Miserupismul copilului(2)

joklk spune:

Selene, nu mersul afara e problema voastra. Termina o data sa te legi mereu de lucruri marunte. Priveste adanc in tine si in relatia ta cu copilul tau. Acolo e problema. In abordare, in intelegerea, in apropiere, in comunicare.
Nu mai incerca sa dai aici n explicatii. Fa ceva concret pentru Daria si implicit pentru tine.

cristinuk@ spune:

Selene tie iti lipseste inca un copil ar m ai tempera crizele copilului mare ai de tras un an jumate si apoi liber la distractie

serios vb de ex : ieri nu am iesit afara am si o otita groaznica si am lucrat toata ziua la calculator i am lasat de capul lor sau jucat pe terasa si in casa tv ul l am deschis seara daca se iau cu joaca nici nu se uita la el

inteleg ca am de lucru si nici nu se ating de produsele mele care stau imprastiate in toate colturile in birou
le am zis la inceput ca trebuie sa lucrez sa facem bani pt jucarii si cam tot ce isi doresc si se pare ca au inteles


asa au invatat si ce e rabdarea cand sunt cu unul din ei nu pot fizic sa fiu cu celalat se mai cearta pe jucarii si pe imbratisarile mele dar stau la rand ;;;;;;pana la urma traim in armonie

se joaca si separat destul de mult copila mare are 4 ani deseneaza si se joaca cu papusile
copilul mic are 3 deseneaza si se joca lego pasiunea lui


eu sunt singura absolut cu ei nu am mama ,soacra, taty vine seara acasa si la gradi e vacanta acum

macar incearca sa i aduci un copil in vizita ai sa vezi ca tu o sa stai sa admiri peisajul

kariguld spune:

pana aici am ajuns cu cititul.

Selene, eu ii dadeam apa in secunda doi, fara alte comentarii. sa stii ca nu-ti sta in putere sa controlezi evenimentele ce se pot intampla peste zi, dar poti sa-ti controlezi atitudinea. modul cum reactionezi fata de ce se intampla, adoptand o atitudine pozitiva.

ai scris ce te-am rugat?

Selene_Bunny spune:

cristinuk@, parerea mea, vizavi de ce ai spus tu, este ca un copil trebuie sa apara intr-o familie atunci cand climatul este calm, armonios, linistit, cand exista siguranta, incredere si multa, multa iubire intre cei doi parinti. Asta ca minima conditie psiho-emotionala. Asa a parut ca este inainte de nasterea Dariei, si totusi, lucrurile s-au modificat atat de mult pe parcurs.

Asa cum nu sunt de acord cu facutul unui copil ca sa dregi o relatie, sa tii barbatul langa tine sau sa tii femeia ocupata, asa nu sunt de acord nici cu sintagma "cui pe cui se scoate" in contextul dat.

Stii si tu ca un copil mai mare poate simti gelozie fatza de cel mic, il poate percepe ca pe un intrus, cel care ii fura dragostea si atentia parintilor. Nu e obligatoriu, dar se poate intampla.

La cum mi s-a aratat ca trebuie sa lucrez eu cu mine, numai pregatita pentru o a doua sarcina nu sunt. Nici fizic, nici psihic, nici emotional, nici financiar, nicicum.

cristinuk@ spune:

CORECT
deci aveam impresia ca toate sunt calme la voi cred ca e mult mai mult si tu defapt esti intr o continua depresie
nu ma intereseaza amanunte dar gandeste te ca macar pt Daria trebuie sa te dregi

din ce scrii reiese ca toate te coplesc poate percepi lucrurile diferit si exagerat nu am de unde sa stiu (asa mi se pare)

doar cate am citit pana aici in relatia cu copilul tau esti ca un robot le faci doar pt ca trebuie nu pentru ca le simti

eu privesc un pic diferit pt ca nu am pe cine sa dau" vina" si daca vine bunica sa la noi de 2 ori pe an eu sunt recunoascatoare numai pt faptul ca se joaca cu ei (altcineva decat mine)
si ca ei sunt fericiti cu ea
nu i am lasat cu ea sa plec eu niciodata pt ca nu cred ca i ar fi bine nici ei nici lor nefiind obisnuiti cu ea

deci tu ai mai mult ...un ajutor constant de care trebuie sa te bucuri si sa l speculezi in favoarea ta adica sa te odihnesti
si forumul e bun daca tu aici te relaxezi

eu recunosc ca sunt dependenta de DC si cele mai bune doua prietene pe care le am de aici le am capatat

si in Romania poti sa ti faci multe prietene in parcul de joaca eu asa tin minte spre deosebire de aici unde fiecare e cu a ma- sii

Selene_Bunny spune:

I-am adus Dariei de la un magazin o cutie mare de carton. Ne jucam de-a magazinul.

