Eu romanca vs eu japoneza
Raspunsuri - Pagina 17
Deceneus spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui carmencat
am tot citit ce ai scris si am si eu o nedumerire: de unde atata incrancenare cu respectarea asta a valorior japoneze, de unde stii tu atat de bine care ce si cum e cu japonia asta (in afara de din citite, ca aia stim si noi, dar una e cititul si alta e realitatea), de unde pana unde ai tras tu concluzia ca familia asta japoneza e perfecta si valorile eii trebuie inghitite ca atare fara cracnire? de ce Danuka30 trebuie sa se anuleze pe ea insasi si de ce sustii cu atata inversunare asta? nimeni nu trebuie sa se anuleze pe el/ea insusi/insasi |
Nu e vorba de cultura japoneza. Este valabil la orice cultura traditionala.
O romanca daca se castoreste si se muta intr-o tara araba conseratoare, in general in mediul rural, nu poate sa mearga pe strada cand vrea, imbracata cu pantaloni scurti sau cu silicoanele expuse provocator, daca acolo femeile trebuie sa-si acopere fata. Ar pune intr-o situatie jenanta pe sot, care ar fi considerat incapabil sa-si impuna valorile in propria familie. Nu ar mai fi considerat barbat si ar fi ironizat si desconsiderat de comunitate.
Ieri la 36 gr C, am vazut ziua pe la pranz, o romanca imbracata cu un trenci negru pana aprope de pamant, cu broboada pe cap insotita de trei copii. Era in Romania, dar imbracata dupa alta cultura.
Societatea judeca persoana si familia din care provine dupa cum se raporteaza la valorile comune, si sanctioneaza dur, sfidarea acestor valori. Cine-si permite sa fie ridiculizat in societate, respins si izolat?
Cineva spunea ca nu suntem ceea ce credem noi ca suntem, suntem ce cred altii despre noi.
| Citat: |
| citat din mesajul lui carmencat una e sa respecti tara in care esti, dar in toata aceasta treaba sa te pastrezi tu pe tine, pentru ca asta esti, alta e sa ti se pretinda sa dai reset, de faptu nu reset ci format nu suntem calculatoare, nu suntem obiecte |
Respectul pentru o tara se demonstreaza prin acceptarea si respectarea traditilor si valorilor, adica prin integrare.
Daca nu le accepti cultura, valorile si nu le respecti traditile, nu poti spune ca le respecti tara sau poporul.
| Citat: |
| citat din mesajul lui carmencat si nu, nu mi se pare deloc normal ce i se intampla, absolut deloc nu mi se pare normal sa munceasca pana la epuizare, gravida fiind, nu mi se pare normal sa munceasca cu copilul in carca, nu mi se par normale multe sotul pretinde ca o iubeste, dar nu ma pot opri sa nu ma intreb ce fel de iubire e aia? atunci cand iubesti pe cineva pui binele persoani in cauza dincolo de binele tau, ori ceea ce traieste danuka acolo se apropie de sclavie, cumva consimtita |
Nu pot sti cum se castiga existenta acolo.
Nu poti pune copilului pe masa iubire. Iubirea-i desertul.
Deceneus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ladyJ Deceneus, aia e metoda capului plecat. Mi-e greu sa imi imaginez cum cineva ar fi multumit de viata sa daca pleaca capul adanc si face ce i se spune fara sa comenteze. Riscul e ca-ntr-o zi sa explodeze urat si se lasa cu victime. Cearta este si ea benefica, sa stii. Se elimina tensiunea. :) -------------------------------------------- ´´Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei´´S.F. |
Daca in sinea ei, persoana accepta ca asa este normal si ca asa procedeaza toata lumea, atunci nu exista frustrare si suferinta.
Suferinta si explozia apar cand aspiratile nu concorda cu lumea reala, cand pretentile sunt de egalitatea si lumea reala este de subordonare.
Nu poti fi egal cu partronul, si nu exista frustrari si explozii din cauza asta, pentru ca sti din start ca asta-i situatia.
b.nica spune:
Aoleu ce va place sa comentati un subiect care va scoate din realitatile voastre!
Eu admir f. mult tot ceea ce este legat de civilizatia si mai ales de cultura asiatica, dar sunt constienta ca acestea sunt total diferite de ale noastre.
Cine neglijeaza acest aspect trebuie sa-si asume consecintele!
Cand vrei sa intri intr-o comunitate diferita de aceea in care te-ai dezvoltat trebuie sa iti asumi toate responsabilitatile acesteia sau sa renunti de la inceput!
Daca nu ai constientizat acest lucru de la inceput, trebuie sa pui in balanta alternativele si gata, ramai sau pleci!
MihaiTexas spune:
Sa ne intoarcem la japonezi. Am aflat cu tristete ca Danuka a avut ceva ganduri (cu toate ca nici pe departe intentii) sa paraseasca sotul si copilul.
