Miserupismul copilului

pisigri spune:

Nu; pur si simplu are nevoie si de altceva, nici ea nu stie ce anume.
Ilinca a mers citeva zile la gradinita; uitindu-ma pe camere mi s-a aprut ca se joaca dezorganizat si am fost bucuroasa ca nu plinge.
Dar copilul s-a schimbat mult, si-a schimbat programul (in bine singura, a invatat multe chestii in joaca.
Nu stiu ce fac acolo...sau stiu: "fise" si "activitati pt prescolari mici". Cert e ca e altceva decit ce ii pot eu oferi acasa.

Similar, ca sa nu spui ca insist si eu pe tema gradinitei, copila invata si primeste acel altceva de cite ori sta singura cu un alt adult, cind iese cumva de sub jurisdictia mea. Fiecare adult are alta fire, se gindeste la alte jocuri, initiaza alte activitati. Din toate acestea, copilul invata, e ceva nou...



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

sanziana27 spune:

Selene ii dai niste explicatii si argumente prea complicate pe care ea nu le intelege. Tu zici ca e la varsta intrebarilor, pai si pe David daca l-ai auzi ce vocabular si ce conversatii avem la 3 ani si 7 luni....dar tot trebuie sa duc un razboi cu el cu caratul apei de la chiuveta pe terasa

Problema TV ....are voie 1 ora (pai ea nu stie cat este o ora) atunci transforma in numar de episoade. Am observat ca un episod are cam 10 minute....imarte ora respectiva in mai multe doze pe zi:cate 2 episoade/tura....Dar o anunti, hai sa ne uitam la 2 episoade si dupa ce se termna vom:desena, construi, iesim afara, mergem, in parc.....

Limba si ai mei se uita la Minimax in maghiara, dar ei stiu cateva cuvinte si stiu ca exista mai multe limbi straine, ca oamenii sunt diferiti si traiesc in tari diferite si vb diferit, adica alta limba!

Esti autoritara cand ii spui:inceteaza!

Ai mei o singura data au fugit din bloc si au iesit pe aleea fara sa ma astepte, dar probabil tonul, mimica mea ingrozita, morala tinuta, i-a facut sa inteleaga ca au facut ceva foarte periculos si grav pentru siguranta lor!

La baietelul meu cel mare a mers foarte bine incurajarea cand era in toane calme. Ai fost deosebit azi, nu ai mai fost nervos, inima ta a fost fericita toata ziua!
Era o data in criza, de nervi, trantea, plangea, tipa....si ii zic:inima ta plange acum! De ce? I-am pus manuta lui pe inima si a auzit-o cum bate (batea nu gluma) Ei asta l-a pus pe ganduri o perioada si era atent, cand se mai enerva venea la mine:ia vezi cum e inima:plange sau e fericita?

blackgirl0 spune:

Pana la urma sfaturile sunt aceleasi de care tinem toti cont de ele ca si parinti. Nicio mare descoperire, niciun panaceu universal.

Inca ceva: in vacanta, mamele din alte tari erau total dezinteresate de copiii lor. Sau asta am observat eu. Copii mici erau in preajma piscinei de adulti; niciun parinte, nicio reactie de nicio culoare. Eu stateam tot pe langa copil, cred ca am obosit copilul de prea multa prezenta fizica langa el. Asta ca raspuns la observatia Ancai, ca eu, adultul, trebuia sa fiu permanent langa copil. Eram permanent langa el. Insa nu este nicio uimire ca un copil de 3 ani cand vrea sa alerge alearga mai iute decat adultul de mine.

In fine, pana la urma tot la psiholog vom apela, toti 3, ca si familie. Cu mancarea Dragos a fost permanent selectiv, si era o perioada cand il suspectam de autism (nici nu vb atunci). Am fost la specialist, a primit tratament 6 luni, ne-am ocupat intens de el, suntem ok. Cu dezpampersitul suntem in limita varstei, nu il presez cu nimic, nu este certat ca face prin diverse locuri, insa as vrea sa ne anunte din timp, caci stiu ca deja constientizeaza cand urmeaza sa faca. Este pus pe olita/WC in mod regulat de noi acasa si de bunica in lipsa noastra.

