cand parintii dezamagesc(2)

Ilinca_M. spune:

Ileanna, m-a afectat atunci, periodic ma razboiam ca de ce ma anihileaza asa, adica ea are impresia ca io nu pot sa fac nimic singura, ce trebuie sa ma menajeze atata, ca din cauza ei sunt asa pampaloaica si nu stiu sa rezolv chestii banale pe care altii le stiu de mici (ex: mama nu ma trimitea niciodata la cumparaturi, sa nu fiu calcata de masini/ rapita/sechestrata/ranita intr-o posibila explozie iar atunci cand am inceput sa fac si singura cumparaturi nu stiam interactiona cu vanzatoarea, astfel ca daca uita sa-mi dea rest sau il dadea gresit NU AVEAM CURAJ sa-i spun asta, paralizam, si plecam plina de frustrari). Deci maica-mea facea totul sa nu patesc eu ceva (adulta fiind cand ii reprosam asta imi replica:"si, rau am facut? ai patit vreodata ceva? ai stat macar vreo zi in spital? ai ajuns vreodata la urgente?"- drept e ca nu)
In adolescenta aveam voie sa merg la ce chef vroiam, da' sa zic neaparat cine mai merge (nu toata lista ci macar o persoana pe care o cunostea:)), sa sun cand ajung si sa zic la ce ora ma intorc sau daca se prelungeste, iar sa sun, indiferent ca e 2 noaptea. De ajungeam la petrecere si luata cu altele uitam sa sun, Doamne feri ce auzeam cand sunam, ca ea si-a facut mii de ganduri, ca mi s-a intamplat ceva si n-am ajuns acolo, dar va spun ca uneori raspundea plangand, jur.
Pe de alta parte ei i-a murit primul copil, un baietel, la o luna de la nastere din cauza medicilor si 10 ani n-a mai putut avea alt copil, ulterior am citit ca se numeste "sterilitate pe baza psihica", in urma unui shoc postraumatic ca moartea unui copil Una peste alta a fost o mama minunata pentru care ma invidiau toti colegii (ea-i primea pe toti acasa si le facea cafea si-i servea cu Marlboro, era fericita cand ne strangeam toti la noi ca stia ca sunt in sigurantza:)))

Selene_Bunny spune:

Unii au mania asta a controlului, bird, daca nu mai pot controla, simt ca isi pierd... busola. Familia extinsa numai nu a dat petrecere cand a aflat ca m-am despartit de tipul respectiv, s-au uitat catre cer si i-au multumit lui Dumnezeu ca m-a (i-a, de fapt) scapat de napasta. Dupa care si-au facut "numarul" aplicat pe D.: cum il cheama? cati ani are? ce facultate a facut? unde lucreaza? cat castiga? din ce fel de familie provine? mai are frati/surori? ce zodie e?

A corespuns perfect. Atunci. Acum... e bleg, dom'le. E din grota si mananca iarba.

ileanna spune:

Ilinca, si acum cum esti? Poti sa rezolvi lucruri, sa te impui cand este cazul, sa iesi in fatza ... etc? Cum te descurci cu frustrarile obisnuite ale existentei?
Tatal tau a balansat in vreun fel comportamentul asta?

Selene, da' mai da-i incolo, frate! Si daca nu le place, ce? Nici la mine, nu a fost vreodata unul bun pentru ei. Si asta nu m-a oprit niciodata, si nici nu m-a indurerat. Dar ma rog ... usor de zis si ... treaba de psihoterapie ...

Selene_Bunny spune:

ileanna, din cate ma pot observa eu, am nevoie sa inteleg DE CE, ce sta in spatele comportamentului astuia. Fara DE CE-ul ala, simt ca nu am un punct de reper. Si am mai multe DE CE-uri. Sunt conexiuni care mie nu imi apar, uite, mie nu mi-a dat prin cap sa ma gandesc ca sora tatalui meu a preluat comportamentul mamei ei - bunica mea, refugiata din Basarabia, luptatoare si invingatoare, "sef de trib", bunicul ii era supus.

