Miserupismul copilului
Raspunsuri - Pagina 10
paulinio spune:
Am citit toate raspunsurile si comentariile... multe sfaturi bune...
Si eu detin una bucata copil ff activ si incapatanat: daca nu se face ca el mai bine deloc.
Cateva chestii vreau sa adaug:
-- copilului nu trebuie sa-i spui ca nu mai mergi sambata in parc... pai pana sambata i se pare o vesnicie, o alta viata. Daca vrei sa-l sanctionezi trebuie sa fie ceva atunci, pe loc... altfel nu face nici o legatura dintre cauza si efect si n-ai realizat nimic. Si pedeapsa si recompensa trebuie sa fie imediat; memoria lor e pe termin scurt.
-- si al meu a incercat sa se manifeste violent... de obicei eu arat ff surprinsa de asta; i-am explicat ca doare, cand nu intelege il iau in brate si il linistesc cu dragoste si cu manifestari dulci; incerc sa-i arat tot timpul ca obtine lucrurile mai usor daca se compoarta si vorbeste frumos (nu tot timpul merge.... chiar i-am zis o data cu repros de ce a tipat la mine... raspunsul lui "pentru ca nu mi-ai raspuns" -- avea dreptate)
-- cand face crize (cand e in starea de "scandal" indiferent ce ii raspund eu va urma furtuna)... il las 1-2 minute apoi ma duc la el si il iau in brate. Alta data l-am lasat in camera lui sa se "consume" (da... l-am dus acolo de multe ori la rand ca sa priceapa ca vb serios) dar dureaza mai mult si se umfla de plans asa ca prefer sa se linisteasca in bratele mele.
-- daca nu te pui de acord cu bunica, ii explici copilului ca oamenii sunt diferiti si ca pot vedea lucrurile diferit: al meu chiar spune "Mami ma lasa sa urc acolo, buni nu"...
-- si daca loveste asa in televizor... cred ca l-as muta pentru o saptmana (la vecini, daca nu e loc in casa)... ca sa respecte alta data obiectele din casa... dar asta inseamna ca trebuie sa aiba alte activitati in program.
-- pe trecere sau pe strada mergem de mana (i-am repetat asta de muuuuuuuuuuulte ori) aici n-a fost loc de negocieri: inclusiv ne-am oprit pe loc si am inaintat doar cand s-a conformat.
Eu una nu as putea sa lucrez de acasa: copilul nu m-ar lasa sa fac nimic si ar incerca sa-mi atraga atentia prin orice mijloc. Faptul ca te vede dar totusi tu nu esti disponibila pentru ea ar fi o explicatie a acestui comportament. Pacat pentru experienta neplacuta cu gradinita (parca ai incercat sa o dai in toamna)... i-ar fi fost mult mai bine acolo decat sa te vada pe tine acasa lucrand.
Cu desenele am aplicat si eu aceeasi metoda pomenita adineauri: se masoara in episoade, nu in minute. Eu am o problema cu bomboanele... ca le cere in fiecare zi... am limitat la una pe zi, dar tot imi sta pe creieri.
Pentru altii poate parea un copil razgaiat... totusi, depinde mult si de personalitatea copilului: unii sunt pur si simplu ff incapatanati, vor mereu sa castige... Ce am observat eu? Vorba buna, zambetul si imbratisarea functioneaza mai bine.
Inca lucram...
sanziana27 spune:
Eu cred ca am explicat accident-rana-durere.....si le-am dat exemple simple:ca rana de la piciorul tau, ca lovitura de la cap, arunci cand ai cazut....
Ai mei sunt sensibili la durere si nu trec usor peste...le place sa-i pansez, schiopateaza cate o jumatate de zi 
, trebuie sa le fac ceai, sa se simta mai bine!
