cand parintii dezamagesc(2)

emanouela spune:

Tocmai din cauza ca i-ai iubit frica e mare, daca era cineva strain, rezolvai situatia imediat.
Frica asta, si ea, face parte din imaturitatea ta emotionala...tuturor ne-a fost frica de amenintari, in copilarie...ca ameninta vecinul, cel mai zvapaiat coleg, ca ne ameninta invatatoarea, ca ne amenintau parintii...maturizandu-te emotional, treci si peste aceasta frica si infrunti. Ai un drept, dreptul la viata fara frica.
Tie acum, ti-e frica de niste vb aruncate, de ceva ce nu s-a intamplat, de niste ipoteze...nicidecum de fapte reala...nu e normal Selene...asta te va epuiza psihic si ii vei transmite copilului frica ta, nu neaparat de neamuri...dar copilul tau va creste cu frica ta si si-o va insusi

Tilia spune:

Exact asta incercam si eu sa spun, fara a gasi, insa, cuvintele potrivite.

Selene_Bunny spune:

Fetelor cu un trecut atat de... n-am niciun cuvant potrivit, o de la mine, ma in fatza voastra, nu stiu ce as putea spune mai mult.

ileanna spune:

Daniela, inteleg ca treci printr-o perioada grea ...
Nu pot decat sa iti trimit toate gandurile bune

Dragi "copii rasfatzatzi" , sa mor de "ras" si alta nu, ca tocmai ce m-am uitat la Kung-Fu Panda II. Si de ce credeti voi ca era Lordul ala Shen asa de rau?? Ei, na ... de ce? Pai pentru ca nu l-au iubit parintii lui! Si care era cea mai mare problema a lui Kung-fu Panda? Pai sa afle cine este si daca parintii lui l-au abandonat sau nu ...

Si de aici concluzia mea ABSOLUT filosofica si finala "La naiba!"

Si inca 2 mai dragute din film:
"Poate ca povestea ta nu a avut un inceput prea fericit, dar important este cine alegi sa fii acum?" Si arata atatea alte faze minunate si inaltatoare din viata ursului panda, careva sa zica ce mai conteaza tragedia de la nasterea lui ... c'mooon uite cate s-au intamplat de atunci si ... aproape ca ce mai conteaza??? El pare ca nici macar nu mai are legatura cu ursuletul acela abandonat. NU se poate ca doar acel inceput sa il defineasta. El NU este doar aceea, si asta hotaraste el!
"Trecutul nu mai conteaza. Conteaza doar cine alegi sa fii ACUM. Si asta alegi tu."

ileanna spune:

Daniela, poate ca Universul (prin deciziile tale) nu te-a adus intamplator aici. Poate ca este momentul tau ca sa-ti transezi trecutul. Sa-l lasi in urma definitiv. Infruntandu-l. Privind la el si intelegand ca NU mai are ce sa iti faca. Nu astazi. Nu acum. Nu tie care ai devenit de atunci. Acelea sunt doar fantome. Iar cei din fata ta sunt doar niste biete creaturi care NU mai pot sa iti faca nimic.

Scuze pentru terminologia si tonul ezoteric.

monalac spune:

Cred ca ma incadrez si eu aici...Tatal meu ma batea frecvent,mama,oarecum mai rar,dar apasat (: .Cu toate astea,n am resentimente vizavi de asta..M au afectat mult mai mult comportamentele lor indiferente,faptul ca nu m am simtit iubita nicio secunda...Tatal meu n a gasit niciodata o punte de comunicare cu mine..In afara de ''Ce nota ai luat azi?'',nu stia sa ma intrebe altceva...Din pacate insa,lipsa asta de afectiune si a pus amprenta grav asupra comportamentului meu...Cred ca multe din ciudateniile comportamentului nostru isi au reminiscente in copilarie...Am suferit atat de tare ca nu sunt iubita,incat am simtit nevoia ,pe strada,sa atrag atentia..De aceea ma imbracam in fuste scurte cand nimeni nu se imbraca,mi am pus cercel in nas si in spranceana in 94,cand lumea isi facea cruce pe strada daca te vedea asa,m am tatuat in 97,cand nu puteam concura decat cu ancora puscariasilor...Iar asta mi a adus numai prejudicii,pentru ca traiesc intr un oras mic si plin de prejudecati...

monalac spune:

