despre supraprotectie
Raspunsuri - Pagina 20
Selene_Bunny spune:
Ce anume lucruri psiho-motorii sunt acceptate de majoritatea curentelor de parenting ca fiind obligatorii pentru o anumita varsta?
Cat de ingrijoratoare e lipsa acestora?
Ilinca_M. spune:
Nu stiu ce sa zic. Eu am fost cu Sophia prima data la o pediatra (sunt 2 de care stiam ca au cea mai buna reputatie) la 4 luni, sa vad ce si cum.
Mi-a zis ca de cand copilul "implineste" 6 kile el nu mai are nevoie sa suga noaptea si TREBUIE sa doarma legat. A mea a dormit legat de la 3 ani, respectiv 13 kile
Mi-a zis ca pot sa incep s-o pun intre perne, ca la 6 luni TREBUIE sa stea singur copilul. A mea a stat spre 7 si stiu destui care abia pe la 8 au stat singuri, fara sprijin.
A sus ca TREBUIE s-o obisnuiesc sa suga doar la 4 ore, sa fie pregatita pentru diversificarea de la 5 luni. A mea n-a acceptat sa fie diversificata pana la 8 luni fara vreo saptamana
Am tot fugit repede la cealalta pediatra, care mi-a zis sa alaptez la cerere si sa n-o diversific pana la 6 luni. Si sa nu incep diversificarea cu zeama de legume, cum spun unii, ca aia e "fiertura de pesticide":)))
La ce te referi ca "trebuie sa faca singuri"? Imbracat-dezbracat, mancat singuri?
A mea la 3 ani si 3 luni: de vreo 10 zile a renuntat la scutec si a invatat sa se ceara la pishu, ii place la nebunie sa se stearga singura, inca si-si spune:"pishu...acum sosop...". Stie sa manance singura cu lingurita/ furculita de la 2 ani jumate (de cand merge la gradinita, recunosc ca eu as fi continuat sa-i dau eu, cu lingurita, am ramas afis cand am vazut ca poate singura, si inca cu dexteritate:)). La baie imi cere sa-i pun sapun lichid in palme si se spala pe "butica/nynyu/poiushe" (singura in cada n-o las si nici n-o s-o las...nu stiu, pana pe la 6 ani, la cate am auzit?...). Nu se imbraca/incalta singura (stiu ca altii fac asta de pe la 2 ani-2 ani jumate). Reuseste sa-si dea jos pantaloni, sosete; sa deschida fermoarul la jachete si sa le dea jos (sa le inchida, nu). Nici nu am incurajat-o in sensul asta, mi se pare prea mica.
Sau la ce fel de lucruri te refereai, Selene?
inbox spune:
Ela, stai linistita ca eu nu cred ca exista copii rai, chiar m-am gandit ca am folosit termenul "agresiv" desi trebuia sa ma exprim altfel!
Tu esti mama si sti mai bine, oricum 2,5 ani nu este cum imi imaginam eu pana in doi ani :).
Si asta "nu inteleg de ce sa angajez pe cineva sa-mi faca mie o oala de ciorba sau sa-mi calce adica sa-si bage nasul in oalele mele ca oricum nu va fi bine indiferent ce va face"- chiar scrisesem in paranteza initial ca mie nu-mi place sa-mi intre cineva in casa, dar apoi am revenit asupra celor scrise :D, ca stiu ca sunt persoane pe care le ajuta lucrul asta si m-am gandit ca poate ar fi o varianta, si eu tot la varianta ca sa gasesti pe cineva sa se joace cu copilul- desi el tot pe tine te va solicita, mai ales cand nu vei putea rapunde la solicitari :) ( cand alaptezi, cand il schimbi pe bebe, etc, fiindca atunci va vrea sa lasi totul pentru el) , nu neaparat pentru treburile casnice . La mine ajutorul pe care l-am cerut initial de la maica-mea a durat fix cateva ore la ambele nasteri, cand mi-am dat seama ca mai rau ma enervez ... Acum, ca incep serviciul in septembrie, am gasit o femeie care sa stea cu copiii, i-am spus din start ca nu are ca sarcina decat copiii si atat, ca pe mine asta ma intereseaza- dar eu nu sunt acasa, ca altfel sigur ma calcam pe piciare cu ea... si asa imi e groaza ca o luna o vom sta impreuna sa se obisnuiasca cei mici cu ea, dar eu sunt mai ciudata am zis...
pisigri spune:
Ela, la mine inca nu-s doi - al doilea va aparea in decembrie, Doamne-ajuta ! - dar inclin sa cred ca cel mai eficient este sa va gasiti un echilibru voi cu voi.
