cand parintii dezamagesc(2)

Raspunsuri - Pagina 20

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Mik spune:


Ela, tot eu.

Mda, la tine e mult mai greu (infinit mai greu) ca sta aproape si vine si da buzna.
Da' daca spune ca vine sa vada copilul, cheam-o cind esti in parc , iti iei o carte si o astepti pe banca citind. Daca cauta scandal, ii spui ca sunteti in public. Daca face scandal, ii spui ca v-a vazut pentru o ultima data. Daca insista sa va mai vada, ii amintesti de ultimul episod si gata.

Trebuie sa gasesti la rece o solutie inainte de a o vedea si sa nu te lasi abuzata.
off topic : Cum, pushca mea, sa vrea sa-ti dai palme cind esti insarcinata !


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ela_04 spune:

Citat:
citat din mesajul lui rrox3

Ela probabil fiindca o parte din mintea ta e in acord cu mama ta, asa cum scriam mai sus.
Asta e dependenta fata de abuzator, nu doar asteptarea magica ca la un moment dat abuzul va inceta si totul va deveni asa cum ar fi trebuit sa fie.

Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)


Sincer nu sunt de acord cu nimic din ceea ce face sau ce spune ea...
dar asa cum am vazut la mai toate cazurile citite -pe aici, ii gasesc si eu scuze...
asa cum unele fete spun... este o persoana extrem de egoista
sau este o persoana instabila emotional...
a fost alcoolic,
asa a fost crescut/a si atat a stiut... etc etc...
eu sunt cu ... a crescut singura 2 copii, a facut ce a putut, cum a putut si a stiut. Nu ne-a lasat pe strada, nemancati sau abandonati desi era extrem de tanara cand a divortat. 26 de ani.
Am trecut de etapa cu indignarea, neputinta, furie, ura...
am ajuns la resemnare...
nu o pot schimba ... acum e doar indiferenta...
ca orice ruda care trebuie sa o suporti 30 min / sapt...
Dar... dependenta asta emotionala nu va inceta niciodata, stiu ca indiferent cata terapie voi urma ...un tel sau o vorba aruncata poate da peste cap tot echilibrul meu... Am observat asta de multe ori...


& +30

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ela_04 spune:

Citat:
citat din mesajul lui Mik


Ela, tot eu.

Mda, la tine e mult mai greu (infinit mai greu) ca sta aproape si vine si da buzna.
Da' daca spune ca vine sa vada copilul, cheam-o cind esti in parc , iti iei o carte si o astepti pe banca citind. Daca cauta scandal, ii spui ca sunteti in public. Daca face scandal, ii spui ca v-a vazut pentru o ultima data. Daca insista sa va mai vada, ii amintesti de ultimul episod si gata.

Trebuie sa gasesti la rece o solutie inainte de a o vedea si sa nu te lasi abuzata.
off topic : Cum, pushca mea, sa vrea sa-ti dai palme cind esti insarcinata !


Mik.


Nu vine daca nu suntem acasa
nici asa nu se deplaseaza prea des ca e de mers pe jos si nu serveste... am cam obisnuito cu masina si eu si ginerele ei puturos.
Solutia la rece...sa stau cat mai departe
Habar nu am cum naiba i-a trecut prin cap sa-mi dea o palma la 35 de ani si gravida ... doar pt ca iar ii luam apararea sotului meu...pt a zecea mie oara, si nu eram de acord cu ea in discutii...
Ma gandesc ca in mintea ei ma vede tot ca pe un copil de 14-15 ani...
incapatanat care refuza sa o asculte... naiba stie...

& +30

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns olympia spune:

Ela, eu cred ca a proiectat asupra ta si a sotului problemele ei de pe cand era insarcinata. Tu le-ai negat (pe-ale tale evident, ca nu exista, ai un sot bun) , ea a simtit ca le negi pe-ale ei din trecut... cam asa se intampla cu chestiile traumatice.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rrox3 spune:

Citat:
citat din mesajul lui ela_04

Dar... dependenta asta emotionala nu va inceta niciodata, stiu ca indiferent cata terapie voi urma ...un tel sau o vorba aruncata poate da peste cap tot echilibrul meu... Am observat asta de multe ori...


Ba da Ela, sigur ca poate inceta.

Tu ai facut terapie pana acum?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns daniela_b spune:

Citat:
citat din mesajul lui Tilia

Citat:
citat din mesajul lui en_kvinna

Trec ani, zeci de ani, te despart sute si apoi mii de km de abuzator, si totusi, un singur telefon o data la o luna, o singura fraza, venita dinspre abuzator are puterea sa iti strice ziua, sa iti dea sistemul emotional peste cap si increderea in tine. Asta este dependenta emotionala, dependenta de aprecierile/ dezaprecierile venite dinspre abuzator. Sunt exemple clare chiar la acest subiect.





o, da. Intrebarea e, cum scapam de ea?


