Rugaciune colectiva pt. a dobandi prunci buni (80)

Raspunsuri - Pagina 14

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns sandaa spune:

LA MULTI ANI! tuturor care poarta numele sfantului Nicolae. Sfantul sa ne ocroteasca pe toti! Doamne ajuta!

MaraAnisia multumim pentru postari. Multa sanatate. ne rugam pentru voi.

Cami sanatate antoniei si voua multa rabdare. Dumnezeu ajuta si face minuni.

Lili, ioanact si tuturor celor care scrieti si celor care nu scrieti va doresc post usor si fara ispite.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MaraAnisia spune:


Doamne ajuta!

Sandaa

Vineri [Evr. 7,18-25; Lc. 21,37; 22,8]. A intrat satana in Iuda si 1-a invatat cum sa-1 vanda pe Domnul; el s-a invoit si L-a tradat. Satana a intrat in el fiindca usa ii era deschisa. Launtrul nostru este intotdeauna zavorat; Domnul insusi sta afara si bate ca sa I se deschida. Dar atunci cum se deschide el? Prin incuviintare. Satana intra in cel care inclina de partea sa; dimpotriva, in cel care inclina de partea Domnului intra Domnul. De faptul ca intra satana, nu Domnul, este vinovat insusi omul. Nu-ti ingadui cugete placute satanei si nu le primi, nu te lasa inraurit de ele si nu te invoi cu ele si satana va pleca asa cum a venit, caci nu i s-a dat putere asupra nimanui. Daca el pune stapanire pe cineva, asta e din pricina ca omul insusi se da rob. inceputul a tot raul sunt gandurile. Nu primi ganduri rele si astfel vei inchide satanei pentru totdeauna usa sufletului tau. Daca-ti vin ganduri rele, nu ai ce-i face - nici un om nu scapa de asta si nici nu este vreun pacat aici. Goneste-le si gata; vin iar, goneste-le iar si tot asa intreaga viata. Daca ai sa primesti gandurile si ai sa zabovesti asupra lor, nu este de mirare ca va aparea si incuviintarea fata de ele; atunci ele vor deveni si mai greu de alungat. Dupa incuviintare apar dorintele rele de a savarsi o nelegiuire sau alta. Dorintele nehotarate se opresc pana la urma asupra unui anumit pacat, apare hotararea, si gata pacatul! Usa inimii este trantita la perete, indata ce apare incuviintarea la pacat, se napusteste inlauntru satana si incepe sa tiraniseasca sufletul. Sarmanul suflet este atunci gonit si istovit intru savarsirea faptelor netrebnice ca un rob sau ca un dobitoc de samar. De n-ar fi ingaduit gandurile rele, nu s-ar fi intamplat nimic de felul acesta.

Sambata [Efes. 2, 11-13; Lc. 13,18-29]. „Siliti-va sa intrati prin poarta cea stramta." Poarta cea stramta inseamna viata nu dupa voia noastra, nu dupa dorintele noastre, nu dupa bunul nostru plac; poarta cea larga este vietuirea supusa miscarilor si nazuintelor inimii pacatoase, fara vreo infranare. Asadar, poarta ce duce in imparatie este stramtorarea de sine. Stramtoreaza-te intru toate si asta va fi ca o opintire in aceasta usa, pentru a o deschide si trece prin ea. Cum si prin ce sa ne stramtoram? Prin poruncile lui Dumnezeu, ce sunt potrivnice miscarilor patimase ale inimii. Atunci cand incepi sa te superi pe cineva, adu-ti aminte de porunca Domnului: „Nu va maniati" si stramtoreaza-ti inima prin ea. Cand vin miscari de desfranare, adu-ti aminte ca este oprit fie si a privi cu pofta la o femeie si stramtoreaza-ti prin asta pofta. Cand vei vrea sa osandesti pe cineva, adu-ti aminte de cuvantul Domnului, Care spune ca prin asta il faci neindurat in privinta ta pe Judecatorul Ceresc si infraneaza-ti prin asta infumurarea; la fel si cu oricare alta patima. Aduna impotriva fiecareia dintre ele cuvinte din dumnezeiestile Scripturi si pastreaza-le in minte, indata ce va aparea in inima vreo dorinta rea, leag-o indata cu o replica
evanghelica indreptata impotriva ei; sau leaga-ti dinainte toate dorintele si gandurile cu dumnezeiestile cuvinte si umbla intru ele: vei fi ca un inlantuit, in aceste lanturi insa este libertatea sau calea libera catre imparatia Cerurilor.

