Copii cu ticuri / Copii cu Sindromul Tourete

olympia spune:

Agnes, separarea asta mi-a semnalat-o prima Chuny, ca nici copilul meu nici ceilalti copii din exemple nu aveau Tourette. De ce? Fiindca s-a rezolvat. Dar daca nu se intervenea corect, se rezolva de la sine sau se agrava si ajungea sa fie Tourette?

AgnesLuca spune:

Roxana, avem moduri putin diferite de exprimare. Eu zic ca atita timp cit nu se stie cum, este nepotrivit sa facem afirmatia ca (poate) poate fi oprit.

PS: despre epigenetica eu am incercat sa aduc vorba la anumite subiecte unde mi se parea ca se chiar potriveste, da am cam vorbit singura. A nu se deduce de-aici cum ca m-as pricepe de minune la tema

olympia spune:

Mai povestesc ceva. De mic baiatul meu a avut un foarte dezvoltat simt al mirosului si era foarte sensibil la anumite mirosuri. Statea de olita cu capacul de la deodorant la nas...
Mai tarziu, la gradi, voma in fiecare dimineata cand il duceam, a tinut-o cam o luna asa, de la mirosul de mancare ce ajungea pana in hol. Nu manca nimic dimineata, refuza orice si nimic acolo. Cand il luam aveam pachete cu mancare si ne opream in parc si-l hraneam, apoi manca din nou zdravan acasa. Evident era o problema acolo, azi stiu care, atunci toti ziceau sa ma tin tare ca se obisnuieste el. S-a obisnuit pana la a zice mai tarziu "nu stii sa faci mancare buna ca la gradinita"...
In vacante statea de multe ori cu mama la aer curat, curte, loc berechet de joaca si alergat. Atunci a mai aparut un miros deranjant pentru el, cel de dulceata de capsuni... icnea cand se facea dulceata si fugea din bucatarie. O fi fost mirosul in sine deranjant sau il asocia cu despartirea de mine, ca se intampla la inceputul vacantei mari, cand era inca in acomodare cu ideea de separare.
Atunci habar n-aveam de lucrurile astea, pana n-a ajuns el la ticuri si eu la psiholog n-am stiut sa citesc toate semnele astea si abia tarziu le-am putut pune cap la cap. Nu-s sigura ca azi nu-s si parinti care nu stiu sa descifreze si sa actioneze potrivit si mai ales la timp.
Si asa v-am destainuit si de ce parfumul de mai inainte m-a dus pe mine asa departe.
Se pare ca sensibilitatea la mirosuri si predispozitia pentru ticuri se asociaza fie ca e sau nu Tourette dupa protocol
Aaa! Inca ceva, azi gateste si n-are nicio problema cu mirosurile.

rrox3 spune:

Mie imi pare ca avem perceptii diferite a ceea ce scriem aici.
Eu te-am contrazis cand ai afirmat ca nu poate opri declansarea, fiindca nu ai nici o baza sa afirmi asta. Asta iti parea potrivit?
Nu-mi aduc aminte sa fi facut vreo afirmatie opusa.

Imi place ca subiectele deschise sa ramana deschise pana e clar cum se inchid.

columbiana spune:

Recunosc ca gugalesc de citeva zile, de cind ati inceput sa va contraziceti, eram curioasa aici cum e vazuta afectiunea.
Pozitia canadiana referitor la ST este asemanatoare cu a lui Agnes Luca.
S.T. este clar o afectiune neuropsihiatrica,oarecum la limita neurologica datorita `pachetului` de tulburari gen TDAH, TOC, etc cu care vine; uneori dispare la maturitate tocmai datorita reglarilor neurofunctionale din procesul de crestere.
Aici se recomanda medicatia (neuroleptice) si psihoterapia ca adjuvant datorita efectelor ticurilor motorii si verbale asupra persoanei ( depresie, tulburari de personalitate, hiperactivitate, etc).
Daca ticurile s-au declansat urmare a unei alte maladii (Hutington sau encefalita virala) sau ca urmare a efectului unei substante (vezi parfumurile) atunci diagnosticul nu e Gilles de la Tourette, mai degraba merge in zona TOC, ticuri de hiperactivitate sau motorii cronice.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

columbiana spune:

