Miserupismul copilului(2)

roxy spune:

Ilinca super tare situatia , cu toate ca replica copilul tot in casa a auzit-o.Dar in legatura cu formula asta "spune la doamna ...saru`mana " numa la noi in tara am auzit.Mie mi se pare asa enervanta, mai ales ca a trebuit sa o spun de un infinit de ori cand eram mica si nu intelegeam de ce trebuie sa pup mana (chiar si din vorbe ) la alta persoana.Un simplu buna ziua sau buna mi se parea mult mai frumos decat acest saru´mana .
In legatura cu invatatul de catre copii a regulilor de politete, aici am auzit in orice loc am fost , parinti adresandu-se copiilor cu ....poti te rog sa-mi dai asta si raspunsul vine automat poftim, urmat de multumescul dat de cel care primeste.
Bitte urmat de danke (te rog urmat de multumesc) este atat in vocabularul adultilor cat si al copiilor, dar e un lucru banal, invatat inca de cand inveti sa vorbesti, nu ceva impus.Deci mult mai usor de digerat de orice fire mai rebela.
Iar zicala ce tie nu-ti place, altuia nu-i face se aplica cu mai mult succes decat orice lectie de disciplina.Si e asa de natural.Si nu e deloc rusine sa rogi tu personal copilul sa faca ceva, astfel incat si lui sa i se para firesc sa se adreseze asa cand vrea ceva.

Cricor spune:

IlinicaM..am crezut ca mor de ras...foarte tare...

Am zis ca nu scriu..dar nu ma pot abtine. Selene uneri, citindu-ti mesajele ma intreb daca esti si tu un copil.

Selene..a aplica sfaturile asa, direct cum le citesti e o greseala. Fetele sunt pline de intentii bune, dar copiii sunt diferiti. Gandeste-te cum e copilul tau, ce merge la el..nu se poate sa testezi sfaturi...e contra-productiv, poate le tot alegi pe alea care se dovedesc a fi nepotrivite.

Sincer nu pot sa-ti dau sfaturi exacte, gen fa asa, sau asa, al meu a fost extrem de intelegator, si conciliant ...cu toate astea cand a mers la gradinita (pe care a urat-o cu pasiune) a devenit extrem de dificil...si da, cum zice si Allinta rezolvarea a fost impunerea unor limite mai rigide.
Dar niciodata nu as fi aplicat sfatul cu lasat-ul la TV cat vrea fara sa intervin cu alta tentatie...stiam ca ar fi stat nu 4 ore ci 12. Sau sa manance cata ciocolata ar vrea..ar manca pana la vomitat...

Daria e copilul tau, incearca s-o "simti". Stati impreuna atatea ore...pana la urma si la serviciu iti inveti colegii de birou...daramite copilul.

Pentru celelalte participante la discutie..nu-i mai tot spuneti ca sta acasa..nu sta, munceste de acasa. E foarte, foarte greu sa muncesti de acasa, chiar si cu un copil mai mare.

Selene_Bunny spune:

LOL. Acum cine nu vede padurea de copaci?

monicabo spune:

Selene, nici eu de pe margine nu stiu ce sa-ti spun, nu m-am confruntat cu astfel de probleme, si la mine fetele fac prostioare, nazbatii, mai raspund uneori "pe langa" (adica mai obraznic), mai avem "meciuri", le mai fac observatii, insa nu m-am confruntat cu probleme de neascultare repetata, violente (asta cu dat in cap cu obiecte), asa ca nu stiu ce sa zic. Este usor de vorbit din afara, de dat sfaturi gen: iesi cat mai mult pe afara (pai cat sa iesi, ca si noi iesim 2-3 h dimineata, 2 h pe seara, in rest, in casa, masa, somn, alte activitati), colorati, desenati (ca si voi faceti activitati)...
Asa ca zic sa iei in seama sfaturile celor care chiar au trecut prin situatia voastra (ex Allinta), si sa te gandesti la posibilitatea contactarii unui psiholog pt copii.
Eu inclin sa cred ca Daria pur si simplu testeaza limitele, de ce "forteaza nota" atat de tare, nu stiu, mai e si varsta. Iar cu aruncatul obiectelor, iar va trebui sa inteleaga ca nu este in regula, tb insistat.

Ref. la fetele mele, la noi cea mica este o idee mai nazdravana, mai pusa pe sotii, mai neascultatoare, mai are unele "crize" cand e mai obosita, dar nimic ingrijorator, le-am luat ca atare. Dar n-am avut probleme in a ma face inteleasa.

Oricum, eu am citit subiectul, in ideea ca mereu ai cateceva de invatat de la altii, ma mai inspir si eu

Ilinca, tare faza cu "saru' mana" vs "sa va f.." Intrebarea e de unde auzise copilul ala expresia, ca undeva o auzise el..

Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

www.andreeaioana.ro/displayimage.php?album=31&pos=37" target="_blank">Ele doua

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

parpalak spune:

Vad ca de 3 pagini incoace n-a observat nimeni - ai nimerit tu pe undeva ceva bine, felicitari! cum ar veni - si la mai bine!

M-au distrat si pe mine cele doua sfaturi opuse! :)

Selene_Bunny, ori te documentezi singura ori mergi la psiholog, ca pe forum ti-o iei in freza si daca asculti sfaturile si daca nu le asculti!