A douazeci si noua duminica dupa Cincizecime[Col. 3, 4-11; Lc. 17, 12-19]. Au fost tamaduiti zece leprosi, dar numai unul singur s-a intors sa-I multumeasca Domnului. Oare nu acesta este, indeobste, procentul celor recunoscatori dintre oamenii care au primit binefaceri de la Domnul? Cine n-a capatat de la Domnul lucruri bune sau,mai bine zis, ce n-a facut El bun in noi si in jurul nostru? Dar toti sunt, oare, recunoscatori lui Dumnezeu si toti ii dau multumita pentru toate? Unii isi ingaduie chiar sa intrebe: „Pentru ce ne-a dat Dumnezeu viata? Ar fi fost mai bine sa nu fim". Dumnezeu ti-a dat viata ca sa ai parte de fericirea vesnica; te-a adus la fiinta fara sa urmareasca vreun castig, tot fara sa urmareasca vreun castig te-a inzestrat si cu toate mijloacele de a ajunge la fericirea vesnica; totul tine de tine: nu trebuie decat sa te ostenesti putin pentru asta. Tu spui: „Dar n-am parte decat de amaraciuni, de necazuri, de suferinte, de nevoi". Pai cum, si astea sunt mijloace de a dobandi vesnica fericire, rabda. Toata viata ta nu e nici cat o clipa fata de vesnicie. Chiar daca ar trebui sa patimesti viata intreaga, fara curmare, asta tot nu inseamna nimic inaintea vesniciei, dar tu ai si clipe de mangaiere. Nu te uita la cele de acum, ci la cele care ti se gatesc in viitor; ingrijeste-te sa te faci vrednic de acest viitor si atunci nu vei mai baga in seama amaraciunile: toate vor fi inghitite de nadejdea neindoielnica a desfatarilor vesnice, si recunostinta nu va inceta sa se vadeasca pe buzele tale.

Din TALCUIRI DIN SFANTA SCRIPTURA PENTRU FIECARE ZI DIN AN a Sfantului Teofan Zavoratul

Mara, mami de fluturas Irina

Cu Dumnezeu in gand

"Unde este Dumnezeu, acolo este tot binele. Unde nu este Dumnezeu, acolo toate sunt rele."
Sfantul Dimitrie al Rostovului



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MaraAnisia spune:

Sunt f fericita ca a venit iarna si la Bucuresti.

Va trimit povestirea de azi, atat de adevarata si de folositoare in clipele de deznadejde


Luni [Evr. 8, 7-13; Mc. 8, 11-21]. Domnul a trecut impreuna cu ucenicii de cealalta parte a marii, iar acestia uitasera sa ia paine. N-aveau cu ei decat o paine si se gandeau cum se vor descurca. Cunoscand gandurile lor, Domnul le-a amintit de saturarea celor patru si celor cinci mii de oameni, insuflandu-le prin aceasta nadejdea neclintita ca langa El nu vor muri de foame, chiar de n-ar fi avut cu ei nici macar o paine. Cate griji nu pricinuieste fiecaruia, cateodata, gandul la necunoscutele viitorului! Scaparea de toate aceste griji nu este decat una singura: nadajduirea in
Domnul; iar insufletirea si intarirea si le culege sufletul din cugetarea cu intelegere la ceea ce s-a mai intamplat si inainte cu noi si cu altii. Nu se va gasi nici macar un singur om care sa nu fi avut parte in viata sa de izbaviri neasteptate din necaz sau de intorsaturi neasteptate spre mai bine ale vietii sale. Atunci cand te framanta gandurile negre cu privire la viitor, intareste-ti sufletul cu pomenirea acestor intamplari. Si in ziua de azi, ca si in vremurile de altadata, Dumnezeu toate le randuieste spre binele nostru. Reazema-te pe El si inca dinainte de a te izbavi din nevoie, iti va trimite linistea sufleteasca, ce te va face sa nici nu bagi in seama necazul. „Pe cel ce nadajduieste spre Domnul mila il va inconjura." Dovezi ale acestui lucru afli in Sfintele Scripturi, in Vietile Sfintilor, in viata ta si in vietile cunoscutilor tai. Cerceteaza-le si vei vedea ca-ntr-o oglinda ca „aproape este Domnul tuturor celor care il cauta pe Dansul", iar frica pentru soarta ta nu-ti va tulbura sufletul.