Trebuie sa mai adaug ceva: n-am postat de dragul constrazicerii cu Olimpia sau Rox in nici un caz , ci pentru ca remarc din nou diferente de orientare in domeniu;
si apropo de psihologi/psihoterapeuti; citesc des despre mersul cu copilul la psy. Aici copilul ajunge la psiholog doar pentru evaluare/diagnostic/ post-traumatic;
nu am nimic cu profesionalii respectivi, dimpotriva, mie unul dintre ei mi-a ameliorat calitatea vietii substantial prin interventiile si sfaturile lui; doar ca realizez ca cu fiu'meu n-a interactionat decit la cererea noastra expresa, pentru evaluari; in rest el a `cunoscut` copilul prin prisma noastra si a reactiilor de la scoala, si a colaborat doar cu noi, ne-a consiliat si indrumat intotdeauna pe noi, parintii, si n-a `lucrat` niciodata cu copilul.
Iar sentimentele lui Chuny sunt mai mult decit firesti; pentru ce au facut in Franta ar merita linsati de parinti.
citeam nu demult de porcaria asta demna de `dusurile`` nazistilor, numita ``pataugeoire`; ce ar fi trebuit sa fie o piscina cu jocuri de apa e o camera intunecoasa cu furtune de apa si oglinzi in care au mai experimentat ceva pe copiii autisti.
http://www.ladepeche.fr/article/2010/12/17/972094-leran-un-nouveau-dispositif-therapeutique-a-l-ime.html


http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

Bogdan-Marin spune:

Pozitia canadiana referitor la ST este asemanatoare cu a lui Agnes Luca.
S.T. este clar o afectiune neuropsihiatrica,oarecum la limita neurologica datorita `pachetului` de tulburari gen TDAH, TOC, etc cu care vine; uneori dispare la maturitate tocmai datorita reglarilor neurofunctionale din procesul de crestere.
Aici se recomanda medicatia (neuroleptice) si psihoterapia ca adjuvant datorita efectelor ticurilor motorii si verbale asupra persoanei ( depresie, tulburari de personalitate, hiperactivitate, etc).
Ma prind si eu cu o completare.
Pozitia canadiana mi se pare cam limitata.
Mai exista si alte pozitii Chieza, Indiana care au mii de ani inaintea canadienilor in materie de medicina.
Exista si alte metode de amelorare a ST. Nu neaparat medicatia cu neuroliptice sau prihoterapie. Medicatia cu neuroliptice este cea impinsa in fata de catre companiile farmaceutice.
Pozitia canadiana nu spune nimic de cati copii au ramas paralizati de la tratament cu neuroliptice.
Vindecarea ST poate veni nu neaparat de la medicina consacrata neuronilor.
Ea poate veni de la un alt domeniu care nu are nici o legatura cu neuronii.
Vezi aici urmatorul exemplu:
http://www.youtube.com/watch?v=SE2x37pWw88
http://www.youtube.com/watch?v=JGlDCyZGkoc

Adela99 spune:

pe scurt si de aici:
se merge pe studiu' CBITS Comprehensive Behavioral Intervention for Tics Douglas Woods, pe Habit reversal si se recomanda cartea Nix Your Tics de psihologul B Duncan McKinlay care el insusi are tourette.
despre medicamentatie: pentru inceput se recomanda medicamente cu efecte secundare mai mici, cum ar fi clonidina sau stimulente. in caz de ticuri severe, medicamente neuroleptice (de exemplu, haloperidol, pimozida si risperidona) au cel mai mare efect.
de asemenea, medicamente care afecteaza pozitiv atat serotonina si noradrenalina ca mirtazapina (Remeron) si venlafaxina (Effexor).exista, de asemenea, reboxetine, care afecteaza doar noradrenalina.

n-am facut decat sa traduc si sa concentrez, fara sa verific denumiri in romana

rrox3 spune:

Ana nu simt ca m-ai contrazis cu nimic din ce ai scris

Nici aici nu se lucreaza cu copilul singur. Am scris deja ca psihoterapia copilului e defapt psihoterapia familiei. Copilul este evaluat. In functie de varsta si dificultatile pe care le are este si invatat diverse tehnici. Restul se lucreaza cu parintii.
Ce auzi tu des ca este "dus copilul la psy" se traduce de obicei printr-o vizita pentru evaluarea copilului sau/si a relatiei copil-parinte si consilierea parintelui.
Sunt curioasa ce credeai tu ca se intampla?

rrox3 spune:

Bogdan fiindca spuneai ca-ti plac lucrurile concrete, sa te aduc putin in concret
Nervii astia au mare legatura cu neuronii. In fapt sunt constituiti din neuroni Iar domnul din filmuletele postate de tine nu face decat sa inlature o presupusa presiune pe un asemenea nerv