cand parintii dezamagesc

Victoria_mami spune:

Eu nici nu-mi pot imagina sa traiesc departe de Victoria, sa nu fiu langa ea sa-i sterg lacrimile sau sa o aud razand sau sa-i raspund la miile de intrebari pe care le are.

Selene_Bunny spune:

Ba eu le-as bate obrazul... Pe langa ce ai spus...

Selene_Bunny spune:

Si as mai zice ceva: asa cum unii parinti pretind respect din partea copiilor (sunt mama ta/tatal tau, TRE' sa ma respecti), asa si ei sunt datori sa ofere respect copiilor. Respectul se obtine in doua moduri: prin iubire si prin frica. Daca alegi sa fii respectat de frica, nu vad de ce ai avea pretentia de "un pahar cu apa la batranete".

joklk spune:

Nu cred ca exista parinti carora sa nu le fie dor de copii lor. Dar cred ca exista decizii / situatii in care poate parintii se gandesc doar la ei nu cred ca afecteaza si copii.
Nu cred ca trebuie sa ii reprosezi sau sa ii ceri ceva copilului, trebuie sa ii oferi, daca vei primi ceva in schimb.....asta e un risc. Copilul nu a cerut sa se nasca. Parintele l-a nascut pentru ca la dorit, deci trebuie si e normal sa il iubeasca neconditionat. Consider ca suntem copii la orice varsta, si chiar daca nu mai avem parintii fizic langa noi tot copii suntem si de undeva de acolo ei sigur vegheaza peste noi.
Nu mi-as putea inchipui acum viata fara Karla si stiu ca si atunci cand va avea ea la randul ei copii pentru mine va fi piticul meu drag si asta nu o poate schimba nimic in lumea asta. Pentru iubirea mea de mama nu o sa ii cer niciodata nimic in schimb.

Aqai spune:

Si daca le bati obrazul ce obtii? daca reprosezi, ce castigi?

Mai bine sa intelegi ce ti s-a intamplat, sa-ti intelegi reactiile si obiceiurile si apoi sa muncesti sa le depasesti pe cele nedorite.

Altfel, nu faci altceva decat sa ramai intr-un ciclu amar de pointing blame. Cu ce esti mai bun decat parintii tai daca nu reusesti sa-ti depasesti conditia? fiindca asta a fost si problema lor cand nu au actionat potrivit ca parinti. Nu au reusit sa evolueze dincolo de propriile conditionari

Mik spune:

Alegerile personale le facem cind suntem capabili.
Primii mei lei gestionati au fost banii cistigati din orele de pregatire facute cu o fetita de gimnaziu, dupa intratul la facultate, si apoi din bursa.
Cind nu m-a lasat tata sa-mi aleg ce vreau am luat si am plecat de acasa, eram adult si basta.

Selene_Bunny spune:

Aqai, eu simt ca m-as simti mai bine. Poate ca asa si-ar da seama ca nu au procedat corect, poate ca s-ar destepta si si-ar cere o data in viatza scuze pentru porcariile spuse si facute. Poate. Poate ca asa l-ar vedea pe omul ala asa cum e: un om caruia nu ii sunt superiori. Poate. Speranta moare ultima.

Dar asta sunt eu.

Edit: in cazul unor anumiti oameni, nu ai ce sa intelegi. Daca nu ai incotro, taci si rabzi, daca ai... alegi in consecinta. Eu am cunoscut si oameni carora sa le placa, efectiv, sa se comporte draceste.

bird70 spune:

Este vina mamei? Eu as spune da si nu. Evident ca la 16 ani baiatul ala a luat niste decizii personale. Pe de alta parte din experienta mea cu pacienti dependenti de droguri, intodeauna exista mai mult decat se vede la prima vedere. Aici se considera ca nu exista (sau este extrem de rar) diagnostic de dependenta pura, intodeauna exista diagnostic dublu de boala psihica/dependenta. Pentru ca se considera ca abuzul de droguri vine pe fondul unei suferinte psihice pe care individul incearca sa o trateze cu droguri.

Ca sa iti dau un exemplu, un baiat dintr-o familie foarte bogata, cu parinti avocati de succes, a ajuns tot asa pe la 16-17 ani sa se drogheze si acum traieste pe strazi. A fost la cea mai scumpa scoala privata din oras, a avut toate facilitatile pe care ti le poti inchipui. Pe la 20 de ani a ajuns internat la psihiatrie dupa un episod psihotic pe fond de droguri si a fost prima data cand cineva a stat de vorba cu el sa incerce sa afle ce se intampla. A fost diagnosticat cu bipolar. Medicii au aflat ca scoala a tras nenumarate semnale de alarma pe parcursul anilor, probleme ignorate de parintii prea ocupati sau care au considerat ca baiatul e mai 'baietos' si ca nu e nimic in neregula cu el. Omul asta nu a primit nici un ajutor si intr-un mediu riguros cu privire la comportament si conduita, a clacat si a gasit scapare in alta lume. Un baiat foarte inteligent, care poate cu ajutor de specialitate nu ajungea acum o ruina care traieste pe strada. Cat a fost vina lui si cat a parintilor? Nu as putea sa-ti spun.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

Selene_Bunny spune:

Tocmai, eu spuneam ca nu e DOAR vina mamei...

eumada spune:

Mai,nu stim ce ne rezerva viata....dar...asa cum spunea cineva...copilul nu a cerut sa se nasca...copilul nu a cerut sa vina,a fost rezultatul unui act de vointa consimtit.
Asa ca poa` sa zica cine o zice ce o zice,ma rog la Dumnezeu sa ma pot bucura de puiul meu...pui care va fi pui si cand voi fi o baba....si fata de care sunt si voi fi datoare pana cand.....stiti voi....

Copiii sunt o bucurie divina..eu am fost o egoista rasfatata ...acum nu-mi vad viata fara Eva....nu ma vad altfel decat cu micuta mea pufoasa in brate si sunt dispusa sa fac orice ca sa -i vad zambetul fericit,gurita aia plina d zambet si sa aud"esti mamica mea si te iubesc,sa nu pleci de langa mine...nu pleci,nu-i asa?"Ei pentru ea as face orice sa fie fericita si sa-i fi viata vesnic o sarbatoare.

Asa au facut mama mea si tatal meu pentru mine desi poate nu i-am inteles....in lumina celor intamplate cu Moni,imi pare rau ca pana acum nu am prea stiut sa-i pretuiesc ,am luat pur si simplu ca si cum mi s-ar cuveni fara macar sa multumesc.Acum realizez ca sunt batrani,oarecum,tati ca mama e tanara inca....si ca poate am desconsiderat ce fac pentru mine.

Zic si eu ca si Nadia....mai mult ca in alte dati..am stat cu mami a mea si cu Eva....si am realizat ce inseamna ......cat de norocoasa sunt.
Nu pot sa cred ca sunt parinti care nu-si ajuta copiii sau care ii ignora....doamne cum e poate asa ceva?