Cu traversatul strazii, da, prefer sa imi dresez copilul sa stie ca nu are voie si sa se opreasca. Prefer asa, decat sa il vad accidentat. Aici chiar nu am ce negocia cu nimeni, nu las absolut nimic de la mine. Sunt anumite interdictii absolute pe care copilul trebuie sa le stie de pe acum. Ce sa-i explic? Cum sa-i explic cu strada si masinile? Stie semaforul, stie culorile, ne jucam si acasa cu masini si semafoare. Mai mult de-atat...?

Este un copil iubit, asteptat, alintat, nu are interdictii in casa (aragazul, dar am plita si nu ajunge acolo si la geam) existenta noastra ca parinti se invarte in jurul lui. Cand facem ceva, primul lucru ne gandim dc ii place si copilului, dc se simte bine. Nu l-am lasat nicio noapte departe de noi. Eu sunt plecata destul de des de-acasa, (garzile) dar este tata care-i perfect capabil sa se ingrijeasca de micut. M-am gandit si ca munca mea/absenta de-acasa il supara pe copil, dar nu am ce sa fac. Asta mi-am ales sa fac, nu am cum sa renunt si sa stau acasa. A fost alaptat 13 luni. A dormit cu noi in pat/camera pana aproape de 18 luni.

In fine, asteptam gradinita si poate se vor imbunatati si unele aspecte din viata noastra.

joklk spune:

Nu am citit tot ce s-a scris ca nu am timp. In genul de crize care il descrii imi regasesc si eu copil si varstele vad ca sunt apropiate, fiica mea avand 3 ani si 10 luni. Eu pentru Karla am in prima faza explicatia prematuritatii (nascuta la 28 de spatamani). Poate si voi aveti o explicatie in prima faza.

La noi oscileaza perioadele linistite cu cele agitate. Noi totusi la recomandarea medicului luam Magne B6 fiole cate 10 zile pe luna. Ne ajuta.

In rest avem explicatia unei personalitati foarte puternice care vrea neaparat sa se impuna. A o ingnora functioneaza uneori dar nu intotdeauna. Eu sunt convinsa ca lucrurile se vor aseza in timp cand va intelege mai multe. Ma consolez cu faptul ca crizele le are doar cu noi. La gradinita e un copil exemplar.

As vrea daca se poate sa te mai intreb pentru ce faceti kineto?

blackgirl0 spune:

Sanziana, tb sa ma inveti si pe mine tonul/mimica prin care sa-i spun copilului ca nu are voie sa fuga de langa mine in strada.

Incurajarea primeaza si la noi, dar chiar in fiecare zi cadouri/jucarii/oua Kinder? Copilul asteapta ceva mai palpabil decat o vorba buna sau bravo. Si eu nu vreau sa-l educ asa, in spiritul ca face ceva bine, gata si rasplata fizica.

Buna idee cu inima care plange, el oricum se joaca cu stetoscopul meu tata ziua.

sdcristian spune:

blackgirl, la faza cu traversatul strazii te inteleg perfect. ok, eu incerc sa las copilul liber 100% si sa ii respect nevoile si dorintele, chiar si mofturile, dar aici nu exista derogari. la traversat strada ne oprim si nu trecem decat de mana. ca prefer un copil stresat de o interdictie decat un copil mort

nu stiu cum am ajuns sa si asculte, stiu ca de vreo 2 ori am strigat tare de tot la el cand o zbughea spre strada (necalculat, efectiv de panica) si am avut norocul sa inteleaga

dar cand vine vorba de pericole care pot afecta sanatatea si mai ales viata copilului, nu e loc de negociere.

sanziana27 spune:

blackgirl0 cum zicea si sdcristian cred ca disperarea te face sa fii luat in serios si atunci vocea transmite totul. Eu sunt foarte calma, dar in rarele momente cand ridic totul inseamna ca e grav.