Din [b]TALCUIRI DIN SFANTA SCRIPTURA PENTRU FIECARE ZI DIN AN a Sfantului Teofan Zavoratul



Mara, mami de fluturas Irina

Cu Dumnezeu in gand

"Unde este Dumnezeu, acolo este tot binele. Unde nu este Dumnezeu, acolo toate sunt rele."
Sfantul Dimitrie al Rostovului



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MaraAnisia spune:

Buna dimineata!

Marti [Evr. 9, 8-10, 15-23; Mc. 8, 22-26]. Pe orbul din Betsaida, Domnul nu 1-a vindecat dintr-o data, ci la inceput nedeplin, apoi deplin si abia atunci a inceput orbul sa vada totul limpede. De ce a facut Domnul asa, numai El stie. Noi insa vom trage de aici urmatorul invatamant: daca Domnul a socotit ca trebuie sa vindece treptat vederea trupeasca, cu cat mai mult este nevoie de acest lucru in privinta luminarii ochilor nostri. In perioada patriarhilor, revelatia dumnezeiasca avea un caracter foarte simplu; in perioada Legii, ea a devenit mai complexa si mai amanuntita; in perioada noastra crestina, ea este inca si mai amanuntita si mai inalta. Dar lucrurile se termina, oare, aici? Pe pamant nu te astepta la lucruri inalte, le vei afla dincolo. Doi Sfinti Apostoli ne incredinteaza de acesta: Sfintii Ioan si Pavel. Acum vedem totul ca printr-un geam mat; dincolo, vom vedea totul limpede, insa si dincolo vor fi trepte ale luminarii mintii, intrucat cunoasterea lui Dumnezeu nu are hotare. Pe pamant, revelatia dumnezeiasca e incheiata; n-ai de ce sa visezi la lucruri mai inalte; avem toate lucrurile care ne trebuie; insuseste-ti-le si traieste prin ele. Revelatia crestina nu mai fagaduieste o noua revelatie, ci numai faptul ca Evanghelia va fi cunoscuta in intreaga lume, fapt care va insemna si sfarsitul randuielii de acum a lucrurilor. Atunci, credinta va slabi, dragostea se va imputina, viata va deveni o povara, si bunatatea lui Dumnezeu va pune capat lumii.

Din TALCUIRI DIN SFANTA SCRIPTURA PENTRU FIECARE ZI DIN AN a Sfantului Teofan Zavoratul


Mara, mami de fluturas Irina

Cu Dumnezeu in gand

"Unde este Dumnezeu, acolo este tot binele. Unde nu este Dumnezeu, acolo toate sunt rele."
Sfantul Dimitrie al Rostovului



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MaraAnisia spune:

Buna dimineata,

A venit iarna si ma bucur, desi este a 2-a tura de zapada abundenta in ultimele 10 luni, ceva rar cel putin in ultimii ani.
e un peisaj superb afara, parca mai schimba aerul gri al Bucurestiului.

Va doresc spor la pregatiri si sanatate voua si puilor vostri.

