PINGUINII delibereaza - capitol interimar(2)

buflea spune:

Eu m-am nascut, crescut si educat in Bucuresti dar mama mea e din Piatra Neamt. Toate vacantele copilariei mi le-am petrecut la Neamt ... iubesc orasul ala, am rude multe acolo din partea maica-mii si de fiecare data cand vin in tara ma duc cel putin 3 zile acolo.

Am trecut pe antibiotic ... asa ca dupa amiaza beau limonada. Macar sa-mi treaca, ca nu aveti idee ce enervant este.

Androix spune:

Buflea, sanatate multa! Eu am idee ca m-a palit si pe mine asta primavara o cistita de l-am trimis pe Mihai la famracie sa-mi ia niste pastile care cica nu se mai comercializeaza de 10 ani

Dap, tot asa pustiu si deprimant era Olimpul si ultima data cand am fost eu. De fiecare data cand ma gandesc ca tara asta ar putea sa functioneze excelent numai din turism si nimic altceva, imi vine sa-mi dau singura palme. Asa ca nu ma mai gandesc si prefer sa sper ca macar la pensie sa se schimbe ceva in bine.
Frape-ul ala e unic in memoria papilelor mele gustative. Am baut in multe si diverse locuri, dar ca acolo nu. Totusi faptul ca intre un hotel in paragina si magazine pustii mimoza este inca deschisa e un semn bun pentru mine, am sanse sa mai gust o data in viata un frape bestial, cu spatele la hotelul intunecat si cu fata la mare.

Mai avem si noi doua zile, pentru consort e ultima zi de lucru si a plecat voios din cale afara. Ar fi stat intins pe jos si nu l-ar fi interesat nimic, dar pana la urma s-a mobilizat cu promisiunea ca rupe usa pe la 3. Ora care a devenit din ce in ce mai inaintata de cand si-a pus in cap sa rupa usa in ultima zi. A inceput pe la 1
Eu m-am vopsit, m-am epilat partial, mi-am scos punctele negre, am smotruit casa luna, ca am asa o problema cand plec si ma intorc si e balamuc, mai am sa-mi fac unghiile si la maini si la picere si sunt good to go!
In continuare ma tavalesc cu Tony aproape zi de zi, de la inceputul programului (acum 54 de zile) am ratat doar 6. Sunt mandra de mine si abia acum incep sa se vada usoare diferente Si il iau pe Tony cu mine.

www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Obiective Realiste
Androix Bijoux

Niste copii si toti copiii!

buflea spune:

E clar ca eu nu pot avea o viata monotona, nu cred ca mi-ar placea si nici Karma nu ma lasa.

S-a imbolnavit fica-mea ... cred ca a luat un virus la stomac, de pe la strand de undeva, virus care a evoluat azi noapte, cand eu, ce credeti ca eram acasa ? Eh, cum adica unde eram ? La carciuma unei colege de liceu, cu gashca ... Carciuma asta este pentru noi ca locul ala unde se intalneau aia din Seinfeld, adica asa un fel de a doua casa ... Ne-a dat taica-meu stingerea cand m-a sunat sa-mi spuna ca fica-mea vomits de 2 ore si uite asa, pe la 1:00 AM cumparam metroclopramid si solutie cu electrolit de la o farmacie deschisa non-stop. A tot vomat " nimic" pana la 5:00AM cand in sfarsit a adormit, si eu cu ea, pana la 9:00.

Acum suntem in trenul spre Moldova ... un tren superb, curat, elegant, mi-ar fi curs lacrimile pe obraz de emotie daca nu s-ar fi uscat instantaneu in cele 40 grade din vagon. Mda, ati ghicit, totul este civilizat pana la aerul conditionat care cred ca este in Romania un element de lux la care poti doar sa visezi. In plus, nu se deschide nici un geam, ca asa sunt vagoanele astea noi, fara aer-fara geam ... ma gandesc sa treaca timpul mai repede si sa pun de-un concurs cu motto-ul "Foaie verde pe-o carare, cine transpira mai tare" la care sa-i pun pe participanti sa se adulmece reciproc, castigand desigur cel ce ramane in picioare. Podiumul il improvizam din candidatii lesinati in timpul competitiei.

Vestea buna este ca va scriu deci inca respir ... vestea proasta este ca nu vreti sa stiti ce respir.

Fica-mea, lesinata dupa voma de azi noapte, a adormit ...