(…)
Danuka, nu e bine sa gandesti asa nici macar putin; Dumnezeu te-a inzestrat cu rabdare, si trebuie sa o aplici in toate alegerile pe care le faci. Alegerea sotului tau a fost cred ca cea mai importanta din toata viata ta, si stii tu bine, din ce motive ai ales atunci cand ai ales, ca au fost motive BUNE; mai ales acum – cu toate ca unele asteptari, de ambele parti, sunt nemultumite PENTRU MOMENT - având copil - cu anii inainte - trebuie sa duci totul la un BUN sfârsit, si trebuie sa il faci pe sot sa inteleaga ca tu vrei mai ales acest lucru: ca lucrurile sa fie BUNE, intre voi, si sa existe discutie deschisa: din moment ce sunteti atat de “necunoscuti” unul celuilalt pentru ca va intersectati cultural foarte putin. Sotul este dator sa te asculte, dar mai ales trebuie sa vrea acest lucru, si sa inteleaga cultura romaneasca (mai ales religia si limba, cate putin), iar tu trebuie sa manânci o tona de sushi - foarte bun - pana la sfarsitul vietii si sa inveti multe altele din cultura lui. Intelegeti-va de la muzica, de la mâncare, schimbati idei in acest sens mai intai; spune-i ca in Romania sunt foarte multe cluburi de “karate”; apoi intelegeti-va la lucrurile mai greu de inteles, purtati discutii clare si logice. Casnicia cu conflicte e uneori buna, insa conflictele trebuie sa fie mereu rezolvate, prin simtul umorului de cate ori se poate. Nu e bine sa ramana in “coada de peste”, sau nerezolvate. Iar in legatura cu soacra, trebuie sa ii demonstrezi neaparat si cat mai repede, ceva ce ea deja stie insa se face ca a uitat, ca numai moartea poate separa o mama si un copil; sa fie atenta sa nu faca si ea ca si moartea, incercând sa separe copilul de dvs si automat de cultura/limba romaneasca. Copilul trebuie sa invete limba si cultura româna.
Sa-l faci pe sot sa inteleaga, ca noi romanii, deja am trecut prin tipul lor de cultura (pagâna si atee), de cand cu dacii. Am fost de mult pagâni, acum suntem cu totul altfel. Japonezul trebuie sa plece urechea la român, pentru ca românul ii vrea binele. Dar asta, cu multa rabdare, pentru ca nimanui nu ii place sa i se spuna ca are de invatat, ci vrea sa descopere el/ea totul.
Sotul sa se boteze (ingaduie timp, alegerea asta trebuie sa o faca INSUSI el),ca trebuie sa fiti casatoriti in Biserica neaparat si copilul dus la biserica pentru impartasanie cat se poate de des (stiu ca exista destule Biserici Ortodoxe in Japonia), altfel cele mai multe lucruri de valoare ale tale - in afara de botezul copilului pe care deja l-ai facut - vor fi fara folos.
Citat: “Am impacat si ateii si crestin ortodocsii”
Aici as scrie câte stele de pagini; insa, pentru ca am mai scris prin alte parti despre asta, zic doar atât, doar pentru tine: nu exista aceasta impacare despre care vorbesti; sa nu te inchini numai la jumatate din Hristos, sa nu cedezi nici o particica din lucrurile (foarte) importante, ci sa spui tot Dumnezeul pe care il stii tu japonezilor - acolo unde crezi ca vei afla intelegere si bunavointa - dar mai ales COPILULUI TAU, si asa pune baza tuturor lucrurilor pe care le faci, si o sa vezi ca Dumnezeu o sa iti arate din minunile pe care le-ar putea face in viata ta.
b.nica spune:
[b]Danuka/b], poate daca ai avea o initiativa personala de a studia si aprofunda cultura acestei tari vei afla lucruri care sa-ti fie de folos.
Poate daca vei studia Istoria acestei tari, poate daca vei afla care sunt obiceiurile japonezilor de la sursa si nu din experiente personale, etc., ii vei intelege TU mai bine si astfel vei afla de ce se comporta altfel decat doresti si totodata vei putea sa te conformezi cutumelor lor fara sa-ti fie asa de greu!
Important este ce consideri tu ca este prioritar: o viata alaturi de barbatul care este tatal copilului tau in conditiile impuse de acesta sau recunoasterea unui esec in ceea ce te priveste in alegerea familiei.
b.nica spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui MihaiTexas Sa-l faci sa inteleaga, ca noi romanii, deja am trecut prin tipul lor de cultura, de cand cu dacii. Am fost de mult pagâni, acum suntem altfel. Japonezul trebuie sa plece urechea la român, pentru ca românul ii vrea binele. Dar asta, cu multa rabdare, pentru ca nu ii place nimanui sa i se spuna ca are de invatat. |
Aoleu! Ma ia cu ameteala ce poate sa scoata acest subiect din coclauri!