Miercuri [Evr. 10,1-18; Mc. 8, 30-34]. Chemand pe oameni sa-L urmeze luandu-si crucea, Domnul arata, totodata, calea de urmat, indepartand piedicile cele mai insemnate ce se ridica inaintea ei - piedici nu din afara, ci launtrice, inradacinate in inima omului, intelesul cuvintelor Lui este acesta: „Vrei sa vii dupa Mine? In primul rand, nu te cruta, fiindca cine se va cruta pe sine, acela se va pierde; in al doilea rand, nu te lasa inlantuit de lacomie, fiindca «ce folos va avea omul daca va castiga intreaga lume, iar sufletul sau si-1 va pierde?». In al treilea rand, sa nu-ti pese de ceea ce vor spune sau de felul in care te vor privi ceilalti: «Fiindca cine se va rusina de Mine si de cuvintele Mele in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului se va rusina de el cand va veni intru slava Tatalui Sau, impreuna cu sfintii ingeri»". Crutarea de sine, lacomia si rusinarea de oameni sunt cele mai insemnate lanturi care il tin pe om in viata neplacuta lui Dumnezeu, pe calea patimilor si a pacatului. Acestea sunt piedicile de capetenie in calea intoarcerii pacatosului la Dumnezeu; mai ales impotriva lor se duce lupta duhovniceasca in omul care se pocaieste si in cel care a inceput déjà sa faca roadele pocaintei. Atata vreme cat aceste fire nu sunt inca taiate, in viata crestina din noi nu se poate pune nadejde: ea este plina de poticniri si caderi, daca nu totdeauna vazute, cel putin launtrice. Asadar, fiecare sa se cerceteze bine pe sine si daca afla vreunul din lanturile pomenite, sa se ingrijeasca a se dezlega din el; altminteri, sa nu traga nadejde ca se va ridica la inaltimea desavarsirii in Hristos, chiar daca pe dinafara pare foarte vrednic.

Din TALCUIRI DIN SFANTA SCRIPTURA PENTRU FIECARE ZI DIN AN a Sfantului Teofan Zavoratul

Mara, mami de fluturas Irina

Cu Dumnezeu in gand

"Unde este Dumnezeu, acolo este tot binele. Unde nu este Dumnezeu, acolo toate sunt rele."
Sfantul Dimitrie al Rostovului



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MaraAnisia spune:


Astazi este Sfantul Spiridon - mai jos este povestea lui frumoasa, despre "papucii" calatori - chiar anul acesta cand am fost la Manastirea din Grecia unde este Braul Maicii Domnului, maica de acolo ne-a aratat si papucul Sf Spiridon si ne-a spus despre "calatoriile" acestuia.

http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-spiridon-trimitundei-sfantul-mucenic-sinet-sfantul-ierarh-alexandru-98262.html

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie12.htm


Mara, mami de fluturas Irina

Cu Dumnezeu in gand

"Unde este Dumnezeu, acolo este tot binele. Unde nu este Dumnezeu, acolo toate sunt rele."
Sfantul Dimitrie al Rostovului



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MaraAnisia spune:

Buna dimineata

Cami_antonia, cum se mai simte Antonia?ai reusit sa gasesti un medic bun?Petra e bine?