Pot sa-ti spun ca mie Pisilinca mi-a reprosat, la un an jumate, in felul ei, lasatul la gradi; la 3 ani inca mai avea nelaqmuriri ca de ce o las acolo si nu o iau cu mine, desi ea ceruse sa reincepem gradinita. La 3 ani adaptarea a fost mult mai usoara - am renuntat iar pt o pneumonie si din cauza ca eu nu am facut toate bolile copilariei si nici nu era indicat sa loe fac in sarcina.
Nu e chiar usor, natural si firesc, pentru ei, aceasta instrainare aparenta de mediul familial si familiar in care au crescut. Si, ti-am spus, mi se pare si nasoala sincronizarea. Eu nu stiu daca sa o duc pe Ilinca in septembrie la gradi iar, sau sa o tin acasa, desi e mare si ar cam fi cazul sa intre si ea in colectivitate. Chestia e ca ea socializeaza destul de mult si la bloc, avem f multi copii; la fel de adevarat e ca la gradi invata niste chestii - si ma refer la reguli "de trai in comun, nu neaparat la poezii si cintece - pe care in parc, cu mami de coada ei, nu le invata.
Eu am aici la bloc o mamica pe care o admir tare mult; are doi copii, baiatul cu vreo 3 luni mai mic ca a mea, fetita are deja un an jumatate cred. Mamica asta a fost disperata :))) pt ca la baiat a durat multisor pina a ramas insarcinata, la al doilea s-a apucat din timp si "s-a prins" din prima luna :)) si se intreba cum o sa se descurce. Se descurca, admirabil as spune, desi nu are pe nimeni 9in Iasi, sotul lucreaza aproape zi-lumina. E adevarat, nu sare ola ei in secunda doi in care ii cer ceva, ca nu are cum, dar echilibrul la care au ajuns este fantastic, copiii sunt superbi, veseli, zimbareti, darnici; ea reuseste sa fie linga ei cind au o nevoie reala. Asa ca eu zic sa-ti pastrezi optimismul.
IULIA va invinge CANCERUL
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009) si 
18+
Selene_Bunny spune:
Ma gandeam daca exista niste jaloane sau cum sa spun, care sa ne indice ca nu suntem nici prea laxe, nici prea stresante pentru copil. Mie mi s-a reprosat de mai multe ori ca am pretentii prea mari de la copil.
Nici Daria nu se imbraca singura (chiloti si tricou, incaltaminte cu scai) decat cand e chiar interesata sa isi atinga scopul (de exemplu, se grabeste sa ajunga la buna-sa). De mancat singura, mai taras-grapis, prefera sa ii dea cineva in gura.
Punctul ei forte a ramas limbajul. Acum vorbeste cu accent de Ardeal, pronunta "forte", "ploie", "tote". :D
inbox spune:
Clar trebuie sa-ti pastrezi optimismul, si cu siguranta te poti descurca cu doi copii, mai ales dupa ce va intrati intr-un ritm, dupa ce copilul cel mare se va asigura ca locul lui este tot acolo ( am zis, te va solicita, este normal, va face crize- la fel este normal, fiindca eu m-am speriat si mi s-a spus sa fiu fericita ca face crizele in momentul in care este bulversata si nu pastreaza frustrarile in ea si sa izbucneasca o criza cu cat mai tarziu cu atat mai greu de gestionat...si acest mai tarziu fiind in momentele cheie ale vietii : inceputul scolii, casatorie, cand vor avea copii la randul lor si tot asa...adica se merge pana haaat departe). Hai ca am facut ditamai paranteza si m-am intins cat o zi de post si am senzatia ca sunt si off topic :D.
pisigri spune:
Selene, uite aici pentru 3 ani http://www.nncc.org/child.dev/ages.stages.3y.html
Aici pt 4 ani http://www.nncc.org/child.dev/ages.stages.4y.html
IULIA va invinge CANCERUL
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009) si 18+
corap spune:
si eu ca musca-n lapte (ca citindu-va am observat ca nu mi-am pus problema sa ma preocupe anumite lucruri) - doar ca m-a amuzat pana peste poate faza cu blugii - si ana mea are faze cu imbracatul, dar pe mine ma distreaza (de ex. a avut o perioada cand purta in casa exclusiv - adica si la somn - o rochie de-a mea care-i tarnaia pe jos; asta a durat cam 1 an, pana s-a rupt de tot de la atata spalat).
cand o vedea maica-mea (care-i genul ingrijito-asortat) o apucau spumele asa ca am vb cu fi-mea ca bunica-sa-i oleaca obsedata cu imbracatul si, pentru ca nu vine tot timpul la noi si atunci cand vine preferam sa nu aiba fata acra, ii facem un hatar si se imbraca civilizat. bineinteles, nici nu iesea bunica-sa pe usa ca era inapoi cu rochia pe ea.
