviciu sunt cativa barbati care doneaza sange periodic. Ei spun ca o fac ptr sanatatea proprie, isi mai reimprospateaza sangele asa. La noi este "coada" la donare ptr ca se acorda un tichet de masa si o zi libera de la serviciu. Stiu ca este doar o regula cum ca nu se poate dona decat la 2-3luni, nu stiu exact.

Alexandra Maria
14.12.2007

CorinaDani spune:

pai nici n-am afirmat ca ar fi vina donatorului.

laboratoarele de la noi nu verifica daca sangele este contaminat cu acele microorganisme. pentru ca nu au aparatura, pentru ca o astfel de analiza costa mult, pentru ca "boala muscaturii de capusa" inca este un mister sau de domeniul fantasticului pentru destui medici, samd.

eu personal cunosc pe cineva, a fost muscat de capusa nu o data, ci de mai multe ori (e pasionat de pescuit si l-au ciupit destule capuse la viata lui). dona sange regulat, asa zicea si el, ca se simte mai bine dupa ce doneaza, plus ca il interesa partea materiala a donarii.
ei bine, ghiciti ce ? de vreo 2 ani a inceput sa aiba tot felul de simptome, dureri, probleme de sanatate, nu mari, dar sacaitoare, si se incadreaza perfect in tabloul clinic al respectivei boli. intre timp s-a lasat si de donarea de sange, dar oare n-o fi fost deja purtator de "crocobauri" pe vremea cand dona ? n-o sa stim niciodata probabil, si nici cati pacienti au primit sangele lui...

dana vio spune:

Eu te inteleg, dar eu nu sunt adepta teoriei conspiratiei. Ca sunt scapari, ca aparatura e-cum-e, dar nu cred ca sangele resp nu se analizeaza.

Edit.
in vara asta a muscat-o o capusa pe fetita prietenei mele. fetita are 5ani. A dus-o la spital, la un chirurg si acesta i-a scos capusa si i-a spus ca nu are nevoie de antibiotic numai daca locul resp se infecteaza. Si a mai spus ca isteria asta cu capusele este iar o fabricatie a presei in lipsa de subiecte. La tara sunt muscati oamenii de capuse si de 20ori/vara si le scot singuri, cu leacuri babesti (untura pusa peste, capusa iese singura) si n-au nimic. Da, ar putea sa fie periculos la unii, cu alergii, cu sistem imunitar mai slab, pe un alt fond infectios etc, dar astea sunt exceptia, nu regula.

Alexandra Maria
14.12.2007

oanap85 spune:

sa infiezi un copil
sa -ti scapi vecina din ghearele sotului violent :)
sa aperi un copil strain atunci cand parintii nu sunt cu el si il necajesc altii mai mari
sa botezi copii abandonati


Mami de ingerasi :David(25.10.2006)Paul (15.05.2009)si Anastasia(25.02.2011).

ddana spune:

Eu donez sange de in jur de 4 ani. Atunci m-am inscris pe un site, donatorionline.ro, unde exista o baza de date cu persoane dispuse sa doneze sange si la care se poate apela in caz de urgente, cand spitalul nu are sange. Si am fost sunata recent, am donat, deci functioneaza.
Nu dezvalui chestiuni personale, dar de data asta fac o exceptie si transcriu mai jos ceea ce am notat demult, dupa prima donare, pentru ca e ceva in care cred cu convingere si, daca ceea ce am scris reuseste sa convinga alti oameni, se cheama o fapta buna, nu? :)

Despre efectele donarii de sange


Am ezitat sa scriu un titlu pentru postarea asta, pentru ca nu stiu exact ce i-ar surprinde esenta. Despre remuscare, poate. Sau despre eforturi de tinere a capului deasupra apei. Sau despre gesturi care te mentin viu, care te obliga sa ramai, care te obliga sa fii.
Oricare dintre astea (sau poate nici unul in esenta) pot fi atasate faptului de a fi donat sange, ceea ce s-a intamplat in urma cu vreo doua saptamani.
A venit ca o confirmare a faptului ca nici o convingere nu este pentru totdeauna, ca viata in general, si a mea in particular, este atat de imprevizibila si realmente mindblowing incat nu ne permitem luxul sa ne formam principii, indrumare, concepte. Pentru ca mult prea repede ne vor fi dovedite gresite. Si mereu, mereu, invatam lucruri noi despre noi insine.
Ceea ce am invatat eu din toata experient asta e sa nu mai zic niciodata "niciodata", pentru ca imi refuz o experienta. Buna sau rea.
OK, toata vorbaria asta are probabil sens doar pentru mine, este varful unui aisberg acumulat in timp, care urla sa iasa la suprafata. Si chiar nu mai conteaza prin ce modalitate a ales sa izbucneasca.
Eu am donat sange. Pentru ca daca n-as fi facut-o, as fi explodat de presiune.

