cand parintii dezamagesc(2)

Selene_Bunny spune:

olympia, nu mi-a fost frica de intuneric, tinta mea era sa ajung in localitatea vecina (9 km distanta), la gara. Era toamna, se intuneca si mai repede, sa zic ca pe la 20 am plecat si pe la 21 am revenit.

Nu, nu mi-a observat nimeni lipsa, era inchisa usa la bucatarie, vrusesem sa intru, pe vremea aceea, aveam un TV mic in bucatarie, ma mai uitam la desene, dar mi-a inchis tata usa si nu m-a lasat sa intru. M-am suparat rau si am zis ca plec.

Mama ne proteja, olympia, cand venea tata beat, ne trimitea in camera si ramanea doar ea cu el, ii "tinea hangul", ii dadea de mancare, ii asculta povestile. Conta pe mine sa inteleg situatia. Niciodata nu i-am facut figuri la faze de-astea, imi era mila de ea, ca suporta totul singura.

O data a venit tata dupa mine in camera, m-am speriat ca ce-o fi vrand si am fugit in dormitor, el, dupa mine, si mi se pare ca i-am pus piedica, din greseala, a cazut langa pat... Vroia sa-mi dea cadou 100 de lei de-aia vechi, hartie de-aia albastra veche...

Tata nu isi mai putea controla viciul, viciul il controla pe el, se culca beat si se scula beat si nu intelegeam de ce, pana i-a gasit mama o sticla de medicamente umpluta cu tzuica si legata cu sarma unde crezi? In spatele WC-ului, de teava WC-ului, mai bine spus... El mergea noaptea la baie si bea pe WC...

A terminat cu alcoolul in momentul in care a ajuns in stare grava la spital si a fost consultat chiar de un amic de-al lui. L-a pus omul sa aleaga: alcoolul sau viatza.

Tata a murit la 49 de ani, atac de cord, de ziua mamei mele. De atunci, mama e in depresie, acutizata recent, pe fondul unei marsavii. I s-a pus diagnosticul de cardiopatie ischemica cronica, dupa ce diagnosticul initial, de preinfarct, a fost infirmat.

Ce am simtit eu ca o mare rusine a fost faptul ca foarte multa lume stia. Stiau colegii lui de serviciu, stiau colegii mamei, stiau parintii colegilor mei de scoala, stiau si oamenii simpli. Pentru ca il vedeau. Iar mie imi venea sa intru in pamant de rusine.

Cand a aflat ca am fugit de acasa nu a mai baut cateva zile. Dar apoi... Il si imbiau partenerii de pahar.

Selene_Bunny spune:

Eu am rugat-o pe d-na psihoterapeut unde merg cu Daria sa ma ajute sa inteleg de ce nu pot sa-i iert pe oamenii astia si cum sa ma descurc cu toate lucrurile adunate si puse de mine la suflet, asa patetice cum le considera Ilinca si alti useri. Asta pe langa construirea relatiei mele cu fiica mea. M-a intrebat daca cred ca i-as putea infrunta. Nu, nu as putea.

rrox3 spune:

Aqai inteleg foarte bine ce spui.
Eu vad lucrurile putin diferit. Tu nu ai pierdut timpul ala, tu ai avut nevoie de fix timpul respectiv ca sa intelegi si sa poti pleca. Atunci ai avut suficiente resurse sa te desprinzi. Incearca sa-l vezi ca pe un timp de acumulare

AgnesLuca spune:

Da, asa vad si eu lucrurile, la mine a durat vreo 5 ani, da chiar nu regret timpul asta pentru ca stiu ca asa am putut eu.

bird70 spune:

Parintii mei au fost si sunt minunati . Am stiut si am simtit dragostea lor tot timpul. Am stiut ca ar face orice sa ne vada fericiti. Bunicii mei au fost si ei incredibili. Bunica mea materna se uita la noi ca la niste minuni, parca tocmai am coborat din cer. In afara de sotul unei matusi care a fost abuziv si maniac cu controlul (a divortat de el si acum are un sot minunat) restul familiei a fost super. Fratele meu si cu mine eram singurii copii din familia extinsa si pe partea tatalui si pe partea mamei. Toata lumea era concentrata pe noi, sarbatorile erau concentrate pe noi, fiecare vroia sa petreaca timp cu noi.