apoi i-a luat ta-su o rochie cu paiete (super-super-scumpa) si a doua zi am dus-o in cismigiu la trambulina imbracata cu ea. pentru ca "nici nu stii tu, mami, ce frumos se ridica poalele cand sar".
ultima chestie a fost in week-end, cand s-a imbracat iar cu o rochie de-a mea (eram, fatalitate, la maica-mea acasa), si dupa ce am vazut-o pe maica-mea facand ca tractorul rosie la fata (si n-am reusit s-o conving ca nu se intampla nic daca sterge praful de pe jos cu poalele, si daca se impiedica nu cade de sus), m-am dus la copila (care e mai rationala decat maica-mea la faza asta) si i-am propus un compromis - sa se imbrace cu ceva si, dupa ce plecam, oprim la coltul strazii si o schimb cu rochia mea. (ca de gura lumii nu-mi pasa, da' de mutrele maica-mii da, mai ales ca se vede ca sufera de-adevaratelea pe niste nimicuri de-astea.)
(by the way, roz cu verde poate fi o combinatie frumoasa, ca si verde cu albastru. depinde de nuanta, pana la urma, si nu cunosc combinatii care sa mearga oricum, asa cum nu stiu combinatii care sa nu mearga deloc - credeam ca gri cu maro e oribil, dar mi-am revizuit opinia )
Selene_Bunny spune:
pisigri, multumesc, citesc. Din seria pentru 3 ani, puzzle-urile nu merg, nu i-au placut niciodata, si nici sa se joace singura nu pot sa zic ca merge bine.
Personal, inca am probleme cu opozitia de caracter eu-ea in unele privinte. Una dintre aceste privinte este respectul pentru obiecte, pentru proprietatea personala si a altora.
Se invata candva respectul asta?
Eu, fiind la polul opus (am grija de lucruri), mor cand vad cu cata lipsa de parere de rau distruge diverse, cu cata nonsalanta le arunca peste geam, peste balcon. Si cand mai imi spune cate o mama de pe aici "al meu nu a stricat niciodata vreo jucarie", ma iau de cap. Nu ca am pretentia asta de la a mea, dar un pic de grija, de atentie...
O alta frustrare este chestia cu "mult, vreau mult". Nu mi-a dat mana sa cumpar tot a doua zi un kg de orez, unul de faina, unul de zahar, o punga de paste, numai fiindca ea ar fi vrut sa se joace cu juma' de punga odata.
Ilinca_M. spune:
Haha, la noi e invers: eu si taica-so suntem dezordonati, adica ne schimbam in haine de casa- alea de-afara le insiram pe unde apucam, pe marginea canapelei, pe spatarul scaunului, daca lenea si graba e mare pe jos
. Astia suntem noi, ce sa facem. Cand o schimb pe ea (uneori de 4 ori pe zi ca daca-i ajunge o picatura de apa pe "buditza" e jale mare- de fapt acum a lasat-o mai moale, daca ma fac c-o sterg si zic ca se usuca, dar intr-o vreme era jaleee, trebuia schimbata urgent)...asa, unde am ramas? Deci si hainele ei le las insirate pe elefantul-balansoar (e pe post de suport de rufe pt mine:)), pe marginea patului etc.
Eeeei, si sa vezi seara...trebuie sa ne strangem toti 3 in camera ei, asa e ritualul. Neaparat sa stam lungiti. Dar ea, sta e sta, apoi sare brusc, ca si cum ar fi uitat ceva important. Si asa si e: ia pe rand hainele imprastiate, le scutura bine, le impacheteaza cum stie ea si le baga in sertr. Apoi, cu constiinta lucrului bine facut:)) urca inapoi in pat. Eu cu taica-so vazand-o ne zguduim de ras pe mutzeste, ca nu vrem s-o jignim, dar efectiv ne cutremuram de ras, asa distractiva ni se pare in seriozitatea ei. Nu ma intrebati de unde a apucat-o, presupun ca numai la soacra-mea a putut vedea de-astea, desi nu petrece mult timp cu ea:)))
Dupa ce mananca in camera isi duce bolul in bucatarie (tocmai ma uit pe birou la mine: eu am ceasca de cafea de dimineata, goala, si un bol din care am mancat cereale pe la 12)
No, noi tot ne hlizim si speram s-o tina, tot ne facem planuri ce bine vom huzuri noi in timp ce ea va deretica toata casa pe la 5-6 ani