Prin cresterea stimei de sine.
Copilul traumatizat devine adult sigur pe sine si increzator in valoarea sa.
Nimic si nimeni nu mai poate schimba asta, dupa aceea.




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ela_04 spune:

Citat:
citat din mesajul lui rrox3

Citat:
citat din mesajul lui ela_04

Dar... dependenta asta emotionala nu va inceta niciodata, stiu ca indiferent cata terapie voi urma ...un tel sau o vorba aruncata poate da peste cap tot echilibrul meu... Am observat asta de multe ori...


Ba da Ela, sigur ca poate inceta.

Tu ai facut terapie pana acum?

Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)


O singura data am fost in legatura cu problema asta la un psiholog...
la 21 de ani eram destul de tanara dar constienta inca de atunci de santajul emotional pe care il exercita asupra mea si modul aproape automat in care raspundeam...aproape impotriva vointei mele...
Din pacate dr respectiv era drogat. Serios. Nici macar beat...
Am stat vreo 10 min uitandu-ma socata la pupilele lui marite si starea de beatitudine... am platit consultatia si am plecat.
Era prea devreme pt ro. ceea ce vroiam eu...
sau poate exista doar in cartile de psihologie.

& +30

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns J G spune:

Ela, cand vei fi pregatita sa faci terapie nu vei mai lasa experienta cu acel psiholog sa stea in calea vindecarii tale.
Dar e un timp pentru toate - te asigur. Iar dependenta emotionala de parinti poate lua sfarsit.

Dar e un proces de durata, cu pasi mici, mici... in care te delimitezi emotional iar ce spun/fac parintii nu mai are acelasi ecou.

Eu si acum mai simt fiorul de vinovatie fata de maica-mea, uneori... dar e ceva mic de tot, pe care il pot observa si aleg sa-l ignor.

Cu tata am ales calea descrisa de Mik, ani de zile nu ne-am vorbit deloc. Acum ne salutam si atat. Dar nu numai ca nu am niciun fel de relatie cu el "la vedere" ci pur si simplu l-am eliminat din existenta mea cu totul, chiar daca il vad ocazional. Afectul meu fata de el e similar cu cel fata de postas, sau poate chiar mai putin, ca pe postas il respect si i-as intinde un pahar cu apa la o adica .

Se ajunge acolo, cu terapie si introspectie. Dar eu am inceput drumul la un moment dat cand am simtit ca nu mai am de ales.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ela_04 spune:

Citat:
citat din mesajul lui olympia

Ela, eu cred ca a proiectat asupra ta si a sotului problemele ei de pe cand era insarcinata. Tu le-ai negat (pe-ale tale evident, ca nu exista, ai un sot bun) , ea a simtit ca le negi pe-ale ei din trecut... cam asa se intampla cu chestiile traumatice.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina


Olympia, sunt prea batrana, bolnava si nebuna sa ii mai caut scuze sau explicatii pt comportamentul ei.
Acum ma axez pe comportamentul meu, reactiile pe care le am, modul in care ma pot controla, sau cand nu o fac, despic firul in paishpe ca data viitoare sa numai ridic tonul in fatza copilului indiferent daca ma supara sotul sau vecina de peste drum...
Obisnuita datorita job-ului de a avea mai multa lume in subordine am tendinta de a ridica tonul sau de a da ordine... inca lucrez la asta desi in general imi iese uneori am si scapari...iar o data cu ele si mustrari...


& +30

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns inbox spune:

La asta ma gandeam, ca voi tot spuneti ca ce ne facem ca nu ne putem abtine sa nu sunam ( si eu cu maica-mea la fel sunt, insa avem alt tip de discutii si de probleme, altfel exprimate...insa la fel, nu ma mai afecteaza). Dar ce ne facem cand nu avem nici un impuls de a suna...eu cu taica-meu am decis ca este mai bine sa rup orice legatura sau sa ramanem la nivel de saluturi de sarbatori...nu avem nimic in comun...am discutat, la un moment dat am crezut ca vom ajunge la ceva...pur si simplu suntem doi oameni care am trait diferit si-mi dau seama ca nu avem nicio relatie...nu a fost construit nimic...el isi imagina ca eu sunt intr-un fel, eu ca el este intr-un fel ( aici ma refer la disponibilitate...daca nu ai avut disponibilitate pana la 60 de ani, mai greu)...el probabil si-a adus aminte ca are un copil si nepoti, eu m-am bucurat ca am o relatie cu tata si ca asta e piesa din puzzle care imi lipseste...da piesa lipseste fiindca nu a fost construita...

Ei si acestea fiind spuse, am decis ca nu voi forta ceva ce nu este. Asa ca, pentru prima data, am trecut dincolo de speranta ca va fi ceva, asa cum vad eu lucrurile normale, si pentru prima data i-am transmis asta mai subtil ( a inteles clar, ca subtilitatile sunt pasiunea lui) si m-am simtit relaxata, parca mi s-a luat un mare TREBUIE de pe umeri.

Mergi la inceput