Parinteala nepavloviana(5)

sanziana27 spune:

La noi 2 baieti, 2 ani intre ei, 2 firi total diferite.Amandoi au momentele lor de criza, pe rand ca sa te mentina vesnic in priza,dar cu reactii diferite.
Cel mare e genul mult scandal (plange, se jeleste, tipa, acuza, amninta, dar nu pune in practica....dupa furtuna devine maleabil, cooperant) Toata faza e sa iei un extraveral cand incepe si sa te asezi calm la un pahar de vorba dupa!
Cel mic face crizele mai rar....nu atat de galagios (iti zice 2-3 cuvinte, se inchide la ei in camera si ramane suparat mult timp.....e tipul care niciodata nu e vinovat de nimic). Nu-i trece supararea decat atunci cand vine singur sa-si ceara scuze!

Cel mare ne spune de acum ca abia asteapta sa-si faca casa lui in alt oras (se face constructor) ma intreaba cum sa-si achizitioneze pamantul, cum se cumpara...Ne spune ca suntem o familie urata, plictisitoare....I-am spus ca poate pleca in alta familie.....s-a gandit si mi-a zis ca numai dupa ce va avea si masina....acum nu are cu ce pleca

Ce e bine...nu mai fac front comun in crize.....

Si noi am trecut prin etapa lucruri la fel, dar puneam un semn pe ele (scriam numele sau cu lac de unghii mazgalesc la cerere cate ceva pt identificare)

pisigri spune:

Ela, mi se pare neinspirata faza cu :nu mai tipa ca il deranjezi pe bebe. Oricum probabil nu-i e usor ca atentia se imparte... Oricum, daca e sa aduci pe bebe in discutie atunci cand cel mare tipa, fa-o si tu smechereste: nu-i spune ca o deranjeaza pe cea mica, spunei mai, mai incet, ca daca se trezeste asta mica iar nu apucam sa ne jucam/terminam desenul/ceva. Creeaza o complicitate intre voi doi, accentueaza asupra faptului ca e mai mare si esti mandra ca te poti intelege cu el altfel decat cu cea mica, care acuma atata stie sa faca, sa tipe....

Nu poti sa nu mai auzi cand tipa?
Sau sa te asezi langa el si sa ii soptesti atunci cand tipa, ca sa inceteze sa te poata auzi?
Sunteti o familie...vocala? De exemplu la mine acasa se tipa/rastea/vorbea tare asa ca si eu si sora-mea avem tendinta de a ridica tonul cand argumentam, chit ca nu e locul/cazul/momentul/persoana.

Poate are impresia ca nu e äuzit"altfel?
Poate e modul sau de a-si manifesta si impune autoritatea?
Poate a remarcat ca atunci cand tipa obtine o reactie?



IULIA va invinge CANCERUL

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009) si 31+

ela_04 spune:

Pisigri, numai stiu nici eu ce sa zic... probabil ca a fost o perioada cand obtinea ce vroia cand tipa... inca taica-su decat sa-l auda ca tipa mai bine face ca el...
Am incercat si cu uite ca acum plange si nu ne mai putem juca...
Am incercat cam tot ce imi trecea prin cap.
Daca am apelat la sentimentalisme clar numai am idei.
Cat despre atentie...oricum el e centrul atentiei pt ca asta mica e cumintica in general. Mananca si doarme. Mai are si ea o ora dimineata si una seara dar per ansamblu e ok.
daca ma asez langa el sa-i soptesc ceva se transforma intr-o criza...genul se tavaleste pe jos si incepe sa de-a din maini si din picioare...
Eu intradevar mai am tendinta de a vorbi tare, la fel ca si tine mama mea avea o problema cu o ureche si toti vorbeam cam tare. Dar ma controlez...uneori poate mai imi scapa dar in general vorbesc normal.
Nu pot sa ma fac ca nu aud ca ma dor efectiv urechile cand tipa!
Mai ales acum cand sunt si obosita imi vine sa urlu si eu sincer

& fetita

nelia spune:

Ela, ma bucur sa vad ca intre timp ai nascut si ca totul e bine cu bebelusa.

Cit despre tipat, eu am doi care au tipat si una care nu a tipat. Nu cred ca ai ce face in afara de a-l accepta asa cum e. Bine ca ai unul linistit, daca erau doi la fel, cred ca iti era si mai greu. Intotdeauna se poate si mai rau!

Incearca sa nu mai vorbesti tu tare, sa-i raspunzi la tipete cu glas normal si sa-i spui uite, inteleg ca esti suparat, dar asa se vorbeste. Nu-l mai fac sa se simta vinovat ca o trezeste pe fetita, insa poti sa-i spui frumos ca atunci cind oamenii dorm, ar fi mai bine sa fie liniste, caci se odihnesc mai bine in liniste decit in tipete. Incearca sa nu-l auzi cind tipa, dar nu-l ignora, ci spune-i mereu si mereu... si mereu ca il intelegi ca e suparat, dar ca regula e regula (bomboane, televizor si altele de genul acesta, ce se poate negocia, negociati, dar nu acceptati totul numai pentru ca el tipa ca sa obtina - trebuie sa fiti voi, parintii, constanti in regulile puse si explicate de ce acestea exista, de o mie de ori daca e nevoie) si ca esti acolo daca vrea sa faca si altceva in afara de tipat... si ofera-i alternative. Sa nu crezi ca vor inceta imediat, dar in timp asta este singura metoda care functioneaza si care e sanatoasa pentru dezvoltarea lui.

Si foarte important, scoateti pedepsele, daca le aveti, nu-l certati, nu-i cresteti frustrarea punind regula atunci cind el e deja suparat. O regula buna este simpla si din momentul in care a aparut, trebuie sa fie mentinuta constant. Daca astazi ii dati bomboane sau ii dati voie sa se uite cit vrea la televizor pentru ca e cuminte si nu tipa, si pentru ca aveti multe de facut, iar miine pentru ca observati ca s-a uitat cam mult si ca a mincat cam multe bomboane, iar voi ati terminat ce aveti de facut si v-ar placea sa va asculte si sa manince altceva sau mai faceti si altceva in afara de televizor... si vine regula, sigur ca frustrarea lui va fi maxima. Faceti un set de reguli simple si precise, explicate pe intelesul lui si cu alea functionati, fara abateri. Asta pentru lucrurile nenegociabile, cu restul negociati, lasati-i loc sa se afirme, gasiti o solutie de mijloc, care sa va satisfaca pe toti... insa atunci cind simtiti ca e nevoie de limite, ale voastre, ale adultilor, nu va sfiiti sa le puneti. Totul este sa o faceti cu dragoste si cu calm... pe intelesul lui si cu multa, multa rabdare.

nelia spune:

L-ai intrebat de ce crede sau simte el ca sinteti o familie urita si plictisitoare? S-ar putea sa descoperi lucruri foarte interesante... Si asta chiar daca sint cuvinte spuse la nervi, ceva il deranjeaza. Acel ceva poate sa fie vazut ca ceva necesar si corect din partea voastra, a parintilor, si pe buna dreptate, dar poate nu l-a inteles el, nu i-a fost explicat cum trebuie... sau poate nu e, insa trebuie sa aveti puterea sa vedeti de partea cui e adevarul.

Spun asta din pura experienta si stiu eu ce spun.

ela_04 spune:

Multumesc pt sfat Nelia, o sa incerc mai calm...desi imi e cam greu zilele astea. Mai mult ma axez pe a ma stapanii
Noi nu avem pedepse...de nici un fel. Nu sunt suficient de consecventa pt asta si am zis sa nu zapacesc copilul...mai bine lipsa.
Cred ...daca stau si analizez un pic copilul nu s-a schimbat cu nimic... tot asa era si inainte de nastere dar eu eram mai toleranta, acum a inceput sa ma deranjeze mai mult tipatul asta...
& fetita

Aqai spune:

fac o completare la ce spune nelia: setul ala de regului nu l-as comunica copilului sub forma de lista, ci l-as avea eu in capul meu avand grija sa procedez de fiecare data la fel. altfel e cicaleala aiurea

Edit: nu ma refer la pedepse ori consecinte, ca nici io n-as avea suficienta tinere de minte sa le fac la fel de fiecare data, ci actiuni de genul:

e taraboi in masina, trag pe dreapta pornim cand e calm
isi arunca hainele prin casa, i le pun in brate sa le duca in camera sau la spalat sau unde e locul
etc

PS: vad ca si la tipat stam mai bine de cand cu plecat si inchis usa dupa mine... are momente cand incepe sa tipe si apoi se controleaza singur, musai sa le apreciez.

ela_04 spune:

In seara asta cand a inceput sa tipe m-am dus in baie si am inchis usa. A venit dupa mine si cand a vazut ca nu o poate deschide a inceput sa bata cu pumnii in usa... tot nu am deschis. Era taica-su in sufragerie oricum...
A plecat la jucariile lui, cand am trecut prin camera sa mai strang m-a luat cu "buna mami" i-am spus ca nu e buna ca sunt necajita.
Radea la mine.
Daca ii pun hainele in brate sau il pun sa-si stranga jucariile ma i-a cu "nu pot eu, sunt baiat mic"

& fetita

sanziana27 spune:

Nelia "urata" pentru ca nu au si ei o sora....e un subiect care ii macina de ce familia noastra nu are si o fetita, de ce eu mi-am dorit doar baieti.....
Plictisitoare pentru ca nu-i las afara cand vor ei....

Dar e doar din deductiile mele, am sa-l si intreb..

Aqai spune:

Ela, eu as fi "apreciat" tonul din buna Mami si nu as fi spus nimic despre incidentul precedent atunci. mi-as fi exprimat bucuria sa-l vad deschis ori bine dispus, ori comunicativ, nu as fi stricat momentul cu supararea mea

nu mai stiu cat are al tau, dar daca-i mic, faceti impreuna... cunosc pe de rost textul cu "eu sunt prea mic" si l-am lasat sa tina cat am considerat ca e corect. apoi pe masura ce am considerat ca e capabil sa faca singur, l-am incurajat sau impins de la spate dupa caz.

(ex: 5 ani, lada imensa de lego, o rasturna pe jos fara exceptie in fiecare zi sa construiasca iara stransul era al meu. am inceput acu' vreo cateva luni sa-l invit la strans impreuna, apoi cand a vrut mai mult lego a fost randul meu sa spun ca-i suficient pt un baietel asa mic. nu nu nu ca am crescut si am nevoie de mai mult. pai daca ai crescut inseamna ca poti sa-l si strangi singur. da da da promit, acuma sunt mare, e responsabilitatea mea. all nice pana chiar am cumparat si cand a fost de strans, iar intrase copilul la apa si era mic. asa ca l-am luat de tot, ca scria si pe cutie, era pt copii de la 8 ani in sus. dupa 2 saptamani mi l-a cerut, ca iar a crescut. ok, i l-am dat. seara l-am intrebat daca e suficient de mare incat sa il pastreze. A spus da si de atunci il strange. daca e tarziu rau, ii spun eu dinainte ca-l poate strange maine. sau aseara s-a dus sa-l stranga si pe la jumate mi-a cerut ajutorul si am terminat impreuna. dar ma bucur ca a inteles ca e responsabilitatea lui)