cand parintii dezamagesc

ela_04 spune:

Oana...tu esti la un pas de o depresie f serioasa...
Agatatul de parintii tai este un semn ca depresia avanseaza. Incearca sa te aduni ca nu cred ca iti permiti luxul de a sta prea mult in starea asta.
Nu stiu ce sa-ti spun...incearca sa le pui totul pe o hartie...
sa scri toate reprosurile pe care le ai vis a vis de parintii tai, de sot, de soacra ...tot ce te macina acum...
explicati tie insuti reactiile lor, a le tale, vorbeste cu tine in scris. e o terapie f buna si o recomanda multi psihologi.
Treci peste etapa asta... nu putem schimba pe nimeni, nu poti sa faci pe nimeni sa te iubeasca mai mult decat persoana aia o poate face. Nu iti faci decat rau tot incercand si agatandu-te de trecut...
Dupa ce termini de scris plangi daca trebuie...linistestete iar apoi rupe foaia si inchide acest capitol pt totdeauna.
Copiii tai au nevoie de tine...

+28

emanouela spune:

Selene...tu, le-ai bate obrazul, eu nu...de ce? pt ca nimic nu a fost intentionat, nu si-a pus nimeni in gand sa ma "tortureze", nu si-au facut un scop in viata din asta....pur si simplu atata au putut, atata i-a dus mintea. E o vb, " de unde nu e nici Dumnezeu nu cere".
Mada...parintii aia care ignora si nu-si ajuta copii, de fapt, se ignora pe ei...isi neaga o parte din viata, poate le e si rusine cu ea, nu se ajuta pe ei...de fapt, nu copilul e tinta, ci mama/tata....pt ca in mare parte copii acestia fac parte din familii ai caror parinti s-au separat sau nu se inteleg...iar in incapacitatea lor de a accepta, de a depasi cu fruntea sus acea etapa, de a incerca sa isi trateze acea "trauma", "lovesc" in copil...dar nu ca tinta, indirect. Sunt oameni cu mari probleme emotionale, imaturi emotional, oameni neimpacati cu ei.

Selene_Bunny spune:

emanouela, mie mi-e greu sa accept chestia cu "de unde nici e, nici Dumnezeu nu cere", "atata i-a dus mintea". Pentru ca finalul, pentru unii dintre acesti copii, e tragic. Tragic pana la sinucidere inclusiv. Si atunci ce facem, dam vina pe copilul hipersensibil, care nu a rezistat presiunii exercitate de parinti sau pe dracii de parinti, care nu s-au oprit din ceea ce faceau pana cand nu si-au vazut copilul in pamant?

eumada spune:

Selene una din cele 10 porunci e "cinsteste pe mama ta si pe tatal tau ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant"....

In lumina celor petrecute zilele astea am inceput sa ma simt vinovata ca am luat ce mi-au dat sufleteste si material,dar nu le-am multumit.Asta mi-e greu..realizez ca nu suntem vesnici si ca timpul petrecut cu ai nostri trebuie exploatat la maxim....atata zbucium si pentru ce?

sanziana27 spune:

Sunt parinti care si-au dorit enorm copii si ii iubesc sacrificandu-se pe ei si nu au spus niciodata lucrul acesta.
Altii au copii din intamplare si ii iubesc, altii ii urasc pt ca le-au stricat planurile de viitor.
Altii isi iubesc copii neconditionat....

Unii parinti sunt demni de lauda, adevarate modele, altii te fac sa te simti genat in prezenta lor.

Exista o multitudine de tipare de parinti.

Selene_Bunny spune:

Asa e, sanziana.

Iar eu nu pricep chestia cu "unii sunt mai egali decat altii". E enervanta, frustranta. Adica mie, traind acum, nu mi se permite sa ma ascund dupa "atata pot, atata fac". Celor care traiesc tot acum, DAR sunt cu 25 de ani mai in varsta, li se permite. Chiar daca, dintr-un motiv sau altul, continua sa faca aceleasi tampenii si sa aiba influentza asupra copiilor lor, necerandu-si scuze nici macar o data.

coracora spune:

Cum nu ti se permite? Ba ti se permite, cum sa nu?
Daca tu fix atat poti, cum sa ti se pretinda atat + 1?

Trendul asta care impinge incontinuu oamenii spre "mai mult", "depasirea sinelui / a conditionarilor", samd, exercita presiuni fantastice asupra celor care nu au drept scop in viata sa fie "cei mai cei". Oamenii se simt haituiti in permanenta si impinsi spre o intrecere a skills-urilor.
Nu mai avem timp sa fim noi insine (da, aia "neperformanti" si cu momente lenese / "non-quality") si sa ne traim viata intr-un ritm decent.

Deci Selene, nu trebuie sa te "ascunzi" dupa "atat pot, atat fac". Dupa propria putinta / stiinta iei deciziile pentru copilul tau si o faci intotdeauna alegand varianta cea mai buna, nu? Pai e tocmai ce trebuie.

eumada spune:

Cora,poate pentru copiii nostri trebuie sa luptam sa ne depasim limitele...eu ma rog,sper,cum vrei tu, sa am putere sa-i dau totul Evei,imi fortez limitele dar nu ca "asa trebuie" ci pur si simplu pentru ca asa simt.
Fortez la maxim,muncim pana adormim in fund in timp ce cantam "hai hui",totul pentru niste falcute si o gushulita ....si pentru niste ochi mari si luminati de fericire.
Poate gresesc poate raportez toata viata la Eva,dar asa simt.

ela_04 spune:

Sunt perfect de acord cu o singura precizare
Atata timp cat esti multumita de tine si impacata cu acest statut.

Daca firea ta este una mai perfectionista care vrea mai mult de la viata ... teoria asta nu da decat frustrari, lungi stari de melancolie si depresii...

+28

coracora spune:

Ela, asa este.
Eu comentasem pe baza celor scrise de Selene.
In mod categoric acceptarea si multumirea de sine joaca un rol important in ecuatie.
Cine vrea sa-si forteze limitele, e liber sa o faca, indiferent pe ce plan: vezi cei a caror zi de munca e de 20 de ore, cei care au 20 de copii si-l mai vor si pe-al 21-lea, cei care se incumeta sa escaladeze muntii, sa exploreze pesterile subacvatice, etc.
Insa telurile lor nu trebuie generalizate si ridicate la nivelul de standard impus pentru toti oamenii, eu aici simt neregula.

In zilele noastre cica se pune mare accent pe individ, pe trasaturile sale unice, pe notele aparte ale personalitatii sale, samd. De fapt asta e un slogan gol de sens, eu consider ca se doreste uniformizarea acum mai mult decat niciodata.
Vezi normele "acceptabile" ale parentingului, limitele in care e dezirabil sa te incadrezi, altminteri faci nota discordanta fata de colectivitate. Asta e momentul in care presiunea pusa pe oameni devine nejustificata si daunatoare. Ba chiar mai mult, pentru a-si declara adeziunea la "stindard", unii chiar pluseaza de la sine si se distrug fizic / psihic pentru a atinge idealurile altora, idealuri care le-au fost sugerate subtil, ba printr-o reclama auzita de mii de ori la radio, ba prin postari mono-tone (in sensul de directie unica) citite pe-un forum, comentariile vecinei, matusii, etc.