Desi eram rasfatati nu am fost necivilizati. Nu am fost loviti niciodata si cel mai rau cuvant care l-am auzit a fost 'nesimtita' . Sunt sigura ca mama mea il regreta acum. In general adultii au avut relatii foarte civilizate intre ei, nu au existat scandaluri in familie. Parintii mei se certau dar nu am auzit cuvinte urate sau jigniri. In general se impacau rapid si totul era ok. Ei si acum se iubesc enorm si se tin de mana cand ies la plimbare, isi fac surprize unul la altul .

Am crescut intr-o familie germana unde am avut reguli care au fost impuse cu mare blandete dar cu fermitate. Vara mergeam la o matusa care statea la casa si ne jucam cu copiii din cartier. Pranzul era la ora 1 fix. Trebuia sa fi spalat pe maini si asezat la masa cand batea ceasul ora 1 . Matusa-mea nu iesea sa ne caute sau sa strige dupa noi. Se aseza la masa si manca. Daca erai la masa la timp erai servit si dupa masa puteai sa faci ce vrei. Daca intarziai trebuia sa-ti pui singur mancare si sa speli vasele . Seara ieseam la plimbare cu matusa si unchiul meu. Daca ai fost cuminte in timpul zilei mergeam la cofetarie si ne rasfata. Daca ai calcat pe bec ti se spunea ca mergi maine . Nu imi aduc aminte sa fi facut vreodata circ cu tipete, pentru ca nimeni nu se angaja in certuri cu mine. Regulile au fost intotdeauna foarte rezonabile si consecintele foarte clare. Anul trecut am vizitat matusa asta in Germania si ne-a invitat la masa. Sa nu va spun cat m-am agitat sa organizez copiii si sotul sa fim siguri ca ajungem la 12.45 la masa .

Ce apreciez foarte mult la parintii mei au fost ca ne-au lasat sa alegem si ne-au sustinut indiferent de alegere. Ce alti parinti ar zice la o studenta de 19 ani, necasatorita si gravida: 'indiferent ce alegi noi vom fi aici 100% pentru tine'? Si am ales copilul si au fost alaturi de mine, fara ei nu as fi reusit . Am facut eforturi foarte mari sa-i aduc definitiv aici pentru ca fetele mele beneficiaza enorm de prezenta lor. Si ei traiesc pentru noi si pentru nepoate .

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

bird70 spune:

Selene,
nici pe mine nu m-a acceptat familia sotului niciodata, nici macar dupa 17 ani de casatorie. Mi-au spus ca fac copil la 19 ani ca tiganii, ca nu sunt in stare sa am grija de copil, socrul m-a intrebat daca voi invata copilul sa spuna: heil hitler! din cauza ca familia mea e germana si cate si mai cate . Soacra-mea venea la mine acasa si imi muta mobila, facea baie la copil 'calumea' ca eu nu ii faceam baie cum trebuie . A prezis ca relatia nu o sa dureze si a asteptat sa ne despartim ca sa poata sa spuna ea: ti-am zis eu!! Soacra-mea a facut depresie cand ne-am casatorit si nu a venit sa vada apartamentul unde s-a mutat fiul ei luni de zile.

Socru-meu imi povestea cum batea el copiii si incerca sa ma invete pentru ca i se parea ca fiica-mea nu e destul de cuminte. I-am zis ca pe mine parintii nu m-au lovit niciodata si copilul meu nu va fi lovit niciodata. Cateva minute mai tarziu socru meu i-a dat un picior in fund la fiica-mea (avea 4 ani) . Nu a lovit-o tare (ca ii saream la gat) dar a lovit-o. Si acum, asta este singurul lucru de care fiica-mea isi aminteste de el (a murit acum cativa ani).

Soacra-mea nu accepta ca a gresit in vreun fel. Ea zice ca suntem apropiati de parintii mei din cauza ca au avut bani sa ne dea si pe ea o ocolim ca nu are bani .

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

bird70 spune:

Mai scriu ceva si ma duc . Spunea cineva ca parintii care isi abuzeaza copiii au avut viata grea si asta e scuza lor. Matusa de care va povesteam a fost prizoniera in lagar in timpul razboiului (are acum aproape 90 de ani si traieste singura si e independenta ). Bunicul meu a fost prizonier de razboi si a participat la batalia de la Stalingrad. Familia a fost foarte bogata si dupa razboi cand au venit comunistii le-au luat tot, pamant, fabrici, etc. Sora bunicii mele a fost deportata in Baragan unde a murit de pneumonie. Bunicii mei au scapat pentru ca si-au schimbat numele, si-au luat nume romanesc si s-au mutat din Banat. Au revenit mai tarziu cand nu mai erau probleme. Bunica mea a lucrat in mediu toxic (si a murit prea repede din cauza de intoxicatie cronica cu metale grele), imi amintesc si acum mainile ei arse, aproape carne vie pe care punea crema tot timpul. Au fortat-o sa lucreze acolo desi avea educatie pentru ca avea origine nesanatoasa.

