despre supraprotectie
Raspunsuri - Pagina 19
bird70 spune:
Aqai,
inteleg ca la tine baiatul cel mare e in competitie cu toata lumea. La mine e cea mica . E in competitie mai ales cu sora-sa care e cu 7 ani mai mare . Cateodata nici nu mai stiu ce sa spun. Tot incerc sa-i explica ca sora-sa e adolescenta aproape adult si ea e copil. Nu cred ca cere atentie, pur si simplu e felul cum relationeaza ea. Am fost la bowling cu niste prieteni si am jucat pe bune. Barbatii au iesit primii, dar pe locul 3 a iesit pitica , a batut 2 femei adulte, pe sora-sa si o fetita de varsta ei. Tot suparata a fost ca cel de pe locul 2 avea doar un punct in fata ei si a luat-o doar la ultima bila.
Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper
ela_04 spune:
Citat: |
citat din mesajul lui AgnesLuca nu-i nimic de rau, e doar o presupunere a mea, iti scriu pe privat da o sa dureze un pic pina formulez (am probleme cu formulatul in romaneste cind vine vorba de chestii de-astea pe care mi le-am insusit in germana), apoi hotarasti tu ce vrei sa pui pe forum (ma gindesc ca ela o sa vina si ea cu intrebari) "Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian) Agnes si Alexa (21.06.2009) |
Ai dreptate, daca poti sa pui si ceva general de dezbatut...
Citat: |
n-am inteles de ce te-a determinat ea sa te hotarasti cu gradi, care-i legatura |
Asa cum probabil ai banuit il vad pe baiatul meu f asemanator cu baiatul cel mare al lui Aqai. Si el va urma sa fie frate mai mare...
Si pe mine tot incercand sa-i temperez entuziasmul si sa-i ponderez.. hai sa nu-i spun agresivitatea... forta.
Problema este ca eu nu locuiesc in Germ sau in Canada sau in State... unde oamenii sunt mult mai civilizati, unde ce-a mai dura taxare a acestor "iesiri" este excluderea.
Aici noi stam la curte deci copilul este oarecum izolat, copiii din jur sunt putini si de varste mai mari si destul de hai sa nu spun salbatici cat mai interiorizati...
se uita ca la circ la baiatul meu cand da sa ii pupe sau sa de-a noroc. Dar asta nu e treaba mea. Treaba mea e copilul meu.
Nu e nimic rau in a creste in "batatura" cum spuneau batranii dar societatea in care traim evolueaza si inca rapid.
De ce sa nu ii ofer un cadru curat, civilizat, unde sa poata invata de pe acum sa socializeze... sa-si ia un timp, pt a gandi inainte de a actiona.
Pt ca va urma o perioada destul de grea si pt mine cea in care va trebui atentia mea sa o ofer si celui mic.
Nu prea ma vad in stare cu unul in brate si altul cocotat cine stie pe unde, sa-i vad ca acum reactiile sau daca, cade sa-l prind repede.
BB cel mic poate va dormii bine mersi poate nu... si eu iar am sa fiu o perioada zombi... la noi nu e nici bunica, nici soacra, nici prietena care sa vina sa te ajute cat de cat...si sa angajez pe cineva... de ce daca pot tot cu banii astia sa-i ofer si un cadru bun pt varsta lui...
De ce e gradinita un bau bau... nu inteleg... eu cred ca mie o sa-mi fie mai greu decat lui
+27
inbox spune:
ela, ce varsta are piticul tau? Am retinut eu ca pana in doi ani, ma insel?