Nici la degetul lor mic, al japonezilor, nu suntem acum noi romanii! Poate pe vremea dacilor eram mai rasariti, nu stiu, dar acum trebuie sa luam invatatura de la capat!
Tilia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Deceneus Respectul pentru o tara se demonstreaza prin acceptarea si respectarea traditilor si valorilor, adica prin integrare. Daca nu le accepti cultura, valorile si nu le respecti traditile, nu poti spune ca le respecti tara sau poporul. |
Deci tu respecti doar ce esti?
Danuka30 spune:
Revenind la problema initiala eu romanca vs eu japoneza ca doar asta I oful cel Mai mare . Adevarul este ca m-am descartat am pus toate ofurile in carca acestui subiect si a iesit un fel de talmes balmes unt cu oua. Am plecat de la un subiect si tOt eu am ajuns la 3 subiecte unul eu romanca vs japoneza altul este Soacra si altul Cultura japoneza traditiile etc . Si na bucur ca in sfarsit am inteles scriind aici ca am 3 probleme de rezolvat si asta trebuie sa fie separat . Nu degeaba am scris romana si japoneza ; am observat din raspunsurile voastre ca nu intelegi ce vreau sa spun si aici am descoperit deci ca intervine eul japonez . Undeva in capul meu se rafuiesc aceste doua culturi si risc sa nu na Mai inteleaga nici romanii nici japonezii si astfel am sa cred ca am innebunit si nu ma Mai intelege nimeni din cauza asta . Deci trebuie sa rezolv toate astea pana nu e prea tarziu. Despre eul meu romanesc ma consult aici cu voi despre eul japonez trebuie sa ma consult cu japonezii pentru ca ei stiu Mai Bine despre traditiile lor .Acum desigur am strans multe ofuri timpul trece eu simt ca ma japonezesc din ce in ce Mai mult si partea de romanca din mine are de suferit . De-a lungul timpului fara sa-mi dau seama am luat multe obiceiuri de la japonezi deci vrei nu vrei tot faci cunostinta cu aceasta cultura nipona. Bineinteles ca Mai intai am cules doar ce era Mai usor si ce semana oarecum cu obiceiurile noastre sau traditiile noastre romanesti . Asa cum am spus ma lupt cu mine insumi si sunt suparata pe ambele eu si desigur am pierdut controlul asupra situatiei si asupra celor doua parti romane si japoneze
cristinuk@ spune:
Helaaauuu
De ce e socrosenia rea?
comenteaza ?
Poi poarta o conversatie da replica
Un pic tre s o intelegi si pe ea daca avea alte asteptari de la copilul ei (toate mamele au ceva planuri in cap pt copiii lor) si tu i le ai destramat .... Au fost si niste scuze pe acolo parca asa am citit te a recunoscut de nora buna 
Uite de ex la mine in familie l am intrebat pe al meu ce s -ar face de fii- sa sau fii- su ar veni de mana cu o persoana de culoare ( eu ash fi super incantata deja ma gandesc la nepoti mulatrii..... Barbata -miu nu e
a zis ca DOamne fereste mai bine sa nu fie....... stiu deci ca ar comenta la greu ). Va mai si ajuta material, copilul l -ai botezat fix cum ai dorit, la templu a fost si nu a picat cerul pe el, barbatu e ok nu comenteaza te a ales pe tine impotriva tuturor .
Deci care e sursa problemelor tale ? Daca nu ai ti le faci .....sau mai sunt si altele ???? Nu tre sa mi raspunzi mie .... numai tie 
Cred ca esti foarte singura printre straini si foarte departe de casa si amplifici lucrurile ca un copilash care arunca jucariile si cere doar atentie
Ai intrat in hora tre sa joci numai de tine depinde cum Eu iti urez intelepciune 
MihaiTexas spune:
"se rafuiesc aceste doua culturi"
Fii numai românca, atat cat poti de mult; de ce incerci sa te imparti egal in doua parti, care nu sunt nici pe departe egale? Imparte-te (acolo unde e neaparat nevoie), dar nu in mod egal. Ca rezultat al unei proceduri similare, in familia mea (bilingva romana-engleza initial) se vorbeste majoritar lb. româna, si am destul de multi prieteni americani care iubesc, mai mult sau mai putin, cultura romaneasca. Asta pentru ca nu au cu ce raspunde la ea, si asculta tot ce le explici; sunt interesati in ce le arati, cer sa danseze pe multa muzica romaneasca la party-uri; se simte chiar o fratie si o bucurie in acest sens, atunci cand iau un american dupa gât, formand, impreuna cu altii, vreo hora, invatandu-i; sunt insetati de lucrurile frumoase si autentice din cultura noastra; strainii sunt in general foarte usor de asimilat la cultura noastra.