Nimic din toate astea nu i-au facut sa devina abuzatori. Cred ca din contra, s-au concentrat mai mult sa protezeje copiii, sa petreaca timp de calitate impreuna, sa le ofere cat mai multe sanse.


Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

Madanic spune:

Bird, in cazul membrilor familiei tale abuzul a fost extern, nu a fost cauzat de o persoana in care au avut incredere deplina si care ar fi trebuit sa-i iubeasca si protejeze.
Toti stim ca exista posibilitatea ca cineva sa ne faca rau (violator, criminal, hot) dar putini iau cu adevarat in considerare ca rau iti poate face si cineva apropiat, cu atat mai putin ne gandim ca parintii ne pot face rau.
Abuzul din partea unui membru de familie te da peste cap. Iti redefineste reperele, mai ales daca asta este singura realitate pe care o cunosti. Incepi sa te intrebi daca nu cumva putinele sclipiri de normalitate sunt doar viziuni pe care mintea ta le creeaza. Cred ca asta e si motivul pentru care e atat de greu sa te rupi de abuz.
Unele persoane sunt mai cerebrale, incearca sa inteleaga abuzul si procesele prin care au trecut ca sa le poata evita, altele sunt mai viscerale si traiesc pentru a perpetua durerea si abuzul.

Tot respectul pentru familia ta .

bird70 spune:

Ai foarte mare dreptate . Ce vroiam sa spun ca desi au avut vieti foarte grele si au fost foarte incercati nu au devenit rai, razbunatori, acri. Au avut puterea sa se bucure de lucruri mici si sa isi faca viata atat cat s-a putut de frumoasa.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

ileanna spune:

Roxana, nu stiu daca este cazul meu, dar mi se pare foarte corect ce spui. Incerc sa ma gandesc daca mi se aplica. Eu as zice ca ... l-am iertat pe tata pentru ce mi-a facut ATUNCI. Dar pt ca eu nu cred ca el s-a schimbat complet (deci as zice ca nu idealizez), nu-mi doresc un contact des cu el si nici nu cred ca as putea sa traiesc langa el, sau langa oricine din familia mea. Adica ii iubesc pur si simplu pentru ca din ei ma trag si punct, ma gandesc ca nu am nevoie de alte justificari si idealizari. Dar nu sunt genul de oameni langa care as vrea sa traiesc. Este imposibil si nesanatos sa gandesc asa? Vorbim la telefon, ne vedem din cand in cand (bine, suntem si la 600 km) si ii ajut cu ce au nevoie (desi sunt genul care nu cer nimic).

Daca am anumite rani negate ca sa pastrez aceasta iubire ... Nu stiu, o sa ma gandesc. Rani cu siguranta am, dar nu stiu daca sunt si negate. Sigur ca faptul ca il iubesc pe tata nu mi-a adus vindecarea traumelor cauzate de comprtamentul lui. Chiar am mai zis pe aici ca sunt anarhista, gica-contra, agresiva, furioasa, insuficient capabila sa arat afectiune si empatie. Lucrez la astea (singura, prin constientizare) de ani intregi si am evoluat extraordinar de mult. Dar mai eeee de lucru. Consider insa ca asta este bucata mea de constructie, ca vreau si pot sa o fac. Tata le-a facut muci aici. Nu-i nimic, las' ca pun eu osu' si rezolvam.

Agnes , astea sunt perceptiile mele, desigur. Sunt curioasa daca cartea va avea ceva pentru ale tale. Si pe mine ma ia valul uneori (cand se ating emotii vechi) si ma simt ciudat. Ei, so what? I'm just alive.

bird70 zau daca imi dau seama cum tre' sa fie sa cresti asa. Sunt asa de pervertita din punctul asta de vedere, incat ce spui tu imi suna absolut teoretic si fara semnificatie. Adica nu pot sa ... picture!! Sunt curioasa daca am putea face comparatie intre cei 2 adulti care suntem noi doua acum si sa vedem relatiile cauza-efect.

madanic suuuper tare raspunsul pe care l-ai dat.

Ilinca M., ai vreo idee cum si daca te-a afectat felul acela de a fi al parintilor tai si in special al mamei tale?? Sun chiar interesata pt ca seamana cu paranoile mele fatza de al meu copil.