Stiu ca tu ai citit si te-ai documentat, cu riscul sa-ti spun lucruri care le stii, le spun totusi- eu vorbesc din experienta mea, deci trebuie luat ca atare :):
- agresivitatea copilului s-ar putea sa aibe legatura cu venirea bb2- spun asta, fiindca la mine fi-mea si-a schimbat comportamentul radical, inca dinainte sa stiu ca sunt insarcinata ( de fapt, comportamentul ei irational m-a facut sa fac un test de sarcina desi avusesem CM peste sarcina si exclusesem oarecum ideea ), era ceva in comportamentul ei care parca o depasea, dupa ce i-am spus ce si cum s-a mai linistit, insa nu detot, s-a accentuat problema odata cu apropierea termenului si a atins punct maxim cam doua luni dupa nastrere, dupa care am reintrat in noul normal , adica ne-am adaptat toti cu toti in noua formula de 4 :D,
- fiica mea mergea la gradinita de 2 ani, insa, cand am nascut nici nu a vrut sa mai auda, statea acasa si facea crize, era cu ochii pe bb, din cand in cand ma punea sa o chem pe buni ( ea care nu a stat decat cu mine ) sa vina sa o ia la ea, si o lasam, dupa o ora, cerea sa vina acasa ca sigur "mi s-a facut dor de ea", primul lucru care ma intreba era daca "mi-a fost dor de ea",
- eu sunt pentru gradinita, insa cam de la 3 ani, mai devreme doar daca nu exista alta posibilitate- iarasi, asta este parerea mea, nu neaparat de raceli fiind vorba ( desi fiind si cel mare destul de mic si nu stiu cat a intrat el in contact cu virusii sa-si formeze o imunitate- la mine fata cel putin nu mai racea, era deja imuna, insa aducea tot de la gradinita- cel mic, fiind alaptat a rezistat eroic, insa tot am tras putin). Daca il duci doar pentru niste reguli, nu cred ca regulile de acolo il vor ajuta foarte mult pentru inceput si acasa- ba s-ar putea ca acasa sa faca si mai rau, sa refuleze o perioada- nu stiu daca asa va face, insa exista posibilitatea asta si sa iei in calcul . Nu ai posibilitatea sa angajezi pe cineva sa vina sa te ajute, sau macar sa stii ca este acolo?
Oricum, daca tu esti ok cu gradinita, vorba ta, oricand poti sa revi asupra deciziei.
Revin, am scris in graba si nu cred ca am atins tot ce vroiam sa spun si nu stiu cat de coerenta am fost.
Selene_Bunny spune:
Exista lucruri pe care un copil de o anumita varsta ar trebui sa stie sa le faca singur, fara ajutor?
Pe mine ma intereseaza in special varsta puiutzei mele, 3-4 ani, dar si celelalte intervale.
ela_04 spune:
Inbox, nici eu de principiu nu sunt de acord cu datul la gradinita inainte de 3 ani. Nu stiu de ce exact nici eu dar nu e pt mine si pt copilul meu.
Insa ... nu e o agresivitate ivita acum de cand sunt insarcinata...
nu e ceva ...ca un moft.
cand a spart parbrizul cu mainile nu eram insarcinata si totusi a facuto.
de cand era mic... la 9 luni mergea singur si nici nu suporta sa-l ti de mana, cum vedea un copil -in general mai mare decat el- fugea repede sa-l ia in brate si inevitabil se dezechilibra si cadea peste acesta...
acum...nici o luna... am fost toti 3 in parc, unul din copii i-a luat masinuta si s-a plimbat cu ea. de obicei e ok cu asta, l-am obisnuit cu ideea dar de data asta nu a mai vrut.
copilul ala avea vreo 4 ani, dintr-o singura mana intinsa copilul ala a cazut pe spate jos pe pavelele alea cauciucate din parc. el s-a oprit si se uita vinovat si oarecum debusolat la copilul cazut pe jos. Nu intelegea de ce a cazut asa repede si de ce plange...
e greu sa-i explici unui copil de 2 ani cum sa-si dozeze forta... de fapt pt mine e imposibil.
rau este ca actioneaza si din impuls (desi mie imi pare normal la varsta lui) si e incapatanat.
cand se joaca cu mingea fuge dupa copilul ala si cand ajunge in dreptul lui parca si uita de minge ci se arunca direct peste adversar, storcind copilul ala sub greutatea ;lui iar el razand invingator. Desi i-am explicat ca obiectul distractiei e mingea si nu sfaramatul adversarului de nshpe ori...
alt exp. tot in parc... se alearga cu un baiat... tot mai mare (uite acum scriind realizez ca in ultimul timp evita copiii mai mici sau de varsta lui mai micuti de statura), asta se urca pe o chestie cu o bara si o scara din funie sus intr-o chestie ca o cutie... statea acolo si se stramba la el...
el tipa de jos.."gios! da`de gios! dar atat de hotarat si poruncitor ca eu una nu am mai auzit tonul asta la el.
copilul continua sa se strambe ... asa ca a inceput sa se urce pe funiile alea.
l-am lasat ca sa vad daca poate... ei bine putea. Problema a fost ca in momentul in care a ajuns pe la jumatatea drumului copilul respectiv s-a pus in fund si a inceput sa planga leganandu-se singur asa... de m-am speriat si eu.
Mi-am luat copilul de acolo sa nu il traumatizez pe bietul copil.
ufff...si asa exemplele pot continua...