Ioana_ct, ce ai mai facut cu serviciul?printesele

sandaa, livsy ,anadomnica, anaomaria

Joi [Evr. 10, 35; 11, 7; Mc. 9, 10-16]. Istoria isi urmeaza cursul si hotaraste implacabil, s-ar parea, evenimentele particulare. Cat n-a pregatit Dumnezeu omenirea pentru primirea Mantuitorului!... Pana la urma, a venit cel mai apropiat dintre cei ce L-au proorocit, Ioan, si ce-a iesit? Cu Ioan „au facut ce-au vrut"; si Fiul Omului a fost batjocorit si chinuit. Cursul evenimentelor nu a putut fi intrerupt: el si-a luat dreptul sau. Asa trage mereu toate dupa sine cursul istoriei. Acum se pune intrebarea: „Unde e libertatea? Si ce fel de libertate este asta, daca lucrurile decurg in acest fel? Nu e decat o iluzie". Asa gandesc de obicei fatalistii; insa aceasta curgere a evenimentelor nu este dirijata decat in aparenta; in realitate, toate evenimentele din lumea omeneasca, atat generale cat si particulare, sunt rodul actiunilor libere ale omului. Starea generala decurge astfel fiindca asa vrea majoritatea, iar starea particulara intra in acord cu majoritatea, fiindca asa vor cutare si cutare individ. Avem dovada in fata: in sanul unei stari generale rele putem afla aspecte particulare bune, si in sanul unui rau general putem afla aspecte particulare rele. Si mai mult: in sanul unei stari generale temeinic inchegate a lucrurilor se nasc aspecte particulare care, crescand si intarindu-se din ce in ce mai mult, rastoarna starea generala de mai inainte si ii iau locul. Aceste aspecte particulare sunt insa rodul libertatii. Ce are crestinismul in comun cu caracterul general al vremii in care s-a nascut? El a fost semanat de o mana de oameni care nu erau iesiti din cursul implacabil al istoriei; i-a atras pe cei care 1-au dorit, s-a intarit si a devenit o problema generala a omenirii de atunci. Si totusi, el a fost rodul libertatii. La fel si in directia cea rea: cum s-a pervertit Apusul? Singur, de voia lui, s-a pervertit: in locul Evangheliei au inceput sa invete cele ale paganilor si sa imprumute obiceiurile lor si asa s-au pervertit. La fel va fi si la noi: am inceput sa luam lectii de la Apusul care a apostat de la Hristos Domnul si am adus la noi duhul lui. Totul se va sfarsi prin aceea ca vom cadea, asemenea lui, din adevaratul crestinism. Dar toate acestea nu impiedica in nici un fel lucrarea libertatii:daca vom vrea, vom goni intunericul venit din Apus; daca nu, fireste ca ne vom scufunda in el.

Din TALCUIRI DIN SFANTA SCRIPTURA PENTRU FIECARE ZI DIN AN a Sfantului Teofan Zavoratul


Mara, mami de fluturas Irina

Cu Dumnezeu in gand

"Unde este Dumnezeu, acolo este tot binele. Unde nu este Dumnezeu, acolo toate sunt rele."
Sfantul Dimitrie al Rostovului



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ioanact spune:

Citat:
citat din mesajul lui MaraAnisia

Ioana_ct, ce ai mai facut cu serviciul?printesele


Doamne Ajuta!
N-am inceput serviciul. Din ce anunta la tv, ca nu vor debloca posturile
nici o sansa.
Unde-am gasit au nevoie, dar posturile sunt blocate.
Nu ne ramane decat sa ne rugam.
Si noi va pupam!
O seara placuta sa aveti, si post usor cat a mai ramas!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MaraAnisia spune:


Doamne ajuta!

Dragelor, va multumesc tuturor de gandul bun in rugaciune, Slava Domnului pot spune ca s-au mai rezolvat pb de sanatate si suntem mai bine cu totii.

Ioanact, iti doresc sa rezolvi problema serviciului cat mai repede si intr-un loc bun.ma uitam la poze,ce-ti seamana Justina