oana1177 spune:

sigur Selene, si cand o sa afli DE CE-ul ala (100% nu-l vei afla, dar ma rog, iti serveste bine de scuze) o sa vrei sa stii DE CE ASA si nu INVERS si tot asa... citeste mesajul lui Aqai cu responsabilitatea fiecaruia dintre noi - adulti si privitul in oglinda; asta daca intr-adevar vrei sa faci ceva cu viata ta;

si eu am avut parinti care au murit alcoolici, amandoi, nu doar unul; nu consider ca am fost abuzata, insa da, mi-a fost rusine cu ei si-am suferit enorm; la 16ani s-a produs un declic si mi-am spus ca NU mie trebuie sa-mi fie rusine ci lor. declicul a fost salvator - norocul meu, am devenit indiferenta si mi-am vazut de viata; mi-am facut un plan: sa intru la facultate, sa "scap de ei" si mi-am jurat ca n-o sa ajung niciodata asa. chair in anul intrarii mele la facultate, in aprilie, mama a murit; am detestat-o atunci, am si plans-o si dupa 14ani sunt impacata; imi pare rau pt ea ca n-a avut ocazia sa ne vada realizati desi isi dorea.

si-am avut/am si rude care m-au judecat/ma judeca (ca m-am casatorit cu un barbat mai in varsta ca mine) cu toate ca nu m-au ajutat cu un capat de ata cat am fost singura la facultate, intr-un bucuresti srain. so, what?, d-aia nu mai pot eu; la inceputul facultatii mi-a fost greu fara nici un pic de sprijin insa m-am ambitionat spunandu-mi ca n-au nici o obligatie fata de mine (daca pe ai mei i-ai durut in cot si si-au vazut de sticla, ce obligatie au ei sa vada de mine???)

na, probabil eu sunt o specie f egoista si rea, asa ca Ilinca si d-aia sunt fericita si implinita azi (sunt tot scorpion by the way) ce sa faci daca nu putem intelege racii sensibili?
parerea mea e sa faci un efort sa nu-ti mai gasesti scuze, macar pt minunea ta de fetita daca nu pt tine

Ilinca_M. spune:

Oho, acum sunt cam ca pe forum:))
Am fost un copil foarte timid si introvertit dar nu doar fiindca asa mi-a fost firea ci mai mult ca sigur si datorita mamei mele care vroia sa ma tina departe de orice rau; m-am maturizat mai greu, in facultate inca nu eram matura desi am plecat in alt oras si stateam cu prietenul meu de atunci, dar ce nu faceau parintii ii transferasem lui, eu de ex. habar nu aveam unde se platesc facturile sau cine e administrator in bloc (nu m-as fi dus la sedinte nici taiata:)). Bine, acum sa nu crezi ca am fost vreodata genul de pampaloaica de se uita tamp si-i curge saliva din gura, am fost intr-adevar un copil mai "la locul lui" dar de la inceputul adolescentei am devenit mai zbanghie. Oricum trasatura principala era ca "deveneam eu insami" doar in mediu familiar, cand incepeam sa cunosc lumea iar in situatii noi/ cu oameni necunoscuti eram quasi-paralizata. Deci dura ceva pana ma adaptam.
Devenirea intr-o persoana autonoma si sigura pe ea a fost treptata; la facultate, datorita distantei, normal ca m-am mai "independizat" putin (desi telefoanele erau de cel putin 5 ori/ zi si daca intr-un weekend nu mergeam eu acasa, celalalt weekend veneau ei la mine:)). Intrarea in "campul muncii" a fost principalul pas inainte; in primul an a fost groaznic, la 24 de ani, profesoara la liceu, simteam un conflict interior cumplit, eu ma simteam "de-a liceenilor", ei imi pareau a face parte din segmentul meu de varsta iar colegii si statutul lor de profi ma intimidau ca pe vremea cand eram eu eleva:)))
In fine, pana la urma totul este perfect. Maica-mea n-a fost chiar patologica, nu m-a anihilat niciodata, tot timpul imi repeta ca sunt cea mai desteapta/ cea mai frumoasa/ cea mai capabila- dar nu am prins incredere in mine pana nu am fost pusa in situatii in care trebuia sa ma descurc singura.
Taica-meu si maica-mea erau firi cam opuse: el era conciliant, bland, bun "ca pita calda", prefera sa cedeze el si cand avea dreptate doar ca sa aplaneze un conflict, ajuta dezinteresat pe oricine, de multe ori era luat de fraier, nu era prea descurcaret dar era foarte harnic si deci, cu maica-mea pe post de coordonator, au facut o treaba buna Ce aveau in comun a fost ca pentru ei eu eram lumina ochilor lor, unul n-a ridicat macar vreun deget deasupra mea vreodata, eram ratiunea de a trai. Doar ca taica-meu nu a fost niciodata sufocant, maica-mii ii mai reuseau si de-astea:).