Eu: - Cat costa?
Ea: - 200.000 de lei.
Eu: - Sa platesc, o sa-ti fac niste banuti de hartie...
Ea: - Vino la BancPost.

Aqai spune:

Si de ce, ma rog, "nu merita efortul", chiar eram curioasa; cu ce nu esti de acord, cu continutul, cu forma (intr-adevar ca nu e cea mai draguta forma in care m-am exprimat, cand am scris chiar ma gandeam la demonstratii de-astea de forta vazute prin parc, cu copii de 2 ani tarati catre altii si pusi autoritar sa spuna "iarta-ma!" etc.). Mie imi place mult in general cum scrii si explici, chiar sunt interesata de parerea ta pe tema asta (invata copiii natural "the magic words", prin imitatie, sau trebuie invatati cu insistenta? Toti sunt pregatiti la aceeasi varsta sa spuna "te rog" si "multumesc" sau care cum?)


[/quote]

Ei, uite, forma :), continutul :)(te cred ca vezi multe lucruri in parc, dar noi eram aici incercand sa transmitem cev selenei, nu sa demonstram metodele noastre de educatie :) Anyway

Parerea mea este ca unii copii invata anumite lucruri natural, altii nu. Chiar daca stiu, chiar daca observa ca in jur se foloseste un anumit comportament, se intampla ca ei sa fie pur si simplu prea ocupati cu lumea din capsorul lor ca sa spuna un "te rog" sau un "multumesc"

poate vor ajunge la varsta la care sa spuna fara sa le reamintesti; insa in momentul in care ajung intr-o colectivitate eu gandesc ca e nevoie sa respecte un set minim de reguli ale colectivitatii care sa le asigure si lor si celorlalti o experienta placuta.

Iti dau un exemplu: acum vreo cateva zile la piscnina ai mei si-au dus bay-blades si au venit si alti copii sa joace cu ei. Aici copii striga ceva de genul:1,2,3 let it rip" inainte sa le dea drumul; unul din baietei a venit sa ii invete o rima noua ceva de genul "1,23 let it rip the bey is smaller than your tit"

acuma, copilul stia clar ce face, ca i-am vazut privirea, se uita fix in ochii mei si astepta sa vada reactia. Reactia mea nu a venit, ceilalti copii nu l-au bagat in seama sa repete dupa el, s-au jucat ce s-au jucat si au plecat in seama lor. mama citea pe banca alaturi fara nici o reactie.

Acu' sa va spun prin ce stari am trecut eu: sa ma ajute domnul da' e ultimul lucru de care am nevoie, sa inceapa ai mei sa vorbeasca urat si in engleza! O fac in ro si o fac cu buna stiinta sa se racaie unul pe altul si pe noi si uneori am senzatia ca nu o mai scot la capat cu asta. SI n-o sa spun ca nu stiu de unde au luat-o, nu ma feresc sa le spun x sau y sau chiar eu daca spun o nespusa gresim, nu e corect ce facem, uite incercam sa ne corectam sau pur si simplu asa e persoana x si nu se va schimba, dar voi nu trebuie sa repetati greselile altora. ii rog sa isi inventeze greselile proprii cand ma ia avantul prea rau :D

(bine, ca atunci se uita smecheri la mine si imi spun ca ei sunt prea mici pentru o conversatie de genul asta :)))

Revenind la baietel, ma si vedeam dand din colt in colt cand ai mei l-ar ivita la noi sau sa-i vad ca s-ar imprieteni. Nu le-as spune sa nu se joace cu el, dar sigur nu cred ca as fi de acord sa devina best buddies. Si imi inchipui ca si alti parinnti fac "screenining-ul" copiiilor cu care se joaca ai lor similar. Asa incat e nevoie, daca vor sa aiba prieteni, sa se poarte frumos in limita varstei. Adica sa vorbeasca frumos, sa spuna un please si thank you, sa nu loveasca, sa isi rezolve conflictele verbal etc.