Si, daca o singura persoana care citeste asta decide la randul ei ca ar putea, la un moment dat, sa faca acelasi lucru, se cheama ca deja am donat de doua ori. N-am de gand sa redau ceea ce se regaseste in fiecare campanie de sensibilizare pro-donare. Despre accidentati carora li se amana operatiile sau despre copii care asteapta sangele tau asa cum asteapta fiul meu bucata de ciocolata zilnica. In schimb, am sa fiu egoista si am sa scriu despre doua beneficii personale.

Primul dintre ele tine de ceva ce este, cred, specific oamenilor si egoului lor in eterna cautare de confirmari. Cred ca are de-a face cu esenta provocarilor, cu depasirea barierelor, cu adrenalina, in cele din urma. Sa-ti dovedesti ca poti: sa tii discursuri in fata unei sali arhipline. Sa ridici stacheta mai sus cu un centimetru decat limita capacitatilor fizice. Sa sari cu parasuta.
Pentru mine, provocarea suprema au fost acele. De cand imi aduc aminte, am lesinat mereu, cu constiinciozitate, la orice analiza de sange, la orice injectie. Acum imi vine sa rad, dar dupa nasterea lui D, dupa experiente pe care am promis ca n-o sa le scriu niciodata, i-am zis asistentei care venise sa-mi faca un calmant ca eu lesin la injectii... Faptul ca am donat sange a fost o categorie bifata in lista de "must-do" pe care o are probabil fiecare de indeplinit in viata.

A doua motivatie, mult mai importanta probabil, si cea care a determinat de fapt intamplarea, a fost o disperata nevoie de compensare, de reintrare in firesc, de normalizare. De impacare cu mine insami, de ispasire, de plata... De dat jos bolovani de pe constiinta, de sters praful de pe suflet. Nu stiu, tine de legea compensarii? Ca atunci cand primesti, trebuie sa dai, sau atunci cand dai, va veni o vreme cand vei primi, sau atunci cand gresesti, o fapta buna te va face nu absolvit de vina, dar iti va da oarecum capacitatea de a-ti accepta tarele, si de a merge mai departe cu ele? Eu, una, stiu: fiecare mililitru de sange din cei patru sute s-au scurs nu doar din bratul meu stang, ci si din greutatea de pe tample si din inima. Si le-a lasat, poate, un pic mai curate.

Asta sigur n-ar putea face obiectul unei campanii publice de sensibilizare. Pentru ca, desi e demonstrat ca donarea are un efect benefic asupra organelor, prin regenerarea fluxului sanguin, nu e inca foarte clar efectul asupra sufletului, datorita imposibilitatii localizarii acestuia. In cazul in care experienta mea privind efectul donarii de sange asupra sufletului nu a convins pe nimeni, primiti si sapte bonuri de masa si o zi libera de la serviciu.

CorinaDani spune:

sangele este analizat, dar pentru alte chestii, nu pentru borelli, babesii, bartonella si cum s-or mai numi.

sunt zeci sau sute de pacienti diagnosticati eronat cu diverse boli, cand ei de fapt sufera din cauza "bolii cu 1.000 de fete".

am colega de serviciu, diagnosticata eronat cu scleroza multipla (si e tanara, are sub 30 de ani), a facut tratament cu interferon degeaba 2 ani; pana nu s-a dus in germania, la clinica specializata, nu a aflat diagnosticul real. si in plus, acolo au descoperit medicii ca si sotul ei are aceeasi boala. fac tratament, ii costa de-i rupe, ea se simte rau de multe ori, lipseste de la serviciu. isi doreste foarte mult un copil, dar nu poate sa-l faca pana nu e sigura 100% ca au scapat amandoi de boala...

la noi inca e tratata cu superficialitate boala asta, toti arunca vina pe presa si pe isteria starnita de cand cu Serban Ionescu.
ipotetic vorbind, daca ar fi testati toti romanii, pentru depistarea acestei boli, ar rezulta un numar ingrijorator de mare de persoane infestate, unii fara simptome, altii cu diagnostice si tratamente pentru cu totul alte boli.

da, capusele isi vad de treaba lor de o gramada de ani, nu toate sunt infestate; numai ca in ultimul timp a crescut numarul capuselor purtatoare de microorganisme, la randul lor le transmit animalelor/oamenilor pe care le musca, o capusa "curata" daca se hraneste cu sangele unui animal/om infestat, devine si ea purtatoare si transmite mai departe, samd.

in alte tari se stie exact ce trebuie sa faca pacientii si medicii in cazul muscaturii de capusa, cei care locuiesc in zone infestate sunt la curent cu potentialul pericol, exista protocoale de tratament, samd; la noi ? incercari timide de stropit prin parcuri si o mana de medici care chiar stiu ce inseamna aceasta boala si cum se trateaza. in rest, presa e de vina, ca starneste isterii din lipsa de subiecte. oare chiar asa sa fie ?

cititi povestea elenei lasconi, de la protv. ajunsese o leguma pe patul de spital, din cauza acestei boli. cantareata/actrita thalia
a avut de suferit ani buni pana s-a vindecat. si exemplele pot continua, oricine poate fi muscat de o capusa infestata. plus ca la noi nu exista laboratoare unde sa poata fi examinata capusa dupa extragere, pentru a se determina daca era purtatoare sau nu de microorganisme...in alte tari exista...