Ilinca_M. spune:

Ce nu inteleg eu, Selene, e de ce familia aia extinsa a ta are asemenea importanta pentru tine, parca ai avea niste legaturi bolnavicioase cu ei, parca ai fi dependenta emotional de ei, atat de marcata esti tot ce fac/spun sau au facut/spus vreodata...Eu asa ceva nu am trait veci, de-aia nu inteleg, poate poti fi mai explicita cum a fost in familia ta, te-au crescut toti la gramada, sau asa era traditia ca iecare sa-si bage nasul in oala celuilalt, sau cum?
Tatal meu mai avea 6 frati, iti dai seama ce de matusi, unchi, verisori, am avut eu. Daaaar eu stiam ca familia mea e MAMA si TATA, restul erau aproape niste straini, ma rog, rude dar fata de care eram rezervata. Ai mei n-au apelat la niciunul pentru cresterea mea nici 5 minute, n-aveau absolut niciun cuvant de spus in privinta mea si ohoooo, sa fi spus careva ceva rau de mine, jar manca de la maica-mea, nu suporta sa auda nici cel mai mic cuvant critic la adresa mea sau a deciziilor mele.
Voi locuiati toti impreuna? De ce trebuiau sa-ti cunoasca toate neamurile primul iubit?! Hai sa vezi coincidenta: nici eu n-am reusit din prima la facultate, in ziua in care am vazut rezultatul am plans tot drumul de la Cluj la BM, taica-meu a oprit masina si a zis ca el nu mai conduce in asa stres, porneste numai cand termin:)) Eram asa shocata si disperata (desi n-ar fi trebuit sa fie o surpriza, n-am invatat pentru examen mai deloc:))) ca am zis ca ce ma fac eu, cum mai scot capul in lume?! Maica-mea m-a incurajat intr-una, sa fiu serioasa, ce vorbe-s alea, intru la anu' si gata, mare branza, sa vad partea buna a lucrurilor, ca am un an de vacantza, doar nu-i sfarsitul lumii, ce, asta-i o nenorocire sa plang pentru atata lucru?! si ce-mi pasa mie ce zice lumea?! Ca doar oricum toti is invidiosi ca-s cea mai desteapta din familie, ce sa zica ei, prostanacii care nici liceul nu l-au terminat, sa-si vada de treaba:))
Si alta coincidentza tot la 19 ani mi-am facut primul iubit "adevarat" dar zau de-au stiut neamurile ce venituri are familia lui, daca-si saluta vecinii sau nu sau ce scris de mana are!!! Nu-mi pot imagina cum ajung neamurile sa afle ce scris are iubitul tau sau din ce familie provine! Erai obisnuita sa le dai raportul, te urmareau sau cum?!

Selene_Bunny spune:

Eu consider, asa cum am citit la acest topic - care a mers in doua directii - copii dezamagiti de parinti si copii abuzati oribil de parinti - ca avem asteptari diferite vizavi de cei la care ne-am raportat si ca aceste asteptari diferite sunt date de nivelul diferit, de etapa diferita la care suntem fiecare. Chiar si cele care nu mai au nicio asteptare sunt la un anumit punct din traseul vietii lor.

Selene_Bunny spune:

Ilinca, da, cam fiecare stia ce face fiecare, cel putin de cand sunt eu pe lume. Vacantele mi le petreceam la bunicii din partea tatalui, cu bunicul din partea tatalui am fost in Ungaria, cu matusa si unchiul si verisorul am fost la mare, plus la Felix, la bunicii din partea mamei am stat cei 4 ani de liceu, la bunicii din partea tatalui trebuia sa stau cei 4 ani de facultate, la matusa mergeam in unele week-enduri din liceu...

Familia e chiar mai extinsa decat crezi, pentru ca tatal mamei mele a avut 3 sotii, din prima casatorie rezultand o fata cu care mama a tinut legatura, din a doua casatorie rezultand mama si din a treia casatorie nemairezultand nimic, DAR aceasta a 3-a sotie avea ea un baiat din alta casatorie, cu care mama iar a tinut legatura, si eu am tinut legatura... Mama mamei mele s-a recasatorit si ea si a avut un baiat, pe acest baiat eu il consider unchi, pe copiii tuturor, verisori, indiferent daca am tinut sau nu legatura...

Pe mine m-a crescut bunica din partea tatalui si matusa pana la 2 ani, pentru ca parintii mei erau inca studenti cand m-am nascut eu. Fratele dupa mama al mamei mele, impreuna cu sotia si cu cei doi copii au locuit la noi o vreme (nu mai stiu cat, eram in clasa a IV-a, parca), era comunism, se descurcau greu...

Pe mine m-a "trantit" bunica-mea de pamant ca n-am intrat din prima, mi-a scos ochii cu fata vecinilor, de cand eram copil ma compara cu ea, a incetat cu comparatiile de-abia cand a aflat ca aia a intrat la plata si eu la stat, basca am bursa.

Mi-a furat bunicul scrisorile, imi cauta in lucruri, Ilinca. Mai povesteam in scara blocului si i s-or fi plans vecinii bunicii mele ca nu ii saluta, eu stiu...

Iar despre cum au aflat, odata ca ma chestionau pe mine, si apoi... mai e o chestie, dar nu pot vorbi acum despre ea.

Ilinca_M. spune:

Este groaznic ce spui tu, Selene, sa stai asa intr-un talmes-balmes de neamuri, fiecare simtindu-se indreptatit sa-si vare nasul in ciorba ta, ca doar te-au ajutat, e-au crescut, te-au tzinut in casa lor...chiar te compatimesc sincer pentru asta.
Parintii mei, cum am spus, au mers pe "familia-nucleu"; sigur ca pastrau relatii cordiale cu neamurile, serbau zile de nastere si alte sarbatori impreuna, se mai ajutau reciproc daca era cazul (sincer vorbind, doar tata ce-i ajuta pe ceilalti, el era "fraierul" familiei:))) dar atat, NIMENI in afara de ei n-au avut vreodata de spus vreun cuvant referitor la educatia mea.
Mama mea are un frate cu care chiar a avut o relatie extraordinara; parintii mei i-au crescut fiica, parasita la cateva luni dupa nastere. Bine, intai a crescut-o bunica mea dar dupa ce a murit au adus-o la noi, deci eu, copil unic, practic tot am avut o sora, am crescut impreuna cu verisoara mea mai mare cu 7 ani. Deci ea cu fratele ei se ajutau reciproc, dar daca indraznea el sa spuna ceva caaat de putin critic la adresa mea sau daca tinea sa-mi dea vreun sfat cu care nu eram de acord...pfoaaaai, se certau de ieseau scantei, ca si unchiu'meu e coleric dar oricum era pus la respect de sora-sa care-i repeta la nesfarsit lectia:"de copilu' meu nu se leaga nimeni!!!"
Eu iti spun drept, ca daca neamurile s-ar fi bagat in relatia mea cu cineva le taiam scurt macaroana, le-as fi spus ceva dur si urat sa vada ca n-au cu cine discuta, ceva gen "da' ce va f... pe voi grija cu cine mi-o trag io?!" dar probabil tu asa ai fost crescuta, cu toti pe capul tau invadandu-ti intimitatea, de-aia de macina si acum tot ce tine de ei, desi iti spun drept ca totusi dupa atatia ani ai putea sa te desprinzi, dar tu in continuare pari sa fii dependenta de ei, din multe puncte de vedere, nu doar psihologic...pana la urma e si alegerea ta, bun, la 19 ani sa zicem ca nu te considerai pe propriile picioare, dar ulterior?! Tu in continuare ai stat "in sanul lor" si ai stat sa auzi ca barbatu'to e din grota si fiica-ta va fi cretina ca e vegetariana etc, pur si simplu le permiti ceea ce le-au permis parintii tai lor: sa se bage in familia TA! Tu inca nu le-ai clarificat ca NU au acest drept!