Iar. Din nou.

maru spune:

sa inteleg ca nu aveti copii adolescenti...

mihaela_s spune:

Unui copil adolescent e foarte greu sa ii spui ce sa faca, sa iti impui tu gandirea, pe motiv ca esti matur, esti mama lui si stii mai bine decat el. Mergeti cu cativa ani in urma si retraiti anii adolescentei, poate veti intelege...

Fata mea de ex., cea mare, aproape 16 ani. A invatat pe rupte anul asta, ultimul de gimnaziu (aici sunt 9 ani) pentru ca sa aiba calificative bune sa fie sigura ca intra la liceu, sa ia note mari la testele nationale, tot din aceleasi motive. Desi am insistat cu sfaturi, cu idei, fara sa o fortez insa in decizia mea, i-am lasat mana libera in decizie, a ales ce si-a dorit ea. Nu ce si-a dorit la inceput, dar nici ce am dorit eu. Desi a avut note foarte bune sa intre la linia de stiinte naturale, unde merge "elita", ea si-a dorit fotografie . Pana la urma, pentru ca eu nu vedeam niciun viitor numai cu fotografie, a sapat mai adanc si a gasit ca la linia de stiinte sociale, poate alege si cursuri de fotografie...si asta a fost compromisul :).

Nah, ce motivatie puteam eu sa ii dau daca ei nu ii plac stiintele naturale (aici sunt incluse matematica, fizica, chimia, biologia) si nu vrea sa urmeze nimic mai departe in vreau domeniu care are legatura cu ele? Ea e foarte buna la limbi straine, i-am si sugerat sa aleaga linia de limbi straine...a facut-o dar ca a 3-a optiune si a intrat la prima :). Mi-a raspuns ca desi ii plac limbile straine, nu vrea sa se faca traducatoare...cam asta e scopul. E fericita ca poate alege engleza pana la nivel maxim, atat cat ar fi invatat la linia de limbi si ii ajunge.

Eu i-am dat toate argumentele mele, ea mi-a replicat la un moment dat ca sunt mama de "tip romanesc" ca nu o sustin in alegeri si ca vreau sa ii impun alegerile mele. I-am explicat desigur ca nu asta vreau, dar vreau sa stiu ca a ales in cunostinta de cauza, nu ca peste ani sa imi reproseze ca am lasat-o sa faca ce a vrut ea. Ca trebuie sa cunoasca toate variantele si sa stie ce alege. In paranteza fie vorba, oricum a facut ce a vrut ea, dar influentata de mine . Nu ca a ales ce voiam eu, dar a ales stiind ce alege. Nu vad cum altfel as fi putut sa o motivez, sau ce vedeti voi prin motivatie.

mihaela_s spune:

Pe vremea mea era simplu: toata lumea care voia sa dea la facultate, mergea la mate-fizica.

buflea spune:

Acum am vazut mesajul asta ... am inteles ce vrei sa spui, deci la voi s-au piedut ore nu pentru ca s-au pierdut copiii prin repetentie ci pentru ca s-a marit numarul de elevi din clasa. Asta se putea intampla fara sa plece sau sa ramana nimeni repetent. 25 de copii in clasa mi se para o rata excelenta.

rrox3 spune:

Am bolduit ce mi s-a parut contradictoriu in mesajul tau. Daca esti atat de intruziv, mai greu sa ai o relatie bazata pe incredere.
Dupa o varsta, desigur.

Andries spune:

Nu am vrust sa sune "intruziv", Trebuie sa fii prima alegere in ochii copilului tau atunci cand are ceva de discutat, ceva serios de impartasit. Trebuie sa ajungi sa vrea sa vorbeasca cu tine si nu cu "gasca". Asta, evident pana la o varsta la care presupunem ca e adult, deja la 18 ani nu mai poti avea pretentia ca el/ea sa valideze cu tine tot ce face. Deja de la 14 ani incepe sa nu te mai consulte in diverse aspecte...si aceste aspecte vor fi tot mai multe cu varsta...