Nu inteleg de ce sa angajez pe cineva sa-mi faca mie o oala de ciorba sau sa-mi calce adica sa-si bage nasul in oalele mele ca oricum nu va fi bine indiferent ce va face.
de ce e mai bine decat sa-mi duc copilul la gradinita unde poate invata lucruri utile pe care eu acasa poate ca nu pot sau nu stiu cum sa-l invat...
Da. Copilul are 2 ani si 6 luni va face luna urm.
+27
ela_04 spune:
Sa nu intelegi ca ar fi cumva un copil rau!
Ca nu e! Chiar nu e... e un ingeras de 2 ani jumate
Uite acum am intrat in casa la AC si se joaca cu Mickey si Minnie in pat... i-a pus pe o perna si ii inveleste... le da sa manance...
e un copil normal doar ca mai dezvoltat decat altii...
+27
pisigri spune:
Citat: |
citat din mesajul lui Selene_Bunny Exista lucruri pe care un copil de o anumita varsta ar trebui sa stie sa le faca singur, fara ajutor? Pe mine ma intereseaza in special varsta puiutzei mele, 3-4 ani, dar si celelalte intervale. Din putin se face mult - ajutor umanitar! Lucrusoare de vanzare... In atentia celor carora le face placere sa depaseasca limitele celor scrise de mine: in cazul in care considerati ca aveti dovezi de necontestat cum ca am facut 99 de oua, pe care le ascund in camara, cu intentia de a le vinde la suprapret, va invit sa deschideti un subiect special pe aceasta tema. Multumesc pentru intelegere. |
Eu zic ca exista.
Unele carti de puericultura spun la fel, in sensul ca evaluarile psiho-motorii pentru anumite viorste se fac in functie de ce chestii face singur copilul. Similar intr-un fel testului portage, pentru autism, daca il stii, ca a fost o perioada f la moda pe aici pe forum.
Alt curent de parinteala spune ca este irelevant, ca fiecare copil va face totul atunci cind este pregatit, ca nu trebuie pusa nici un fel de presiune exterioara pe copil, care trebuie sa invete totul doar prin observatie si exercitiu care sa derive din pornirea sa interioara de a incerca una sau alta. Evident, cu asta nu mai sunt de acord
IULIA va invinge CANCERUL
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009) si 18+
pisigri spune:
Ela, nu cred ca zice cineva ca e un copil rau.
Chestia cu gradinita e ca nu e numai lapte si miere, cum pare, poate.
Sa il duci exact cind se naste ala mic cred ca e un fel de imprudenta. Nu crezi ca va contribui la senzatia lui ca e indepartat, ca e pe locul doi sau ca va pierde, in favoarea bebelusului? Adica si copii singuri al parinti si cu o viata stabila, au senzatia asta, daramite cind se produce o schimbare atit de importanta in viata lui.
Gradinita solicita eforturi mari de acomodare, mai ales de la copiii obisnuiti sa fie buricul pamintului si centrul atentiei. Un copil care s-a mai jucat si singur cit mama a invirtit intr-o oala, un copil f atras de copii, o sa se obisnuiasca mai usor decit unul in cazul caruia mama face hop! de cite ori cel mic zice sari!
Daca nu vrei pe cineva care sa ti se bage in oale - desi asta nu e deloc rau, iti spun eu :))) - ia pe cineva care sa fie dispus sa se joace non stop. Tu vei fi acasa, dar persoana aia va fi disponibila tot timpul. Ea il va duce afara cind tu nu poti iesi cu bebelusul, ea se va tavali pe covor sau va desena cit tu vei spala biberoane etc
IULIA va invinge CANCERUL
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009) si 18+
ela_04 spune:
Citat: |
Sa il duci exact cind se naste ala mic cred ca e un fel de imprudenta. Nu crezi ca va contribui la senzatia lui ca e indepartat, ca e pe locul doi sau ca va pierde, in favoarea bebelusului? Adica si copii singuri al parinti si cu o viata stabila, au senzatia asta, daramite cind se produce o schimbare atit de importanta in viata lui. |
Asta este teama mea cea mai mare!
Pt asta am refuzat si eu ideea in prima faza. Desi multa lume m-a sfatuit sa o fac.
Nu stiu, Pisigri... nu vreau sa-l dau la gradinita doar sa fiu eu mai libera cu cel mic.
Vreau, pt ca eu nu o sa mai pot sa stau dupa el, sa-i explic cu rabdare de ce nu e voie sa te catari prin copaci ca pisica sau de ce nu sarim pervazul in loc sa iesim pe usa si tot asa...
Nu vreau ca in acest an care o sa fie mai solicitant pt mine sa nu fiu pe faza... nu stiu cum sa explic mai bine...
+27