Scoala "subventionata" de catre stat?

adita spune:

exact asa gandesc si eu

sorana spune:

Exact! Din motivul asta nu functioneaza nici comunismul. Nu poate exista uniformizare in desteptaciune ci doar uniformizare in prostie.
Scuzati limbajul.


Eu stau intr-un cartier asa-si-asa. E un cartier ca (probabil) multe altele, nu e primaverii dar nici ferentari.

Copiii sunt in majoritate insotiti pana la si de la scoala de parinti, bunici sau bone sau masina after-schoolului pana la clasa a IV-a.

Ce uitasem sa zic apropos de fetita care nu avea nu's ce telefon. Daca s-ar prinde fi-mea ca plangandu-se ca o terorizeaza colegii i-as lua iphone ar face-o. Cu multa convingere, chiar si 2 luni zilnic . Noroc ca stie ca investighez adanc astfel de chestii si nu ma las dusa de nas. Ma rog, a izbutit sa ma duca de cateva ori dar m-am lamurit si nu "mai pun botul" la chestii de-astea santajiste . Deci eu n-as fi chiar convinsa ca e marginalizata pe motiv de iphone ci cred mai degraba ca vrea sa-si pacaleasca parintii sa-i ia si ei .

buflea spune:

BINGO !!!

Mie imi pare ca trebuie definita notiunea de "scoala buna" caci am impresia ca fiecare are o perceptie diferita despre asta. O scoala buna inseamna copii care studiaza in vederea atingerii unui obiectiv cu bataie lunga. Strategia asta de a motiva copilul sa invete este de fapt o manipulare din umbra si tine foarte mult de mentalitatea parintilor, mai ales in clasele mici. Prin urmare, logica ma determina sa spun ca o clasa buna depinde foarte mult de cei ce stau in spatele copiilor premianti (parinti, elevi) si statistic s-a dovedit ca adultii cu mentalitate de perspectiva sunt adulti educati care evident doresc pentru copiii lor macar acelasi nivel (social, profesional, material) pe care l-au atins ei.

Eu nu m-as speria de fitzele elevilor dintr-o scoala daca rezultatele la invatatura sunt foarte bune (teste pe scoala, olimpiade, teste nationale ....etc) ... fitzele astea le vad ca o simbioza intre "a face ce trebuie" si "a fi recompensat pentru efort si determinare" in limitele posibilitatilor parintesti. Stiu ca exista discutii controversate despre recompense. Eu sunt adepta lor. Recompensele sunt un instrument de motivatie, de competitie si de evaluare personala. Recompensa mea, ca elev, din partea parintilor a fost "libertatea" - am facut (aproape) tot ce mi-am dorit atata timp cat m-am tinut de scoala la nivelul pe care ei, parintii mei, mi l-au cerut. Cred ca am mai spus asta, eu nu am invatat niciodata de placere, am invatat numai ca sa scap de aceasta "obligatie" si sa ma pot ocupa de restul activitatilor care ma interesau.

M-am intins - ideea era ca eu cred ca scoala NU trebuie evaluata dupa cat de multe / putine IPhones exista pe coridor si cat de modern / modest sunt imbracati elevii. Pot umbla si rasi in cap si veni la scoala cu Porshe - daca rezultatele la teste sunt fulminante, asta e o scoala buna.

Si mai vreau sa spun o vorba despre profesori - profesorii buni cauta scoli bune pentru ca au material de modelat. Sigur ca profesorul trebuie sa fie bun indiferent de copiii pe care ii invata, dar asta e definitie de manual. Realitatea este ca atunci cand ai cu cine lucra si ai si sprijinul ascuns al parintilor, iti faci meseria mai usor si satisfactia muncii este extraoridinara. Nu banii filtreaza profesorii buni sau mai putin buni, ci mediul in care ii pui sa isi faca meseria ...
Este un proces care curge cat se poate de natural - elevii (parintii) doresc un profesor bun care sa-i determine sa isi exploateze toate posibilitatile iar profesorii cauta elevi buni, pe care sa-i modeleze usor, lin, fara sughitzuri, cu succes, spre satisfactia lor profesionala.

Lala_D spune:

Jos palaria!
Ai sintetizat perfect, din punctul meu de vedere.
Fix pe aceste considerente eu am ales "scoala buna". Si pana in acest moment alegerea a fost inspirata, sper sa nu se schimbe (mai avem 2 ani de gimnaziu).
Este cu totul "alta mancare de peste" cand profesoara de romana, matematica poate lucra cu minim 20 de elevi la nivel de concurs/olimpiada zi de zi la clasa. Si restul de 10 elevi nu se "taraie" ci sunt motivati si ajutati sa atinga acelasi nivel.

Un exemplu de "decadere" al unui liceu din lipsa de "material foarte bun" eu il vad la fostul liceu MF3, care "pe vremea mea" era unul de top.
Acum, dupa intrarea sistemului de repartitie computerizata a "cazut" in etalonul 2 avand adunati in majoritate elevii de 8.50 - 9.00 proveniti din gimnazii. Evident ca nu mai pot atinge performantele celor de la Sava, Vianu sau Viteazul ce "aduna" elevii cu rezultate excelente la matematica , cei care aveau in gimnaziu olimpiade luate la mate si rezultate notabile la concursuri inclusiv la admitere, indiferent de faptul ca fostul MF3 are inca o catedra de matematica foarte buna.

buflea spune:

Exact ... daca elita este majoritara intr-un grup, si cei care nu fac parte din ea vor lupta sa tina pasul cu grupul, chiar daca nu printre primii.
Copilul meu este foarte, foarte competitiv ... ce am sesizat insa, este ca nu lupta sa nu greseasca, sa atinga maximul, dar lupta cu lacrimi sa fie primul ... deci va trebui sa il manipulez spre grupuri de copiii care tind spre maxim si perfectiune, pentru a fi sigura ca copilul meu, in dorinta de a fi primul, va urmari aceeasi directie.