Eu marsez mult pe ideea: hai sa fim fericiti, calmi, sa ne bucuram, sa avem inimi care sunt fericite.
Cand ii vad incrancenati pe cate o jucarie si tipa si vin si se parasc, in urlete si lacrimi care li se innoada in barba dezamorsez conflictul: "pt jucaria asta va certati, vai ce urat, pe mine nici nu m-ar interesa, eu as face....bineinteles ca amandoi renunta "
Oricum ai da-o nu pot sa-i impac pe amndoi si atunci trebuie sa ne mutam interesul spre altceva.

Acum sa stiti ca si atitudinea asta e temperamentala eu ii vad pe cei 2 copii ai mei: unul este mai calm, mai maleabil, mai dispus la negoceri, celalalt mai inversunat, mai nervos, afectat de insuccese.

Dar ambii au trecut prin aceleasi etape. Se observa ca la al 2 lea avem experienta si muuuulte lucruri sunt "joaca"

Asa ca un parinte la primul copil lucreaza la experenta de parinte, iar un parinte cu mai multi copii o pune in aplicare!

ali spune:

E bine oricum sa fii atent cu copilul pe strada.Pe mine m-a invatat al meu ca e imprevizibil.Acum vreun an stiam ca la al meu ii e frica de masini si ca sta pe margine( cu mine langa el dar nu-l tineam intotdeauna de mana) cand trece o masina.Ei,era sa o patim cand a vrut sa impresioneze niste copii si era sa sara in fata unei masini.Noroc ca stau bine cu reflexele...si l-am prins.De atunci il tin de mana ( chiar daca acum intelege mai mult) cand trece o masina pe langa noi.
Intre timp a inceput sa puna intrebari despre moarte...Totul a plecat de la un copac din padure.... si daca e curios i-am explicat in mare, la nivelul lui.
Asa ca acum i-am putut spune si ce se intampla daca l-ar lovi o masina sau daca se urca pe scaun cand e geamul larg deschis.De obicei sunt cu el cand deschid in alta camera geamul dar ma gandesc ca pot sa fie scapari din partea mea... si mai bine sa-l invat sa se fereasca.

giulia81 spune:

parca ai descrie 2 copii din anturajul meu...nu, nu sunt frati...e vb despre un baietel si o fetitadin familii diferite, dar parca ar fi copiile indigo ale Dariei...nici parintii lor nu stiu sa gestioneze situatia. eu raman masca la reactiile acestor copii, si nici nu stiu ce sfaturi sa le dau, pentru ca eu nu m-am confruntat cu nimic asemanator cu alex al meu...
dar citesc cu interes sfaturile care ti se dau, poate invat ceva...
baietelul de care iti spun, are acum 9 ani...si tot asa e, ca si cand avea 3-4. fetita are 4 ani acum...

Caught between the devil and the deep blue sea...

szivarvany spune:

Black, mie mi se pare corect ce scrii tu.
Cel putin pana au implinit copiii din cercul nostru 5 ani, nu ne asezasem pe o banca in plimbarile si joaca in parc. Efectiv nu aveam cum sa ne relaxam si stateam cu ochii pe ei ca pe butelii. Si inca asa mi se pare corect. Pentru ca nu stii ce reactii vor avea si in care secunda ii apuca alergatul.
Selene, mai intreb si eu o data: de ce are voie Daria cu desenele animate cu portia si ce face dupa ce expira ora aia de desen animat ?
NU sunt de acord cu statul la tv ca o leguma, dar nici sa restrictionezi in asa hal incat copilul sa devina efectiv frustrat.
Ori ii ocupi timpul tu ca parinte, ori il lasi in relax la ce ii place.
Parerea mea si nu vreau rosii
Cu trecerea pe strada. As putea numara pe degetele la o mana de cate ori nu am tinut-o pe Giulia de mana la trecerea de pietoni semaforizata. Ca in rest nici nu se pune problema sa nu o tin de mana / haina / orice. NU. Masina daca te calca poti muri. Punct. Fara rabat.

M-am tot gandit si eu ieri la voi, eram pe afara si la noi la bloc copiii care se strang seara au varste cuprinse intre 1-8 ani si sunt ataaaat de diferiti , insa si atitudinea parintilor este foarte, foarte diferita si fiecare trebuie sa se muleze pe felul copilului propriu, nu exista retete universal valabile

_

Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.