Acu' revin la magic words - uite m-am intins o tona ca sa iti exolic de ce mai trebuie, in opinia mea, sa si insistam nu sa asteptam ca in mod natural sa-si faca treaba imitatia. Pentru ca da, sunt de aord, majoritatea lucrurilor le invata prin imitatie.

De ce magic: ai mei sunt innebuniti de tot ce inseamna magic. Si dark powers :D isi fac potiune magica, spunem cuvinte magice sa visam frumos, facem o magie sa nu vina monstri (ca am trecut si prin etapa cosmarurilor)

Asa incat pe la 3 ani functiona de minune: avem niste cuvinte magice care deschid urechile celorlalti si ii fac sa auda muuuult mai bine. Really mom? really. Datul din gene l-au adaugat singuri mai tarziu :D

Uite, m-am gandit peste noapte, Dariei ii place rozul. Cum ar fi, Selene, sa iei o coala mare si sa desenezi din floricele roz "te rog" sau "multumesc" si sa le decorati cu sparkly glue, sa iasa ceva uimito pt o fetita si apoi sa ii spui ca uite, asa se aud cuvintele astea si ori de cate ori tu spui multumesc ori te rog, un cuvintel de asta zboara prin lume. or whatever. ce i se potriveste ei.

Inapoi la Ilinca :) Eu nu tin neaparat ca acasa sa imi spuna te rog, cand doresc ceva. Imi ajunge o privire, un ton, sau sa ii vad ca sunt prinsi cu ceva si nu vor sa se intrerupa. DAR, nu accept sa imi porunceasca, sa stea cu fundul in sus si cu picioarele pe pereti in timp ce eu alerg intre mancarea de pe aragaz si curatatul mesei de ex si sa apara o fetisoara mica si nonsalanta si sa-mi spuna mami, mi-e sete! Ca raspunsul e unul singur: atunci bea apa, dragul meu! Aaa, de aici vorbim

- nu ajung la pahar: imi creste brusc a treia mana si ii dau paharul si il las sa se descurce mai departe

- da' vreai sa-mi dai tu! Ei, atunci astepata pana am timp sa-ti dau eu.

Sau t scenarii.

tot la piscina, ieri. Apare mama unei fetite cu care se mai joaca ei si pe care ne-o lasase in grija. Era cu baietelul mai mic, care bea o sticla de suc. Al meu cel mare se duce ata la ea (o cunoaste cat de cat si asa ca dupa el e ok sa ceara nonsalant): can I have some?

trecand peste momentele de dans parintesc in care ea spune da si apoi ma intreaba pe mine daca ii voie ajungem la copil band de zor si plecand incantat. Asa ca il intorc frumos din drum: nu ai uitat ceva?

Ah, ba da: thank you.

Eu am avantajul ca daca vb cu el in ro ceilalti nu inteleg, asa ca nu se face de ras. dar cand suntem undeva unde suntem intelesi, daca pot prefer sa ii soptesc la ureche. Sau inainte sa plecam de acasa sau sa inceapa sindrofia, daca avem invitati or mai stiu eu ce, ne facem un semnal "secret". Si daca nu merge si nu merge nici una din variante, vorbesc tare dar incerc sa-i dau o tenta comica, ca sa nu fie tensiune in situatie. Think, winnie, think - ii mai spun cate o data. Se distreaza si apoi isi aminteste ce are de facut.

Good: acuma celalat caz, al meu cel mic. Daca e in toane bune, e politetea intruchipata. Spune te rog, multumesc, face complimente (de fapt, amandoi le fac, sunt topite doamnele dupa ei) - de doua zile isi face singur patul ???? (nu i-am cerut niciodata ca io am zis ca inca n-are nici 5 ani, deci il fac eu cu spor). Se bucura pt orice nimic primit si iti spune ca esti the best mom in the world si pt un capat de ata daca e nou si cumparat pt el.

daca e in toane rele, asteptam sa treaca fiindca e exact ca si taz cand il apuca vartejeala.

Am scris atata ca sa arat, inca o data, ca fiecare copil e diferit si pt fiecare sunt strategii care merg. Si ca daca stam pe capul lor cu educatia, asta nu inseamna ca o facem umilitor pt ei, sau pentru publicul din jur. Trebuie sa te cunosti pe tine, sa iti cunosti copilul, sa fii gata sa te repozitionezi in orice moment si mai ales sa nu uiti ca de fapt esti sansa lui cea mai mare pt a ajunge un adult fericit si implinit.

