Miserupismul copilului

ina.click spune:

eu nu stiu ce face selene prin casa, dar sunt de acord cu teoria de mai sus.
de cate ori intru intr-o pasa de oboseala / smiorcaiala / nervozitate, copilul devine si el smiorcait, nervos, irascibil.
apare soacra-mea care nu stiu cum dumnezeu face dar MEREU e calma, optimista, etc, copilul e si el vesel, linistit, etc.

sunt si eu in favoarea gradinitei.

eu il dau pe al meu la cresa din aceleasi motive (NU sa mi-l spele pe creier, nu): incercarile mele de a lucra partial de acasa s-au soldat cu un esec major pe termen lung; eu le fac pe toate in graba, copilul se invarte undeva in fundal amarat, de iesit afara oricum abia dupa ora 6 iesim, ca nu pot sa las serviciul sa zburd prin parculet, plictiseala, confuzie, tristete.

nici al tau nici al meu nu sunt inca la varsta la care sa se retraga intr-o camera si sa citeasca tacticos "In cautarea Timpului Pierdut". sunt la varsta la care solicita atentie, implicare activa si permanenta in activitatile lor.

nu stiu ce sa zic de "disciplinarea" copilului, eu sper sincer sa-i lase creierasul asa nespalat cum e :) si sa nu avem parte de disciplinari abuzive sau brutale.

sunt de acord insa ca la gramada copiii invata mai rapid regulile, prin imitatie.
de asemenea, am constatat cu mare ciuda si invidie, ca al meu copil e plin de toate calitatile....la altii acasa . Habar n-am, om avea noi mamicile o aura atragatoare de belele.

Cafea spune:

Ina.click, avem baieteii de aceeasi varsta. Teoria este ca testeaza mai mult limitele si sunt mai smiorcaiti cu mamele pentru ca se simt foarte in siguranta cu noi... asta nu inseamna ca nu se simt bine la cresa/gradinita/cu bunicii sau cu cine mai stau si se joaca in timpul zilei, dar cu mama e altceva. Cica e semnul unei legaturi cu totul speciale...

ab5174 spune:

Parintii mei cind aveau ceva de 'discutat' se duceau intr-o camera si vorbeau in soapta........noi stiam ca e ceva in neregula dar niciodata nu am auzit nimic.

Eu si acum cu al meu, sintem singuri in casa , dar daca avem ceva de impartit .....tonul vocii se coboara .....nu se ridica.
Chiar ne distram ca este cel mai fain mod de a argumenta .....cobori vocea, nu o ridici .

Ce vezi asa faci

Selene_Bunny spune:

Mai, pana la urma, am concluzionat ca este vina tuturor adultilor din jurul ei. Mai ramane sa ii fac si pe acei adulti sa inteleaga asta si sa vad daca sunt de acord cu chestia asta - respectiv ca e cazul sa se auto-observe si sa fie responsabili pentru ei insisi. Nu ma vad facand educatie la inca 3 adulti, pe langa mine si tati.

Cu rabdarea stam, acum, asa si asa. Nervosi, ridicat vocea, rastit, mult mai rar acum.

Are faze si faze, azi, de exemplu, a fost foarte agitata, degeaba am stabilit niste lucruri, ca le-a incalcat si rasincalcat. Mi-am pierdut rabdarea, intr-un final, si am strigat o data tare "Daria, ajunge, nu mai pot!" Ma ajunsese caldura si simteam ca ma scurg de pe picioare, si, desi i-am spus ca simt ca mi se face rau, insista sa se plimbe prin casa cu pantofii de afara, fiindca sunt roz.

S-a potolit cand m-a auzit strigand asa, am stat si eu 5 minute sa imi revin, dupa care mi-am cerut scuze de la ea pentru rabufnire, i-am explicat ca nu ma simt chiar in regula, ca mi-e foarte cald, si ca pot sa o las cu pantofii daca ma lasa sa ii sterg pe talpa. A fost de acord.

mami_stefi spune:

si mie mi se pare urata exprimarea lui msl.
imi pare extrem de rau ca nu e intr-o situatie ok,dar eu zic ca sunt altii care au infinit mult mai multe probleme si totusi nu vorbesc asa despre copiii lor.Ma trec fiorii cand ma gandesc ca o mama,fie ea si de copil cu special needs,poate spune ca daca ar putea da timpul inapoi si-ar dori sa nu aiba fetita.
msl te rog incearca sa vezi doar partea plina a paharului.Sunt o multime de femei ce aspira la titlul de mama,tu esti o norocoasa,ai un sufletel aproape.Canalizeaza-ti toate resursele asupra ei,incearca sa uiti de alte probleme,priveste lumea prin ochisorii ei,chiar si de copil bolnav.
Unui copil trebuie sa ii oferi toata dragostea din lume,sa il iubesti neconditionat,sa il ingrijesti,sa il protejezi,sa il incurajezi,sa ii fi sprijin pe toate planurile.Iar in cazul unui copil special dubleaza 'portia'.
Ai un copil special deci,si tu esti o mama speciala!

szivarvany spune:

Selene, ai vazut ca de fapt nu a facut nimic grav Daria ?
Practic nervii tai erau intinsi de la caldura si altele si nu au fost cauzati de incaltarile roz :-)
Bine ca ai rezolvat si ati fost multumite amandoo

_

Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.

ab5174 spune:

Asta e gresala , rabufnitul si urlatul ala

Eu niciodata data cind m-au suparat nu am urlat .......cheia este sa te calmezi tu ....cica daca nu zici nimic, timp de 7 minute copilul se calmeaza ....e testata de mine. ....pur si simplu ignorat.

Selene_Bunny spune:

mamagiuliei, mai, nu stiu daca exista vreo metoda sa faci un copil de varsta ei sa inteleaga ca fix atunci nu e momentul sa insiste, ca sunt deja la limita... M-a vazut soacra-mea apoi, m-a intrebat ce am, cica eram rosie ca racul la fatza, ca respiram sacadat, am vazut si eu, da' na...

Momentele de genul asta mi se par chiar grele, adica ii spun, pe un ton normal, sa ma lase 5 minute, ca simt ca nu mai pot, si nu intelege, acum eu vroiam sa o descalt, ii intorceam talpa catre ea, sa vada ca au pantofii praf, totusi, ea maraia si tragea de pantof in sens invers...

Da' cum spuneam, azi a fost o nebunie, am avut de facut cumparaturi, am stabilit de la intrarea in magazin ca nu incepem cu vreau, vreau, vreau din minut in minut, si fix vreau, vreau, vreau si mama, mama, mama am auzit timp de un ceas jumatate, incontinuu...

Alizee spune:

...sa vezi cand o incepe sa rupa sau sa strice in perioada de ignorare...
Unii copii pot fi ignorati cand fac crize, altii nu.
Suntem diferiti, percutam diferit.



allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Alizee spune:

Selene, daca tot te enervezi, macar fii constanta cu supararea. Ca asa, ametesti copilul si nu mai intelege cum ar fi normal sa se comporte. Sa tipe si apoi sa zica "scuze", sau....




allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.