Aqai spune:

Hello, ice ladies!

back si noi, concediile astea de cate o saptamana sunt fulgeratoare, nici nu incep si se si termina

Am fost norocosi cu cazarea, copiii au suportat drumul lung f bine, am avut niste aventuri mai neobisnuite (o sa va arat vreo cateva poze dupa ce le sortez), am facut trasee pe munte, am vazut niste locuri taaaare frumoase.

din pacate am avut si aventuri neplacute - copiii s-au hotarat sa se razboiasca cu un cuib de viespi si dl cel mic si-a luat 3 intepaturi, iara fratele lui a fost impins la playground si a cazut in cap (credem, ca n-am vazut fix eram cu spatele iara el nu-si aminteste decat ca a fost impins) si am experimnetat o noapte la urgente in quebec. Noroc ca mai stiu oarece franceza, ca formularele si instructiunile erau toate in fr iara unele asistente - inclusiv cea de la triaj - nu vorbeau engleza deloc.

asa ca am tras sperietura vietii (a doua cea mare, prima a fost cand mi s-a nascut piticul mic si de la scor 10 apgar intr-o ora era la reanimare in colaps general fara sa se stie exact ce are) mi-am revizuit ceva atitudini si prioritati si inca mai am un nod mare si imens in gat fiindca desi nu mi-am vazut copilul caznad l-am vazut pe jos in nisip si m-am gandit ca iar se tavaleste pe jos, desi specific in seara aceea ma intelesesem cu ei sa nu se mai tavaleasca in nisip din anume motive ... si nu ma gandeam decat ca iara vorbesc singura si mi s-a acrit de cat vorbesc singura in ultima vreme si ei fac tot doar ce vor... nici o clipa nu m-am gandit ca i s-a intamplat ceva. El singur nu avea cum sa cada, e atat de agil si stapan pe miscarile lui incat niciodata nu mi-am pus problema ca ar putea fi in pericol la playground.

si cand colo el statea pe jos, nu se putea ridica si nu prea vedea bine, plangea si nu-l auzeam atat de mare era galagia si eu ma gandeam ce predica sa-i mai tin...

zau cateodata am impresia ca m-am tampit de tot si nu mai gandesc clar. asa ca am luat niste hotararari si sper sa nu mai am in veci momente de indoiala fata de copiii mei. astfel de intamplari te fac sa intelegi ca toate prostiile pe care le fac si supararile parintesti sunt atat de irelevante...

Acu' nu pot decat sa-i multumesc lui dumnezeu ca totul e bine si ca cel mai rau lucru a fost sperietura; dupa cum arata lucrurile nu ma astept la nici un efect intarziat.

alinuk spune:

off Aqai ce povestesti tu acolo, bine ca a fost doar sperietura vietii

uneori ar trebui sa fim recunoscatori ca 'micile' patanii ale piticilor ne trezesc din rutina si ne fac sa ne reevaluam lucrurile cu adevarat relevante
mi se intampla si mie si uneori imi vine sa-mi dau palme

Buflicio,
fratii mei
v-am zis ca va consiliez intr'ale calatoriilor cu trenul
atat cat pot
poate reuseam sa 'directionez' niste aere in trenul ala
hai sa-mi zici cand te intorci sa vad cum 'invart' la vagoane
ca la orice companie strategica din Romanica noastra draga exista o subfinantare crasa in cadrul operatorului de trsp feroviar de pasageri... nu e doar cat au 'furat' unii / cauzele pe care le flutura media / e si interesul si putinta din ce in ce mai reduse fata de domeniul asta

Andorix de unde asta cu picerele?? mi-ai facut asa placere scriind cuvantul asa... bunicul meu spunea asa la picioare

cred ca am luat-o un pic pe campii
in sensul bun sper eu
azi noapte nepotica mea, micutza care a ramas fara mamica de cateva zile, s-a trezit plangand ca vrea la mami a ei...am luat-o in brate langa mine.. in mom acelea mi-a cazut fetelor un tablou de pe perete..il am de 5 ani acolo, era usor, unul mic... parca s-a lovit cineva/ceva de el si l-a pus jos
nu s-a spart, e intact


tuturor


Alinuk
si ostrogotzii din dotare: Andu mik (3 ani) si Teo voinik (5 ani)


Melodia...unei veri tarzii



............................................................................
Nimic nu-i intamplator!
............................................................................

Aqai spune:

Alinuk, am stat mult sa ma gandesc daca sa scriu sau nu, insa episodul pe care l-ai povestit m-a convins.

Nu am inteles daca fetita va ramane la voi sau nu; vreau sa iti povestesc ca eu exact asa am castigat o sora. MAtusa mea a murit cand sora mea avea 3 ani; mama a luat-o la noi fiindca atatl ei era cu un serviciu mereu pe drumuri, nu putea avea grija de copil iar alta alternativa ar fi fost sa ramana la tara la bunici. mama insa a decis ca impreuna cu noi ii va fi mai bine decat cu bunicii.