Daca noi renuntam, exista o sansa mica ca un copil sa se auto-regleze, dar e din ce in ce mai ingusta cu atata presiune sociala, media, tv, curentul mai nou ca "nu sunt dator sa stau pe capul lui sa isi faca temele, sa se poarte civilizat, sa faca x sau y lucru"

BA din contra, eu gandesc ca suntem datori. Chiar daca am derapaje - ca tocma ce am avut unul saptamana asta, noroc ca mi-am tinut gura si l-am depanat in mintea mea pana m-am luminat si n-am facut vreo prostie. Selene, daca iti vine sa plangi, sa urli, sa musti din copaci, fa-o cand esti singura. Si nu-ti plange de mila si nu te intreba de ce ai tu copilul asa. Ca nu mai conteaza. Asa e acum. daca tu te aduni si iti revii si constientizezi ca emotiile si sentimentele alea ale tale sunt de fapt pe planul 2, o sa ai forta sa mergi mai departe.

Ai sentimente? Da. Ti le raneste copilul? da. E asta relevant? Da, dr nu prioritar. Copilul ala nu face ceva impotriva ta. El face ce a vazut, ce a incercat (si din greseala) si a vazut ca da roade, ce i s-a permis pana acum. E grea munca ta si e numi alegerea ta daca renunti sau mergi mai departe.

Aici s-au scris romane, uite numa' cta "cerneala" am varsat eu acum la o cafea. Iti mai spun vreo cateva carti

children are fro heaven - dr gray
kids are worth it (comanzi de pe amazon in engleza, dar engleza stii, bani ai, si asta nu e un cost, e o invetitie)
mami, tati, ma auziti - J. salome
leaving home - ceilani - nu zic ca e musai ce vi se intampla, dar poti sa vezi cat rau poti sa faci fara sa-ti dai seama si sa corectezi niste comportamente de-ale tale


Cand mai prind un moment de liniste la o cafea, iti mai scriu cum e cu statul langa copil versus petrecut timp cu copilil. Pana atunci, succes mult.





Cuvintele sunt harta mintii.

emanouela spune:

Atata incapatanare, in a intelege ca de fapt NU copilul e problema ci adultul....n-am mai intalnit si nici nu cred ca am sa mai intalnesc. Te incalcesti in amanunte, te pierzi prin ele, te agati de lucruri simple si gafezi in esential, gafezi puternic si cu un impact negativ asupra copilului.
Cum Doamne iarta-ma sa astepti sa fii rugat sa ii dai apa copilului???? Nu ti-a cerut bomboane, caramele, etc....ti-a cerut apa, un lucru vital....ca sa ii dai mancare, la fel astepti?? sa fii rugata frumos??? Apa, Aer, Hrana....sunt pe acelasi calapod, TU ESTI OBLIGATA SA I LE ASIGURI, nu sa fii rugata frumos.
Eu te-as intreba...tie iti place asa cum esti? cum reactionezi la chestii banale (replicile fetelor care sunt mai mult decat binevoitoare si rabdatoare)...iti place cum reactionezi cu propriul tau copil??? Nu trebuie sa raspunsi aici, tie doar. In rest, nu vreau sa ma adancesc in sfaturi, idei, etc....e o pierdere de energie...tu il ai pe NU in brate, strans, crezi ca detii adevarul absolut si-ti cauti scuze.

Alizee spune:

Copilul nu ar trebui sa fie confuzat cu suma de 200.000 de lei, pt ca la magazin o sa auda 20 de lei. Si nu va intelege care este, de fapt, pretul unui produs.




allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Ilinca_M. spune:

Nu pot sa ma abtin sa pun, apropo de ultimele discutii, o faza povestita de o colega a noastra de la "odisee", de cand eram gravide, stiu ca mi s-a parut ilariant, ca dovada ca n-am uitat-o desi ni s-a povestit acum mai bine de 3 ani...
Se intalneste colega noastra cu o prietena insotita de copilasul ei de vreo 4-5 ani (poate 6, nu-mi cereti sa rascolesc acum in memorie cifra exacta:)) si acea mamica, pentru a da bine in fatza prietenei, pentru a face educatie, ma rog, ii zice baiatului SA SALUTE PE TANTI:"cum spui?" Baiatul, aparent timid si arici, nu spune nimic. Mama continua:"cum spui? saaaaa...." Copilu' nimic. Mama insista:"saaaa....saaaaaa"...la care copilul izbucneste roshu ca racu' de tensiune:"SA TE F@t!!!"