cand parintii dezamagesc(2)

AgnesLuca spune:

Eu cred ca acolo, in sufletul Tiliei, e o rana mare, pe care detasarea emotionala si obiectivizarea nu o vor vindeca ci doar o vor ascunde. De aia cred ca raspunsul la intrebarea Tiliei este terapia.

PS: eu sunt unul din cei "intariti" cum bine le zice Olympia. Cindva insa am darimat zidurile care ma sufocau si mi-am acceptat vulnerabilitatea traind-o (nu recomand solutia, asa ca mai bine cititi carti de acceptare a personalitatii disociate ).
Dar dupa, rana mi-a aparut in toata splendoarea ei; atunci a aparut si "furia" afect pe care inainte nu mi l-am permis. Insa strategia de evitare tot nu am depasit-o definitiv, presupun ca de aia nici nu am apelat (inca) la terapie.

ela_04 spune:

Nu prea poti sa rupi orice contact ... e vorba de parintii tai, nu de vecina de la 3. Ce bine ar fi daca ar fi asa de simplul...
Eu am incercat o rupere...nu am mai sunat... dar suna ea (maica-mea) desi de fiecare data cand inchid imi vine sa-mi dau una ca am raspuns
Ultima data...wk-ul trecut, m-a anuntat ca trece pe la noi sa vada baiatul...ce era sa-i spun? nu veni...? vino...
a stat pe scaun circa 10 min cu baiatul apoi mi-a cerut o ruleta si a inceput sa-mi masoare peretii prin casa, sa-mi umble in magazie sa vada ce mobila mai am si de ce nu am montato inca... (eu si sotul meu fiind asa de prosti ca nu suntem in stare de nimic)
Cand si-a facut damblaua, a inceput sa planga ca pe ea nu o suna nimeni sa o intrebe daca are bani de medicamente sau altele (santajul emotional).
Apoi ca nu l-am invatat pe copilul meu de 2 ani nici o poezie...
Ca sotul meu e un puturos si alte minunatii de genul asta...
Cand a plecat eram praf emotional si extrem de obosita psihic...
mi-am facut un dus si m-am culcat cu baiatu desi eu nu prea obisnuiesc sa dorm la pranz.

Desi am invatat sa le recunosc toate fazele astea si am citit o multime de carti tot nu pot sa scap... dependenta emotionala fatza de parinti, in special cei abuzatori este ceva cu care va trebui sa invat sa traiesc.
Dar en_kvinna are dreptate... in tot ce a spus...



& +30

rrox3 spune:

Se numeste dependenta fiindca, de obicei, nu poti scapa de ea prin propriile puteri. Satisface o nevoie pe care nu stii/ nu poti sa o implinesti altfel.

Si mai interesant e ca poti rupe relatia in realitate cu abuzatorul, asa cum zice Mik, numai ca in mintea ta locuieste abuzatorul. L-ai luat cu tine de mult, fara sa vrei macar. E un reper, e o voce importanta interioara si, de multe ori, e dificil de distins de vocea ta autentica. E acolo, te directioneaza si te pune la pamant in continuare, desi te crezi autonom.

Pentru asta ai nevoie de psihoterapie, chiar daca esti rezilient si ai invatat sa fii puternic. Defapt, eu personal cred ca tocmai fiindca esti rezilient iti doresti si ai capacitatea sa o amutesti

rrox3 spune:

Ela tu ai venit chiar cu exemplu pentru ce am scris eu mai sus. Fiindca intrebarea fireasca a cuiva care te citeste e "Ce te impiedica sa o confrunti cand face toate astea?"

ela_04 spune:

Pt ca de fiecare data cand o confrunt iese urat...
Cede-ma ca am incercat de f multe ori... nu intelege sau se face ca nu intelege...
am renuntat sa imi mai bat capul...
Ultima confruntare de exp...in iunie cand am inceput sa lucram la casa... si ne-a chemat sa stam la ea ce tampenie din partea mea sa-mi inchipui ca o sa fie ok si o sa reusesc sa manageriez totul...
S-a incheiat furtunos cand s-a ridicat brusc de pe scaun sa-mi de-a o palma (asa de copil neascultator ce sunt) desi eram extrem de gravida.
Am plecat in seara aia jurandu-mi ca de fiecare data ca nu o mai sun never ....
nu am mai sunat-o dar nici nu pot sa nu ii raspund...de ce?!
nu am gasit inca raspunsul...
inca va citesc pe voi...poate invat si eu ceva...


& +30

inbox spune:

Mie mi-a fost multa vreme frica de terapie, in sensul ca imi era sa nu cumva sa aflu ceva ce nu as putea duce, pe langa asta ma gandeam ca terapeutul este cineva care "te trage de urechi", te judeca si eventual iti da pedeapsa meritata sau ca imi va spune sa-mi bag mintile-n cap, acum am inceput sa imi dau seama ca nu este deloc asa :).

Agnes, am citit putin din carte, nu am listat-o inca, asa ca nu voi continua pana nu o am fizic. Ideea este ca imi place, este scrisa lejer si pe intelesul meu, ce nu mi-a palcut si in alte conditii cred ca as fi renuntat la ea, este faptul ca insista ca prin cartea asta te schimbi, ca ofera solutii si ca vei fi alt om...nu neg ca sunt lucruri marunte care te pot schimba, sau declanseaza ceva, dar insista cam mult pe asta si eu cred ca a citi o carte nu este suficient( bine nu am citit-o toata, asta a fost prima impresie). Oricum, imi place, astept sa o am si cred ca dupa concediul tau vom putea discuta. Imi place ideea asta de acceptare cu toate bunele si relele noastre personale.

AgnesLuca spune:

Eu cred ca este nevoia fireasca a copilului de a avea o relatie apropiata cu persoana de atasament. Si copilul asta-i incapatinat rau de tot, incearca si tot incearca si nimic nu poate sa-l opreasca...

In cazul "intaritilor" e la fel, si ei spera vesnic sa descopere cineva in spatele copilului puternic strigatul de ajutor...

Edit: ma refer la nevoia care sta in spatele dependentei

rrox3 spune:

Ela probabil fiindca o parte din mintea ta e in acord cu mama ta, asa cum scriam mai sus.
Asta e dependenta fata de abuzator, nu doar asteptarea magica ca la un moment dat abuzul va inceta si totul va deveni asa cum ar fi trebuit sa fie.

AgnesLuca spune:

exact asta cred si eu, o citesc cam pe diagonala pt ca mai am multe alte carti ce vreau sa le citesc pina reincep scoala.

In ceea ce priveste acceptarea, una din poeziile preferate de pe vremea adolescentiei mele zice ca:
"nu ma caiesc,
c-am adunat în suflet si noroi...

ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi"

PS: ma lupt cu mine ca in concediu sa nu iau decit beletristica. Sper sa reusesc

Mik spune:

Ela, e drept ca daca e vorba de parinti e cumva mai greu, insa poti si trebuie sa nu-l lasi sa-ti mai faca rau chiar si verbal. Daca au nevoie de tine material, le trimiti bani si gata, un telefon de 5 minute cu La multi ani de Craciun si "tre' sa inchid ca plinge bebe" si gata. Plus ramii in contact cu el (abuzatorul), plus va incerca sa-si scoata pirleala pe spinarea ta. Si asta o stii foarte ca e dureros si nejustificat

Am amintiri clare de o scrisoare primita ... Nu pot spune ca as regreta vreo secunda, sunt impacata cu mine, caci stiam ca se putea mult mai rau. Mai rau pentru mine, si eu sunt mai importanta pentru mine decit e abuzatorul pentru mine.
(am editat )
...