Sora mea imi este cea mai apropiata fiinta de pe lume; m-a ajutat oricand si orice s-ar intampla ar fi de partea mea, la fel cum as fi si eu pentru ea; o iubesc de nu mai pot. La fel si pe fratele meu, dar el e "baietoi", o sora e altceva :)

mama a avut toata viata din acel moment 3 copiii si am fost egali in fata ei. de mici copii am stiut toti situatia, si noi si ea, si a hotarat in timp ca mama e mama ei acum, e mami pt toti, tatal ei este tata si acum e bunic mandru iar tatal meu i-a fost "unchi". Asa a vrut ea sa fie, desi tatal ei era in alt oras, vevea in vizite, vara in vacanta la tara el avea grija de noi toti 3 alaturi de bunici cand ai mei lucrau... ce sa mai spun, am fost o familie mare :)

Te admir pentru gestul tau si vreau sa te asigur ca daca veti decide ca fetita va ramane la voi veti avea doar de castigat cu totii. ca va fi mai greu cu 3 copii decat 2, e clar, insa pentru copii va fi fantastic. 3 copii nu se plictisesc niciodata, sa stii!

mama mi-a povestit recent ca la scurt timp dupa ce mama surorii mele a murit, a trait un eveniment oarecum asemanator. Sora mea plangea in camera de alaturi si a mers la ea, a gasit-o cu manuta intinsa si privind intens intr-un colt al incaperii spuand "mama". desi mama e o faptura foarte rationala, pana in ziua de azi e convinsa ca fetita chiar si-a vazut mama.

Mult noroc si numai bine va doresc!

buflea spune:

Mvai fetelor,
Cam greu sa-ti mai pastrezi simtul umorului cu evenimentele astea de pe forum. Mai intai Monica, apoi verisoara Alinukai, apoi Bibi ... eu tot incerc sa ocolesc realitatile negative ca sa nu-mi ascut lama pe vene, dar parca realitatea tot vine peste mine cu buldozerul.

Azi am stat in strandul din Piatra toata ziua. A fost foarte cald si apa din bazine foarte rece pana spre pranz cand ori s-a mai incalzit apa ori s-au mai obisnuit copiii. Dupa amiaza am fost in vizita la varul meu cand fica-mea, reparata de virusul la stomac a inceput sa faca febra ... am tratat febra si acum seara vad ca ii curg ochii, pare ca are conjunctivita la ambii ochi. I-am dat cu proculin, ma intreb daca asta o fi suficient sau chiar trebuie sa caut un pediatru pe aici. Oricum copilul e vioi, nu-mi pare sa fie grav... in fine, o sa vedem.

In plus, e cam greu sa ma inteleg cu bunicii mei, ai nepotilor mei ... in general cu generatia de bunici in general. Si cum din generatia mea sunt singura si mai sunt si pe teritoriul lor, tot am impresia ca ma lupt cu ei care ba vor in casa ca e cald, ba vor afara ca nu au aer, ba nu pot merge pe jos, ba nu au loc sa primeasca copiii sa doarma ... si tot asa.

alinuk spune:

Aqai pt confesiunea ta
in mom asta fetitza este la bunici (parintii verisoarei mele), in casa in care traia cu mami ei
...nu stiu exact ce va fi in viitor, Andutzul meu plange dupa ea, Teo o ilustreaza central in desenele pe care le face
ma rog pentru binele ei
e cu adevarat un copil special

Buflicio, proculinul e ceva de pe vremuri ... in mintea mea
cand au ceva la ochisori noua ni s'a recomandat tobrex, otis...
multa sanatate!









Alinuk
si ostrogotzii din dotare: Andu mik (3 ani) si Teo voinik (5 ani)


Melodia...unei veri tarzii



............................................................................
Nimic nu-i intamplator!
............................................................................

alinuk spune:

buei m-ai facut curiasa..
cine e Tony asta?
e de imprumut?



Alinuk
si ostrogotzii din dotare: Andu mik (3 ani) si Teo voinik (5 ani)


Melodia...unei veri tarzii



............................................................................
Nimic nu-i intamplator!
............................................................................

buflea spune:

Iti dau eu niste detalii ca sa nu salivezi prea tare. Se tavaleste pe covor, cy Tony pe televizor ... adica e asa, mai mult decat nimic. In conditiile astea, cred ca Tony e de imprumut .

Azi ploua si e frig ...