Vineri [Evr. 11, 8; 11-16; Mc. 9, 33-41]. Mantuitorul da un copil ca pilda de credinta si viata. Simplitatea credintei naste simplitatea vietii, iar din amandoua ia nastere o stare duhovniceasca pilduitoare. Lasati rationalismul sa intre in suflet; el va pricinui acolo dezbinare si indreptatindu-se cum ca vrea sa randuiasca mai bine lucrurile, va da peste cap totul. Filozofarea desarta striga intotdeauna: „Asta nu-i buna, cealalta nu-I buna; lasati-ma pe mine si o sa fac eu altfel totul; cele vechi nu mai sunt bune, m-am plictisit de ele". Dar ea nu face nicicand vreun lucru bun, ci numai strica. Mintea trebuie sa asculte de ceea ce a poruncit Domnul. Drept este ca ea a fost numita imparatul trupului; dar acestui imparat nu I s-a dat puterea de a legiui, ci numai cea de a implini, indata ce se apuca sa legi-uiasca, nascoceste aiureli ingrozitoare, strica si randuielile morale,si pe cele religioase, si pe cele lumesti, si pe cele politice; totul se intoarce pe dos. Mare nefericire e pentru societate atunci cand i se da mintii libertatea de a se inalta, fara a o infrana cu adevarul dumnezeiesc! Asta atrage mania lui Dumnezeu. Despre aceasta s-a zis: „Ascunde-ti-va putin, pana ce va trece". Atunci cand clocoteste samavolnicia mintii, cel mai bine este sa te ascunzi in simplitatea credintei, in vreme de furtuna este mai bine sa stai acasa si sa nu iesi, nadajduind in tine insuti, sa te lupti cu ea; iar in vremea furtunii ratacirii mintii nu este bine sa te lupti cu ea si sa pui mana pe arma filozofarii ca sa-i stai impotriva. Simplitatea credintei este mai buna decat filozofarea; imbraca-te in ea ca intr-o platosa, si nu vei fi biruit.

Sambata [Efes. 5,1-8; Lc. 14,1-11]. Atunci cand esti chemat undeva, nu te aseza la loc de frunte. Daca generalizam, reiese ca intotdeauna si oriunde sa te multumesti cu partea cea mai umila, in aceasta regula simpla se afla cuprinsa pe scurt toata bogatia smereniei. Ia-o, sezi si cerceteaza toate imprejurarile care pot sa apara in viata ta si alege-ti dinainte, in oricare din ele, partea cea mai umila. Aceasta va fi practica smereniei, care trece, putin cate putin, si inlauntru, punand acolo ca temelie smerenia. Timpul va face, prin aceeasi practica a smereniei, sa creasca aceasta samanta, iar smerenia va umple intregul suflet si trupul si toate faptele din afara. „Dar care va fi urmarea?" Maretia sufleteasca va straluci pe fruntea ta, atragandu-ti cinstirea tuturor si se va implini asupra ta cuvantul: „Oricine se inalta va fi smerit, iar cel ce se smereste va fi inaltat". Tu insa, exersandu-te in smerenie, sa nu ai in vedere aceste urmari, ci smerenia in sine. Ea va aduce singura in suflet o randuiala care naste fericire. Atunci cand vine smerenia, toate grijile launtrice iau sfarsit si nici un neajuns din afara nu mai este in stare sa tulbure sufletul. Valul, daca nu se izbeste de piedici, se risipeste fara zgomot in marea larga; asijderea nici necazurile din afara si dinlauntru nu lovesc sufletul smerit, ci trec oarecum pe deasupra lui, fara a lasa urme. Aceasta este, ca sa zic asa, intaietatea lumeasca a celui smerit; insa de sus ce lumina il adumbreste, ce mangaieri i se trimit, ce libertate se deschide inainte-i!... Cu adevarat, smerenia singura cuprinde in sine toate bunatatile...

A treizecea duminica dupa Cincizecime[Col. 3,12-16; Lc. 18,18-27]. Sfintii stramosi - iata niste oameni cu adevarat mari! Si daca generalizam, va reiesi ca, intr-adevar, mari sunt numai aceia care fac parte dintre plinitorii vointei lui Dumnezeu cu privire la neamul omenesc, a vointei lui Dumnezeu ca atare, fiindca multe lucruri rele se intampla fara voia Lui. Ci numai cu ingaduinta Lui sunt unii oameni care lucreaza cu putere pe alaturi de voia lui Dumnezeu si chiar impotriva ei. Si acestia pot parea mari, insa nu in sine, ci prin marimea contramasurilor pe care le ia dumnezeiasca Pronie pentru a sterge raul pricinuit de ei. Voia lui Dumnezeu cu privire la mantuirea oamenilor o stim; dar planurile lui Dumnezeu care privesc petrecerea vremelnica a oamenilor pe pamant ne sunt ascunse. De aceea, ne este greu sa ne dam seama cine lucreaza intocmai dupa voia lui Dumnezeu. Numai un criteriu negativ poate fi socotit ca potrivit: cine lucreaza impotriva hotararii dumnezeiesti privitoare la mantuirea vesnica a oamenilor, acela nu poate fi socotit mare, caci e vadit ca el se impotriveste vointei cunoscute a lui Dumnezeu. Chiar daca aceasta vointa cunoscuta priveste cele vesnice, nu cele vremelnice, este neindoielnic faptul ca o voie a lui Dumnezeu nu poate sa se impotriveasca celeilalte.