Cred ca depinde si de copil, de firea lui, daca ai reusit sa-l motivezi sa invete, sa puna osul la bataie pana la 15, 16 ani va continua, va deveni motivat intrinsec. Daca a invatat doar de gura mamei...cu prima ocazie in care nu va fi obligat, nu va mai invata. Unii copii sunt mai flexibili, altii teribil de incapatanati. Dar eu tot cred ca parintii (ambii neaparat) daca se straduiesc - macar efort mediu - sa isi indrume si motiveze copilul contribuie la reusita copilului cel putin la scoala.

maru spune:

asta-i teoria, practica e ataaat de diferita!!!

histamina spune:

amdreis, e pura teorie.
am in dotare una bucata strumf (nepotel,dar e ca si cum ar fi al meu)de 15 ani si jumatate.
efectiv sunt suisuri si coborasuri.sunt copii facuti sa invete, copii vulnerabili, influentabili.
toata lumea ar vrea un premiant.
ce faci cu cel care nu prea are chef,care are o inclinatie naturala spre superficialiate?
iti ia premii si olimpiade si, brusc, dintr-a sasea e in picaj, profund si puternic ajutat de abandonul tatalui?
eu am ales sa ii fiu cea mai buna prietena.
am luat o nota mai degraba modesta la capacitate,dar e primul obiectiv pe care l-a atins.
sunt fericita ca asa cum e el, avem o relatie faina de prietenie.

in practica lucrurile difera.

acum spune ca ar vrea sa recupreze pt BAC.nu pot decat sa il sustin pe toate planurile.INSA schimbarea a venit din el, din interior.nimic impus nu a functionat.

marius spune:

Daca este cineva sa stea pe capul lui, sa faca temele sa invete sa fie verificat sistematic sa fie intors din drum in mod sigur va avea rezultate din ce in ce mai bune.
Daca stai dupa el - poti sa stai mult si bine, timpul va trece si fiecare luna trecuta va deveni luna pierduta.

Omul este ca si o casa care trebuie finalizata la un anumit termen.
Pana la data de ... trebuie sa fie gata fundatia
Pana la data de ... trebuie sa fie gata peretii
Pana la data de ... trebuie sa fie gata acoperisul.

Fiecare decide la data X, Y sau Z daca are o casa cu fundatie, pereti si acoperis sau doar fundatie si pereti sau doar fundatie sau daca fundatia este completa sau doar pe jumatate, sau daca peretii au gauri sau nu au gauri sau daca acoperisul este din paie sau din tabla.

www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

bird70 spune:

Si pana la ce varsta stai pe capul lor si ii intorci din drum?

E una sa stai pe capul unui copil de scoala primara sa-si faca lectiile pentru ca e zburdalnic si vrea la joaca si alta sa stai pe capul unui adolescent/tanar adult. Cred ca in cazul copiilor mici, e mai usor sa-i motivezi daca letiile sunt cantitativ rezonabile. Daca ii spui copilului ca face o jumatate de ora sau o ora lectii, se concentreaza si le face bine iar apoi se poate juca restul zilei, copilul se poate motiva. Daca insa are foarte multe lectii si oricat se straduieste face lectii pana seara, atunci nu merge decat cu forta si cu control. In balanta de castiguri - pierderi, educatia cu forta (stat pe capul copilului, controlat) pentru mine, este o pierdere mai mare in personallitatea si independenta copilului decat castigul academic. Castigul nu merita pierderea. Cred ca un copil e mai sanatos si mai echilibrat daca face o ora de teme singur, chiar daca mai greseste, decat unul care face 3-4 ore cu cineva langa el, redirectionat tot timpul, etc.

Pe masura ce copiii cresc trebuie sa isi asume responsabilitatea lectiilor si invatatului. Ale mele sunt clasa a 11-a si a 5-a si nu stau sa fac pe capul lor, nu le controlez, nu le iau la intrebari. Eu prefer mita decat controlul si batutul la cap. In fond si noi tot pentru un castig ne motivam sa mergem la lucru, nu pentru ca ne bate cineva la cap. Au fost momente cand am spus copilului ca daca imi aduce anumite rezultate ii voi da ceva ce isi dorea mult si a functionat. Au fost momente cand am spus ca ii voi deconecta internetul daca ii distrage atentia de la lectii si a functionat. Dar cred ca important este sa fie decizia copilului daca vrea internetul, daca vrea sa faca efort pentru cadoul promis si sa se motiveze sa faca efort fara sa stea cineva cu biciul. Si cred ca foarte important e si cum pui problema ca parinte. Adolescentul se revolta, trebuie sa ii oferi ceva in asa fel incat sa nu fie tentat sa refuze doar ca sa iti arate ca nu-i pasa. Trebuie sa 'save face' cum zic chinezii .

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper