Copii cu ticuri / Copii cu Sindromul Tourete

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Bogdan-Marin spune:

Va multumesc pentru suport.
Numele lui este Mihail.
Am dat si noi multe acatiste pentru pomenire de sanatate si cred ca orice ruga in plus este binevenita si de folos.
Multumesc Michelle.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rrox3 spune:

Bogdan ma bucur foarte mult pentru izul proaspat de incredere pe care-l vad in mesajele tale. Viitorul suna mai frumos pentru voi
Cum stai cu cautarea unui terapeut competent?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bogdan-Marin spune:

Cautam inca un psihoterapeut. Primul am facut greseala de al lua de pe net. Avea o pagina foarte impresionanta. Am uitat ca uneori aparentele inseala.
Acum intreb mai multe persoane despre profesionalismul psihoterapeutului inainte de a reincepe sedintele.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ramonika spune:

felicitari pt. progrese.
a inceput scoala? cum e la scoala?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bogdan-Marin spune:

Scoala este noua pentru el. La fel si colegii. Vechea scolala are prea multa rautate in randdul elevilor.
Inceputul este greu dupa trei luni de pauza. Dar fiind o fire foarte sociabila si-a facut prieteni inca din prima zi. Acum mai are ticul de a da din cap intr-o paarte. Nu cred ca il deranjaza foarte tare si nici pe cei din jur.
Altfel aare un tonus optimist si o fire plina de umor.
Ieri la frizer imi zice ca poaate da din cap in timp ce il tunde cu masina si ii face un sant in par dintr-o parte in alta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns daniela_b spune:

Citat:
citat din mesajul lui Bogdan-Marin

Altfel aare un tonus optimist si o fire plina de umor.
Ieri la frizer imi zice ca poaate da din cap in timp ce il tunde cu masina si ii face un sant in par dintr-o parte in alta.


Umorul este o calitate minunata la cineva!
O sa-si faca multi prieteni, sint sigura! Tuturor ne place sa avem prieteni optimisti si cu simtul umorului asa cum e Mihail!
Va doresc un an bun la scoala!



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cristoiu spune:

Bogdan, eu am un prieten apropiat care are Tourette. Nu pot sa iti spun despre copilaria lui, ca nu l-am intrebat, dar pot sa iti spun ca ticul asta nu e nevoie sa ii afecteze viata. Prietenul meu are zvicniri din tot corpul si strigate (nu injura, scoate niste chiote) si cu toate astea nimeni nu il priveste cumva diferit. E foarte integrat si adaptat, e chimist (reuseste sa isi stapineasca in oarecare masura ticurile cind lucreaza cu acizi dar a mai venit acasa cu hainele arse de citeva ori) a terrminat doctoratul si e manager la BASF, la 34 de ani, e insurat cu o fata minunata si cu doi copii si al treilea pe drum. Are Touretesi atit.

Ah, inca ceva, prietenului meu ii se inrautatesc ticurile cind merge acasa la parinti din cauza parfumului mamei lui. Deci exista niste factori externi care pot influenta ticurile, poate urmaresti asta la fiul tau.

Multa bafta si o viata frumoasa pentru copil!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns olympia spune:

Cristoiu, eu cred ca mersul la parinti acasa si contactul cu parfumul mamei lui sunt doar o punte de acces spre o zona tulbure peste care a trantit usa. Daca ar deschide alaturi de un terapeut usa aia, s-ar putea sa-si aminteasca unde il conduce de fapt dara de parfum si cum de-i agraveaza ticurile.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cristoiu spune:

Olympia, se poate, dar nu despre asta era vorba, ci despre faptul ca e well adjusted si nu e deloc defavorizat, marginalizat sau altele.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns olympia spune:

Cristoiu, raspunsul meu a fost la partea cu factorii externi a mesajului tau. Stiu ca poate parea aiurea sa-mi dau cu presupusul asa de la distanta fara sa-l cunosc macar din vedere pe omul de care povestesti. Numai ca, daca intr-adevar ar fi vorba de o intoleranta la compozitia chimica a parfumului mamei, oare mama nu l-ar fi crezut pe fiul ei chimist si n-ar fi renuntat pana acum la parfumul respectiv? Adica ce mama n-ar face asta ca sa amelioreze macar un pic problemele fiului ei? Ne-am putea gandi ca el nu i-a spus de reactia pe care-o are la parfumul ei si ea n-are de unde sti, ca nu poate compara cum e el in absenta ei... si atunci, de ce nu i-a spus? E oare normal sa nu-i spuna, e ceva atat de lipsit de importanta starea lui? Crede ca ea n-ar renunta la parfum? Nu se simte confortabil sa-i spuna asta?... Oricat m-as gandi nu pot sa raman la ideea ca e doar chimia parfumului cauza agravarii, fiindca ar fi teribil de usor de inlaturat si totusi nu se intampla. E ca si cum fiul ar zice "mi-e mai rau cand merg acasa, cauza e X (ceva minor mi se pare mie) si totusi ma impac cu ideea de a-mi fi mai rau cand merg acasa in loc sa spun care-i problema si mama sa ma ajute..."

Mergi la inceput