Din TALCUIRI DIN SFANTA SCRIPTURA PENTRU FIECARE ZI DIN AN a Sfantului Teofan Zavoratul



Mara, mami de fluturas Irina

Cu Dumnezeu in gand

"Unde este Dumnezeu, acolo este tot binele. Unde nu este Dumnezeu, acolo toate sunt rele."
Sfantul Dimitrie al Rostovului



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MaraAnisia spune:

Buna dimineata,

Incepe o perioada frumoasa, in care predomina agitatia pentru ca Sarbatorile de Craciun sa ne gaseasca linistiti si cu bucurie in suflete.
Va doresc sa aveti spor in toate

Luni [Evr. 11,17-23, 27-31; Mc. 9,42; 10,1]. „Fiecare va fi sarat cu foc, dupa cum orice jertfa va fi sarata cu sare." Mai inainte de asta, Domnul a vorbit despre faptul ca fiecare trebuie sa fie gata la toate felurile de jertfe si lepadare de sine, pentru a ramane pe calea cea dreapta. Chiar daca ceea ce jertfim ne este scump ca lumina ochilor sau ca mana dreapta, jertfa trebuie adusa fara vreo sovaiala; caci daca iti va parea rau ca faci jertfa, si ca urmare te vei abate de la calea dreapta la cea nedreapta, vei fi silit sa patimesti vesnic in viata viitoare. Asadar, fa jertfa care te intristeaza aici, ca sa scapi de chinurile de dincolo. Fara a fi curatit aici prin foc, este cu neputinta a te manui de focul vesnic. Oricine vrea sa fie mantuit trebuie sa fie sarat cu foc, sa treaca prin curatirea cu foc. Cu totii suntem datori, prin legea zidirii noastre, sa ne aducem jertfa lui Dumnezeu; dar fiecare din noi este necurat. Asadar, trebuie sa ne curatam, pentru a face din noi insine jertfe placute lui Dumnezeu. Dar cand incepi sa te curatesti, sa smulgi patimile din suflet, te doare ca si cum ai fi ars cu foc. Aceasta lucrare a curatirii de sine launtrice seamana cu lucrarea focului ce curata metalul. Metalul este nesimtitor. Daca ar fi sa capete simtire, ar simti si curatirea si arderea in acelasi timp; asa se intampla si cu omul care se curata pe sine. Trecand prin asta, se simte ca si cum ar fi mistuit cu totul de flacari. Focul curatitor trece prin toate madularele lui, asa cum sarea patrunde ceea ce se sareaza; si numai cel care se supune acestei lucrari devine jertfa adevarata, bineplacuta lui Dumnezeu. De aceea, oricine are neaparata nevoie sa fie sarat cu foc, asa cum in Vechiul Testament orice jertfa se sara mai inainte de a fi adusa ca ardere de tot.

Din TALCUIRI DIN SFANTA SCRIPTURA PENTRU FIECARE ZI DIN AN a Sfantului Teofan Zavoratul




Mara, mami de fluturas Irina

Cu Dumnezeu in gand

"Unde este Dumnezeu, acolo este tot binele. Unde nu este Dumnezeu, acolo toate sunt rele."
Sfantul Dimitrie al Rostovului



Mergi la inceput