Cred ca trebuie vorbit mult cu ei si tratati ca niste prieteni. Am observat cat de mult s-a schimbat relatia mea cu ei de cand sunt singura cu ei. I-am implicat in tot, i-am rugat sa ma ajute si se simt egali mie.
giulia81 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Laura25 'Maaaa plictiiiiseeeeesc' este refrenul ce-l aud zilnic de la ai mei (Bianca si prin somn imi spunea intr-o noapte ca se plictiseste) si ei merg si la gradinita, sunt 2 si se joaca impreuna, mai mereu mergem sau primim vizite, se intalnesc cu alti copii. [ |
al meu are 10 ani si "se plictiseste" in parc cu alti copii de varsta lui
Caught between the devil and the deep blue sea...
szivarvany spune:
Si mai e ceva, ca tot ati zis de bomboana aia. Lasati dom`le copilu` sa aiba si el o placere, asta daca nu are interdictii medicale, evident.
Cand suntem afara si ii apuca neplictisimu` ii intrebam frumos daca mergem acasa Si le trece plictiseala instantaneu
Selene, eu nu stiu ce as face daca as fi in locul tau. Insa trebuie gasita o solutie pentru accesul ei de furie care se lasa cu lovituri asupra voastra si asupra lucrurilor.
_
Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
giulia81 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui blackgirl0 A dormit cu noi in pat/camera pana aproape de 18 luni. Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil! |
la partea asta da-mi voie sa nu fiu de acord...este una dintre cele mai mari greseli ale parintilor: dormitul cu copilul in acelas pat.
Caught between the devil and the deep blue sea...
blackgirl0 spune:
Sanziana, nu merge explicatia. Pur si simplu, nu merge la noi. Si el se plange de "bubite", doreste si crema si solutie de "rane". Chit ca are picioarele si coatele pline de vanatai si julituri. Azi tocmai ce mi-a transmis mama ca a cazut si are ditamai hematomul in funte. Incerc sa stau calma si sa imi spun ca asa cresc copiii, fara sa ma gandesc la cazurile de la mine de la munca. Ceea ce este extraordinar de greu.
Selene, eu, desi poate nu sunt in masura de prea mult ajutor, nu explic nimic asa de elaborat ca tine copilului. Ci dau rapunsuri scurte, sa retina esentialul. Un ajutor important il am insa in verisoara lui, de aproape 7 ani, care il indruma ca o mamica. Cu desenele animate: la noi sunt la liber, oricand doreste el. Insa nu are timp: dimineata ajunge la buni, intalnit cu verisorii, mic dejun si parc pana in pranz, somn, pranz, parc pana la 18.30 cand este adus acasa, iarasi parc, cina, baie, somn. Sambata si duminica ne urcam in masina si mergem oriunde vedem cu ochii. Slava Domnului, avem zone frumoase, racoroase, paduri, iarba verde, avem unde sa mergem. El este extrem de activ, alearga toata ziua, imi place ca este asa.
Mi-a placut si de tine si de Daria, cand in parc, s-a descaltat si tu nu ai spus nimic, ai lasat-o asa, libera. Eu zic ca extrem de putine mame de pe forum ar fi fost asa, in aprilie. Majoritatea ar fi sarit cu gura pe copil, sa se incalte rapid. Pt mine acesta a fost momentul de declic: una-i Selene de aici, alta-i S. din realitate. Asa ca, indiferent cat te plangi tu pe aici , in viata reala esti altfel! 
Intre timp, astept mirifica relaxare ca mama/parinte! Poate la al doilea copil (cand o fi...)
szivarvany spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui giulia81
la partea asta da-mi voie sa nu fiu de acord...este una dintre cele mai mari greseli ale parintilor: dormitul cu copilul in acelas pat. Caught between the devil and the deep blue sea... |
Eu gresesc atunci de aproape 8 ani, bine, eu imi permit asa o greseala fatala
_
Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
Laura25 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui giulia81
la partea asta da-mi voie sa nu fiu de acord...este una dintre cele mai mari greseli ale parintilor: dormitul cu copilul in acelas pat. Caught between the devil and the deep blue sea... |
La partea asta da-mi voie sa fiu de acord cu blackgirl, este una din chestiile cele mai faine ce le poate face un parinte.