Si mai fetelor, daca vi s-a cerut un sfat si voua vi se pare ca ea nu-l urmeaza taman p-al vostru, mai participati si la alte subiecte. O avea ea nevoie de atentia voastra, da' nici cu insistenta voastra nu mi-e rusine. Si nici cu tonul. Fara suparare, da' alta treaba n-aveti?

inbox spune:

Pana la urma nici nu cred ca sunt idei diferite, cred ca fiecare spunem acelasi lucru cu alte cuvinte si privind din experiente personale diferite. Mie personal nu-mi plac cuvinte ca autoritate, ma gandesc la rigiditate, reguli, pedepse, impunere...ori vad ca fetele nu cu acest sens spun de autoritate pe aici ci mai degraba cu sensul de consecventa, stabilitate, punct de reper, incredere.

Copilul isi face sau este ajutat sa-si faca o rutina, un program, nu putem noi sa spunem cum, fiindca avem experiente diferite, personalitati diferite, putem spune ce a mers la noi, sau cum am facut noi, iar cel ce citeste e clar ca trebuie sa ia ce i se potriveste sau sa adapteze.

Indiferent de metoda aleasa, copilul trebuie sa fie in permanenta constient de dragostea noastra neconditionata ( de fapt, cred ca de aici si pleaca problemele, undeva sau candva el nu simte/ nu a smitit asta si testeaza limite), de faptul ca suntem acolo pentru ei neconditionat.

Selene, scutura-te, stai dreapta, ai incredere in tine si in copilul tau, spune-i clar ce simti in anumite momente, intreaba-o pe ea ce simte, discutati, fi tu si fiica ta, amandoua, pe drumul asta, fi punctul de reper, de stabilitate si de incredere pentru ea fiindca poti, fiindca asta esti, esti mama ei. Ai incredere in tine!

irinabobe spune:

stiu ca selene s-a saturat de sfatul cu psihologul, dar si eu cred ca nu ar fi o idee rea. eu am avut probleme cu baietelul de 2 ani in sensul ca desi e la gradi de 9 luni inca plange dimineata cand il las...am tot ascultat diverse sfaturi de genul lasa-l ca ii trece dupa o luna, lasa-l ca...si pana la urma solutia a fost tot abordarea unui psiholog, care a venit l-a gradi l-a urmarit si pana la urma i-am dat cat de cat de cap. ce vroiam sa spun este ca intradevar copiii nu sunt la fel, ca nu inseamna ca ce merge la unul merge la toti si poate ar fi mai bine sa primesti niste sfaturi personalizate ca sa zic asa. PS. dupa ce psihologul a vazut baietelul si s-a asigurat ca nu are el probleme majore (autism, anxietate de separatie etc). , sfatul lui a fost sa iau eu legatura cu un psiholog pentru a vedea unde gresesc in relatia cu el deoarece copilul este absolut norml. deci ajung la vorba fetelor, problema sta in abordarea noastra a parintilor nu este doar vina copilului.

dana vio spune:

?
Nu este niciodata vina copilului, decat dupa o anumita varsta. Si nu e cazul aici.
Copiii sunt asa cum ii crestem noi. Ei se nasc perfecti, parintii ii strica.

Alexandra Maria
14.12.2007

irinabobe spune:

dana pt ce "?".
am spus ca nu este DOAR vina copilului, pentru ca titlul este "miserupismul copilului", deci pe undeva inteleg ca selene crede ca a facut tot ce se poate pentru copil, iar comportamentul lui nu este normal. si da la un moment dat si eu ma intrebam de ce oare copilul meu se tavaleste pe jos cand nu ii convine ceva, de ce , de ce, in conditiile in care eu ii ofer tot ce se poate etc etc,comportamentul lui lasa de dorit, fara sa ma gandesc ca poate undeva este gresita complet abordarea mea, ca poate tocmai acest oferit pe tava in ideea ca este prea mic pentru reguli, etc a dus la acest comportament.

joklk spune:

Parpalak, raspunsul tau mie una mi se pare nefondat. Nu consider ca Selene "o ia in freza". A deschis un subiect sensibil si cu un interes mare pentru mai multa lume. Faptul ca unul e mai vehement decat altul nu inseamna neaparat o critica. Selene e majora, are discernamant si ar trebui sa stie ce sa aleaga clar din toate sfaturile pentru situatia ei. Pentru ca oricat ne-ar povesti ce se intampla doar ea stie care e situatia la ea, ce e in sufletul ei.

In rest nu cred ca o bagam toti prea mmult in seama. Cred ca fiecare scrie ce are de spus si din fiecare mesaj se poate invata ceva. Din fiecare postare se poate ajunge la altceva. Nu cred ca vre-o unul aici s-a considerat super destept si a crezut ca poate rezolva problema, caci doar Selene poate daca vrea. Dar au fost aici mesaje, care macar pentru mine, au fost de ajutor, au trezit ceva in mintea si in sufletul meu, m-au facut sa imi vad copilul si pe mine cu alti ochi. Nu cred ca e bine sa se critice "vai cat s-a scris pe subiectul asta" s-a scris din nevoia de comunica, din nevoia de a ajuta, din nevoia de a intelege.

Daca macar cineva a gasit ceva care sa il ajute, sa in motiveze, sa il schimbe in tot ce s-a scris atunci toate paginile astea au avut un rost.