Ca amintiri...Mama a fost intotdeauna o femeie comoda,ea niciodata nu cara nici macar o paine si intotdeauna ne chema la serviciu sa luam cumparaturile.Frate meu nu se ducea niciodata,pt ca era protejatul bunica mii [am un frate geaman],si parca ma vad si acum cu 10 kg de nu stiu ce in pungi,tarandu le dupa mine.Iar asta se intampla frecvent,desi aveam in jur de 9-10 ani.
De prin clasa a V a am inceput sa fac crize de astm,imi amintesc ca au fost veri intregi in care fiecare noapte stateam in fata geamului cate doua trei ore,chinuindu ma sa respir.Credeti ca m au dus la doctor?Nicidecum.Ei dormeau in alte camere,nici nu le pasa..In vacanta de vara din clasa a VIII a spre a IX a,stiu ca mi a fost atat de rau,incat nu puteam sa ma duc nici la baie,faceam la olita..Efectiv simteam ca mi se opreste respiratia.Nu mai era o criza de o ora doua,ci dura intruna.Abia atunci au catadicsit ei sa cheme dr acasa si stiu ca mi s au facut niste injectii timp de cateva zile,pana mi am revenit.Atunci le a spus dr alor mei sa ma duca la Bucuresti pt niste teste cutanate,dar bineinteles ca nu m au dus,desi nu eram saraci.Tata a lucrat la vama multi ani.Cand ma facusem mai mare ,ma duceam singura la urgenta pt injectia in vena cu miofilin.Din fericire,in anii de facultate crizele s au rarit si apoi au disparut.
Imi mai amintesc si cum mama ascundea dulciurile aduse de tata ,pentru a le manca pe ascuns.Tata aducea ciocolate,alune si alte delicatese care atunci nu se gaseau si ea le ascundea in camara.Si desi le gaseam de fiecare data,nu aveam curaj sa i reprosez.Dar toate astea ma dureau...

monalac spune:

V am citit pe fiecare in parte si e clar ca percepem diferit,acutizand sau,din contra,bagatelizand,in functie de firea fiecareia.Pe de alta parte e clar ca a ti lovi copilul cu bestialitate e grav si lasa urme...Si pe mine m au batut ai mei..Mama m a lovit de cateva ori cu un lemn de la scaun,incat mi a lasat vanatai cat pumnul..[imi amintesc ca una din cauze a fost ca mi am scris pe sarafan,cu pixul ''Karatista'',iar alta cauza ca am dat din banii de la fondul clasei cuiva care nu mi i a mai dat inapoi].Ultima bataie cred ca mi a dat o pe la 19 ani,atunci cand m am suparat pe ea pt ca isi baga la inmuiat rufele ei colorate peste blugii mei albi.Aveam o pereche de blugi pe care i adoram[ii cumparasem de la o tipa care i avea din Germania] si ,dupa ce ma imbracam cu ei,ii puneam la inmuiat in baie,intr un lighean.Si o surprindeam mereu pe mama ca si baga hainele in ligheanul ala si o rugam de fiecare data sa le spele separat,ca mi pateaza blugii.Dar nu i pasa ei de ce ziceam eu,asa ca intr o zi m am enervat si am aruncat cu apa prin baie,iar ea a zis ca mi taie blugii..Si a intrat in baie,iar eu,disperata,am incercat sa intru dupa ea,insa n am reusit sa bag decat mana si ea a inchis usa si n a mai deschis o decat dupa ce mi a zdrobit,efectiv,carnea de pe jumatate de brat...Iar ultima bataie de la tata am primit o prin anul 2 de facultate...Aveam un prieten de care eram indragostita nebuneste si care mi adusese,intr o zi,muulte garoafe.Le am dus acasa si am rugat o pe mama sa le puna in apa si sa nu dea nimanui din ele,pt ca voiam sa le presez,pastrandu le ca amintire {na,minte de indragostita!}.Am plecat putin in oras cu o prietena si cand m am intors,unchiul meu [fratele mamei] tocmai pleca de la noi cu un brat plin de garoafe...Am innebunit cand am vazut si dupa ce a plecat ala i am reprosat mamei [de fata cu prietena mea] de ce a dat din flori,daca eu o rugasem sa nu dea...Tata m a luat instantaneu la bataie cu lesa de metal a cainelui,dar cel mai umilitor moment a fost cand i a zis prietenei mele sa nu mai calce pe la noi,ca din cauza ei ma comport asa..

bird70 spune:

Daca te ajuta cu ceva iti stau la dispozitie .

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

Selene_Bunny spune:

Doamne fereste, monalac... Si tatal meu, pe fond de alcool, m-a asteptat o data in fatza usii de la baie si m-a sprayat cu spray in ochi, dar ce povestesti tu... Horror...

Am o intrebare, si pentru tine, si pentru daniela_b, si pentru Tilia...

Vad ca bataile crunte, tortura, sadismul au fost asociate cu lipsa de iubire... Daca iubirea ar fi existat, daca v-ati fi simtit iubite, abuzurile vi s-ar fi parut mai... cum sa zic sa nu va jignesc... putin intense? Sau, din contra, si mai intense, pentru ca se bat cap in cap cu iubirea?