cand parintii dezamagesc(2)

bird70 spune:

Selene,
nici eu nu am fost acceptata si au fost momente cand m-am suparat pe familia sotului dar nu pot sa spun ca am obsedat pe tema asta. Daca m-ar lasa in pace acum, probabil ca nu m-as gandi la ei cu lunile. Nu am nevoie de nici o explicatie. Nici macar nu le-am dat satisfactia sa vada ca ma suparau.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

Selene_Bunny spune:

Referitor la familia extinsa:

D-na psiholog a rugat-o pe Daria sa spuna din cine este formata familia ei.

Mama, tata, sora tatalui, soacra, NU si socrul!, plus... mama mea, matusa mea si unchiul meu. Pe aceste 3 persoane le vede de maximum 2 ori/an.

Ilinca_M. spune:

Eu ti-am mai spus si pe topicul celalalt, cu "oameni, oameni...": TU de fapt esti cea care nu vrea s-o taie cu ei, pentru ca ai si avantaje de pe urma lor, te si ajuta mult, nu le poti suporta defectele dar esti mereu deschisa la ajutorul lor si de aici cercul vicios in care te invarti, tu vrei sa fii si cu slanina-n pod si cu varza unsa. Daca te-au umilit atata de-a lungul vietii e pentru ca TU le-ai permis! In copilarie a fost una si nu te puteai sustrage...dar la 19-20 ani, sa accepti asemenea compromisuri...sa accepti sa-ti violeze intimitatea, sa stea sa-ti sufle-n ceafa peste umar in timp ce tastezi, doar fiindca te-au dus in strainatate, e prea de tot...Eu as fi scris:"ti-as scrie mai multe dar belesc neamurile astea nesimtite ochii la monitor, probabil vor sa afle picanterii despre noi, ce sa faci, atata satisfactie au si ei in viata!"
Chiar nu cred ca la 19 ani nu poti sa discuti serios si sa atragi atentia ca e de prost-gust sa ti se holbeze in corespondenta!! Chiar esti paradoxala, aici pe forum te stii apara, iti construiesti argumentatii ample, te stii certa/ratzoi, stii sa-ti impui punctul de vedere...in viata reala chiar asa de neajutorata ai putut fi?! Totusi 19 ani nu-s...9!

Ilinca_M. spune:

Asta abia acum am citit-o; tu chiar resimti teama pentru rudele tale? Crezi ca ti-ar putea face rau? In ce mod anume? Sper ca nu ai in minte chestii de-alea ezoterice, cu energii negative canalizate spre tine, ca am vazut ca esti inclinata spre asa ceva...si cred ca tot din familie ti se trage, din moment ce ai tai credeau in "boscoane"

emanouela spune:

Eu acum inteleg cate ceva legat de reactiile, nelamuririle, dilemele Selenei...de problemele pe care le tot pune legat de relatia ei cu copilul. Si Selene...nu e legat de zodia ta, asa ca n-o mai servi pe asta ca te duci spre ridicol....totul la tine e legat de faptul ca ai fost "pasata" (alt cuvant n-am gasit) de la unul la altul, ai avut parte de N modele educationale, de faptul ca tu de fapt nu stii ce inseamna familie formata din mama, tata, copil, de la inceputul vietii tale si pana ai plecat de acasa. Pt tine a fost o cantitate prea mare de "educatie", banuiesc ca si reguli care se bateau cap in cap (ce ti se permitea sa faci la bunica, nu ti se permitea acasa, la matusa, etc), au fost prea multi pe capul tau, chestii care te-au clatinat in dezvoltarea ta ca individ, in formarea personalitatii (pt ca de mic copil te-ai plimbat de la unul la altul), in "cresterea" ta emotionala. Fara nici o suparare iti zic ca mi se pare, pt ca nu ai avut parte de stabilitate familiala in adevaratul sens al cuvantului, acum, esti imatura emotional si de aceea nu stii sa gestionezi problemele pe care le pui. Te felicit insa ca stii sa spui, "nu stiu, ajutati-ma"...insa nu-mi place , iar aici trebuie sa lucrezi tu cu tine, reactia ta la ceva cu care nu esti de acord...atunci devii o fetita razgaiata care parca bate din picior si zice "ba asa e, cum spun eu" ....asta tine de imaturitatea emotionala.