Oh ! serios ... pe vremea mea MF3-ul era cel mai bun liceu din Bucuresti ... eu am facut MF1 (informatica) si mereu, mereu eram in competite si mai mereu noi ieseam pe locul 2. Ii uram cu pasiune pe cei din MF3, cu atata pasiune ca imi aduc aminte ca la sfarsitul clasei a XI a, la mare, m-am flirtat cu unul din MF3, flirt care nu s-a finalizat din cauza ca aparitinea dushmanilor - hahahaha

Al treilea pe Bucuresti era Balcescu (Sava) ... Viteazu era al 4 lea.
Pacat de MF3, avea o reputatie extrem de buna ... de ce a decazut ?

Alizee spune:

Stiti ce ma ingrijoreaza pe mine ? Discrepanta dintre pretentiile parintilor de pe forum si realitatea absolvirii unui liceu. Cum de absolventii de liceu, majoritatea, nu stiu sa scrie corect romaneste ?
Pe vremea mea, ca sa zic asa, numai cei ce terminau 8 clase aveau lacune de gramatica.



allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Lala_D spune:

Buflea imediat dupa introducerea noului sistem al repartitiei a existat (si inca exista) printre candidati "mirajul liceelor din centru".
MF3 este un liceu bun dar e situat intr-un cartier nu are atata atractie ca unul in "buricul targului".
Au fost suficienti 4 ani in care absolventii cu medii peste 9 sa opteze pentru celelalte 4 licee, 5 cu Lazarul ca acesta sa adune absolventi mai slab pregatiti. Nu cu mult, dar suficient incat media de admitere sa scada la 8.50.
Dupa primi 4 ani a ramas in etalonul 2, un liceu inca foarte cautat pentru cei din zona noastra, se face carte, e ok din multe puncte de vedere dar care nu se mai ridica ca performante cu cele 5.

Andries spune:

Nu ma pot abtine eu am facut Sava si imi amintesc extrem de viu orele de matematica si catedra de matematica si sincer, dar foarte sincer... desi eram extrem de mandra de ce tari suntem noi si cata mate stim si ce putem noi face, totusi performantele acelea erau obtinute cu enorm de multa munca. Munca, munca si iar munca, ore in sir de exercitii si probleme, pai ajunsesem ca jordanizam matrici in autobuz cum fac altii integrame, nu mai spun de siruri, integrale si tot restul, etc, ok, e performanta, dar voi credeti ca asta e o medie "normala" ? Eu nu cred, sincer nu cred.

Ca sa nu mai spun ca la Sava cel putin trebuia sa fi brici la absolut orice materie, alta munca, alt balamuc, alta distractie.

In fine, cand sor-mea a dat admitere, foarte sincer i-am spus "nu te duce la Sava" (evident ca i se parea o mare glorie sa termini Sava) si slava domnului ca m-a ascultat si s-a dus la un liceu din "esalonul 2" , din cartier, normal, copii asa si asa...dar a avut o mult mai faina viata de elev de liceu.

Guess what?

Universitate (tehnica) ambele, note mari ambele (ba ea chiar mai bune), salariu la x ani de la absolvire echivalent.
Singura diferenta este ca eu sunt "mai afurisita" si am mai putine "emotii", tocmai din cauza hipercompetitivitatii pe care am asimilat-o de la varste mici.

Concluzia mea este ca poti linistit sa-ti indrumi copilul la un liceu din prima treime, daca in familie ii oferi educatia si suportul complementar, copilul va reusi. Nu va reusi daca ii cumperi examene si portofolii, se va mentine doar cat vei avea bani sa bagi in el.

Dar in linii mari sunt de acord cu buflea, fara a fi over committed catre o scoala de top. Evident ca sunt de acord sa bag bani in "scoala de stat" in plus fata de ce asigura statul.

Andries spune:

Eu personal cred ca este efectul desfiintarii scolilor de meserii cumulat cu fraudele nenumarate la examenele din ultima decada. Nu mi se pare normal ca toti absolventii de gimnaziu sa urmeze si liceul.

De exemplu doamna care ma ajuta la curatenie, o femeie extraordinara din multe puncte de vedere si pe care noi toti in familie o apreciem, a terminat liceul, nu intotdeauna vorbeste corect gramatical si e foarte suparata ca nu a putut sa copieze anul trecut la bac.

Alizee spune:

F interesante ultimele tale mesaje.
Este asa un stres in clasele primare, incat ma intreb unde se greseste de reusesc atatia tineri sa absolve o facultate, nu numai liceu, fara sa stie sa scrie corect. Ce se rupe pe parcursul anilor, de elevii nu mai invata. Eu tin minte ca inainte de '90, profesorii ne ascultau la lectii. Acum, mai procedeaza astfel ?






allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.