Fiecare cu parerea lui, daca tu crezi ca e o greseala, nu inseamna ca e valabil pt toata lumea.Am marfa la bazar umanitar DC
Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi
'Cos what I feel is the only truth for me
blackgirl0 spune:
Giulia, pe ce te bazezi? Dragos doarme acum in patul lui, in camera lui. Fara probleme, chit ca am schimbat deja 2 apartamente de cand s-a nascut el.
Eu nu am considerat deloc "cea mai mare greseala", era alaptat la cerere, a fost cel mai comod pt mine. Iar sotul nu a vrut sa stea departe de noi. Chiar ma irita observatia ta.
andata spune:
Selene, eu te respect prea mult ca sa iti dau sfaturi, asa ca doar iti impartasesc cate ceva din experienta mea de parinte, poate crezi ca e ceva ce ai putea folosi.
La primul copil am fost cam in aceeasi situatie in care esti cu Daria. Cel putin perioada intre 3-4 ani a fost cea in care ne-a testat limitele, si nu numai pe ale noastre, ci pe ale celor care intrau direct in tangenta cu el: bunicii, vecinii, etc.
Am constatat ca il bate pe socru-meu, ii arunca in cap cu ce nimereste, urla la el. Replicile obisnuite ale lu' socru-meu "de ce dai, tataie", "vai, ma doare", "lasa ca te bat eu pe tine", etc. Am intervenit de fiecare data, am certat copilul, apoi socru-meu il lua il pupa, ii dadea diverse. Concluzia: noi suntem bau bau (eu in special) tataie e ala bun. Asta nu inseamna ca nu a dat in continuare in el. A incercat si cu ai mei: a luat o singura palma de la tata, a vazut ca buna (mama mea) se supara pe el, nu a mai incercat. Era cel mai cuminte copil cand era la ei.
Si apoi au trebuit, pe rand, fiecare, sa invete ca faptele lor au consecinte pe care le suporta ei, nu eu
Au invatat ca daca striga/urla/injura, nu mai primesc ceea ce vor. Daca nu vor sa se imbrace dimineata, plecam in pijamale la gradi. In nici un caz nu ii imbrac eu, daca stiu sa o faca singuri, cu exceptia unei grabe foarte mari, care nu ar fi fost din cauza lor sau a vreunei dureri. Daca nu se spala pe maini si pe dinti vor fi nespalati si ii vor ocoli copiii. Daca nu vor sa manance raman flamanzi pana la urmatoarea masa. Nu am alergat dupa niciunul cu mancarea. Nici cu mezina nu am probleme. Daca isi sparg jucariile intr-o criza de furie, pur si simplu raman fara ele.
Nu am lasat niciodata un copil sa ridice mana la mine. Au incercat, pe rand. Era normal sa testeze, atata timp cat la socru-meu mergea (si merge inca, mezina da in el, dar eu deja nu ma mai bag).
Si eu i-am pedepsit cu izolarea in camera. Dar mai mult decat izolarea a dat rezultate supararea mea si sustragerea temporara a unor drepturi: iesit afara, uitat la desene, mers in parc.
Cam atat deocamdata, mai scriu daca imi aduc aminte.
Si eu imi iubesc imens copiii si ei o stiu, dar iubirea mea neconditionata nu inseamna automat ca ii las sa faca toate prosatiile. Inseamna ca doar ii iubesc, ca daca ei sufera, sufar si eu, daca ei se bucura, ma bucur si eu. Trebuie insa sa invete ca pe lume nu e numai iubire sau ca iubirea singura nu e suficienta daca nu exista si respect, si intelegere, si reciprocitate.