olympia spune:

Selene, in concluzie tu ai stat cu parintii tai doar de la 2 ani pana la 15 ani. Cam 13 ani, din care probabil jumatate, ai avut si grija de fratior.
Cu unii bunici ai stat 2 ani, cu altii 4 ani si cu altii iar 4 ani, in concluzie ai stat cu rudele cam tot atat cat ai stat cu parintii. De aceea rudele au egala importanta in fata ta, cu tot cu problemele lor si cu felul lor de-a fi, cu tot ce au incercat sa-ti transmita. Nu-i de mirare ca esti derutata si framantata de "de ce-uri".

emanouela spune:

Selene...hai sa descoasem nitel asta cu teama, nu vreau sa stiu amanunte...vreau sa stiu doar daca ai motive temeinice sa iti fie teama, in afara de vb goale ale tatalui tau ca-si omoara prietenul, alea sunt aruncate pt intimidare

emanouela spune:

Selene...si eu stiu gasti...si inca bune rau, am crescut in cartierul Cordunenilor din Iasi, renumiti ca "baietii buni" din Romania. Nu trebuie sa mai imbratisezi teama si s-o mai justifici ca intemeiata ca sa scapi de ea, ce vrei??? sa traiesti o viata in teama???? Banuiesc ca nu...atunci incearca sa cauti alte laturi, iar eu iti zic, vad ca si tu ai o banuiala, teama nu e justificata. Chiar daca ar fi justificata, exista metode prin care sa fii protejata. Stii care e cel mai mare dusman al omului???? Frica! tu de ce il tii la tine? Cea mai buna metoda ca sa scapi de frica, e sa infrunti acel ceva de care iti este frica...insa ai mult de lucru

Selene_Bunny spune:

emanouela, sunt de acord ca am "puterea" de a hiperboliza lucrurile si de a le vedea mai mari decat sunt. OK, sa zicem ca frica nu este intemeiata. Daca nu este intemeiata, de unde a aparut? Ca io i-am iubit pe oamenii astia.

daniela_b spune:

Selene, de mult vreau sa-ti spun ca eu cred ca tu suferi de o forma de tulburare de anxietate ( e parerea mea si nu vreau sa sune ca un "diagnostic", intimplarea face ca eu sa aprofundez in ultima vreme notiunile despre anxietate - de tip social, in cazul meu- si de aceea mi-au sarit in ochi anumite stereotipe in postarile tale)

Fetelor, multumesc mult pentru gindurile frumoase. Nu am destul timp sa particip la discutii dar o sa incerc sa fiu la zi cu cititul subiectului.
Tot ce mai vreau a va spune e ca viata ( destinul, alegerile gresite, spuneti cum vreti) m-a adus inapoi in casa parintilor mei, de data aceasta si pe fiul meu impreuna cu mine ceea ce ma ingrijoreaza enorm.

Lupta mea e infernala dar poate tocmai de aceea e mai hotaritoare ca oricind.

Abia cum am inteles cit de gresit este sa ierti cu prea multa usurinta. Iertarea este ( da, rrox) o capcana.
Mi-a spus si Miss Parker mai demult dar, eu, nu si nu... o tineam in zenul meu ( citind-o pe ileanna, parca ma citeam pe mine, acum mai multi ani, puternica si determinata).

Furia sau sentimentele negative reprimate sau disimulate prin iertare te lovesc inzecit inapoi, iti explodeaza in fata, cind ti-e lumea mai "draga".

Later Edit: ah! si ca sa fiu si on topic....
Parintii mei m-au dezamagit pentru ca dintre toate aptitudinile si chiar talentele ( as putea spune) mele, ei nu au gasit de cuviinta sa imi stimuleze niciunul, sechestrindu-ma in casa mai tot timpul ( atunci cind nu eram la scoala). Nu am avut voie la cercuri de pregatire, la cenacluri, la olimpiade ( dupa ce ajungeam in fazele pe tara, unde se punea problema plecatului din oras imi interziceau sa particip)... si tot asa.
Au lucrat cu toate puterile sa ma striveasca din toate punctele de vedere!