Desfierea??(2)

linasobolina spune:

Pai, o s-o ajut!
Ca pana laurma,ce ramane dupa no?
Am strans deja pentru ea, un patut, insa nu am saltea la el, cadita de baie, hainute de bb, un carut insa nu landou ci pentru copil mai mare
O tot trimit sa mearga la doctor pentru analize, insa e greu acum ca e frig, e departe orasul-Tulcea, trebuiesc bani pentru 3D si celelalte, si eu o ajut asa, mai de departe insa nu ma bagin viata lor, si nici bani nu le trimit,nici nu au cerut, ca sa fim cinstiti, doar au zis cae greu
Sunt curiasa dk o sa imi vad nepotul sau ce o fi, vreodata, insa asta e, cum o vrea DD

gaba-rema spune:

Sunt sigura ca o sa-ti vezi nepotul / nepoata, ca o sa te bucuri foarte mult de el sau ea
Multa incredere si optimism, draga linasobolina

dicirstea spune:

Cautam ajutor pentru o fina de-a mea aflata intr-o situatie oarecum asemantoare, asa am ajuns sa reinvii acest subiect care m-a tinut cu sufletul la gura 3 zile pana am apucat sa citesc integral, asa ca mai intai intreb:

Esti bunica?
Care mai e relatia cu fata?
Cum stai cu sanatatea? Sper ca foarte bine...

Acum sa va pove despre o alta situatie putin mai grava, in sensul ca fata adoptata a inceput sa aiba manifestari violente fata de mama.
I s-a ascuns faptul ca e infiata, (de la 1.3 ani) pentru semana ca 2 picaturi de apa cu tatal ei si nimeni nu si-ar fi inchipuit ca nu e a lor. Dar cumva, pana la 16 ani cat are acum, a aflat. Dumnezeu stie cum i s-a spus si cum a interpretat treaba asta (de aceea eu sunt de parere ca trebuie sa i se spuna copilului cam de pe cand intra in colectivitate - scoala) pentru ca a inceput sa se poarte ciudat, sa ii respinga dar sa ceara, rezultate slabe la scoala.
Tatal, fost ofiter cu rang inalt, s-a pensionat si a facut o firma ca sa ii poate oferi tot ce-si doreste, era sufletul lui.
Cand razvratirile ei au inceput sa devina violente (lovituri date in parinti, mama internata in spital batuta) inima lui a inceput sa cedeze cate putin, luna trecuta, dupa o cearta mare, a cedat definitiv, si, de ziua numelui lui a fost inmormantat.

La inmormantare ea a lacrimat putin, dar in majoritatea timpului se purta ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, se si juca cu baiatul meu cel mic. Dupa ce a bagat-o pe mama ei in spital a fost evaluata psihiatric si i-a fost recomandat un tratament medical, ( nu ii stiu afectiunea), dar pe care nu il respecta. Saptamana trecuta mama a fost in vizita la ei, i-a spus ca daca a murit tatal ei ea e stapana casei si nu mai vrea sa vada pe nimeni din familia parintilor ei. Si a inceput sa o agreseze iar pe fina, mama a incercat sa o apere dar a primi niste suturi, dar in final B a rupt bara de haine din sifonier si a venit sa o bata cu ea. A fost necesara interventia vecinilor. Dar mamei mele ii era frica sa mai plece de acolo si sa le lase singure.

Fina mea o iubeste enorm, ii accepta prietenul (mai mare decat ea, cu multe probleme, etc) cu gandul ca mai bine ca unul decat cu mai multi, cine stie de care soi, nu o refuza cu nimic ca sa nu fuga de acasa si sa ajunga pe drumuri sau la produs (are abia 16 ani).

Am zis sa mergem acolo si sa stam de vorba cu ea, fiind mai tineri poate ne accepta, dar imi e atat de frica, nu fizic-Doamne fereste- ci pentru ca nu stiu cum sa abordez problema, nu stiu ce e mai bine pentru ea in momentul asta.

E sigur ca mai intai trebuie sa am o discutie cu fina, initial eu am zis ca undeva a gresit, in afara de faptul ca i-a ascuns ca a fost infiata. Dar iar nu cred ca e cel mai bun mod de abordare, sa plec la drum cu convingerea ca cineva e vinovat.

Scuze Lina ca am dat buzna, dar te rog sa mai revii sa ne spui ce s-a mai intamplat, stiu ca nu exista o reteta, dar se pot clarifica niste ganduri, se pot intelege niste situatii, pe care tu, ca parte implicata, nu le poti sesiza.

Am toata admiratia pentru tine, esti un om deosebit.
La fel si pentru Serafima


Ma tot rog sa fie bine pentru toata lumea.




CAPRA CU 2 IEZI


mamica lui Matei Constantin (21.05.2007) si a lui Theodor Cristian (03.06.2009)

MINUNEA MEA

www.flickr.com/photos/11558563@N06/" target="_blank"> A DOUA MINUNE 2

A DOUA MINUNE

www.animalutze.com/umanitare/bb-darius/index.php" target="_blank">Ajutati-l si pe Darius!

Mariaa spune:

probabil linasobolina este acum cu nepotelul si cu fata ei



- mami, vrei sa te fac fericire?!

dicirstea spune:

Acum am vazut subiectul!

Dar intrebarea mea nu se mai potriveste in locul acela...


CAPRA CU 2 IEZI


mamica lui Matei Constantin (21.05.2007) si a lui Theodor Cristian (03.06.2009)

MINUNEA MEA

www.flickr.com/photos/11558563@N06/" target="_blank"> A DOUA MINUNE 2

A DOUA MINUNE

www.animalutze.com/umanitare/bb-darius/index.php" target="_blank">Ajutati-l si pe Darius!

linasobolina spune:

Am fost la Tulcea, am fost cand a nascut si cand a alaptat prima oara, deci prectic atunci cand a simtit ca este MAMA

Intre noi fie vorba este la fel de "plutista" insa daca ma uit in jurul meu la cei tineri, Ioana e ok,adica nu e cum as fi vrut eu, e asa cum este Ea

pentrudicirstea ce pot sa zic?
Este foarte greu sa te trezesti ca esti copil adoptat, pentru ca indiferent la ce varsta afli sau in ce mod, tot copil parasit esti, si ai acolo in fundul sufletului traumele tale care macina si macina

Iar cu adolescentii sunt probleme oricum si adoptati si neadoptati, toti au ideile lor si manifestarile lor

Parerea mea este ca fata este usor defecta, la care mai se adouga si adoptia, si este nevoie de doctori

Sacrificiul pe care il fac parintii este prea mare, pentru ca tot ce vrea o sa faca, cel putin asa cred eu

Si la noi au fost probleme nu asa grave dar a fost introvertita, a avut tentative de suicid, a fost pacienta de phihoterapie si de preoti si de "babe", am incercat sa fac tot ce se putea pentru a fi fericita si multumita

Insa nu am vazut ca EA vroia altceva, sa fie libera, sa aiba o viata simpla si linistita, restul nu conta

Sunt curioasa cum va fi ea ca si mama, ce va dori pentru copilul ei
timpul va avea raspunsurile la intrebarile noastre

mult curaj mamicilor si bucurati-va de copii cat sunt inca mici

linasobolina spune:

Am cautat subiectul pentru ca sunt datoare cu o continuare
am postat la "Sunt Bunica"
insa aici am inceput asa ca o sa va spun cateva vesti
Stiti ca Ioana are un bb si a venit la noi in vizita de mos Nicolae si


sa povestim...
E un bebe supermisto, adica e blond -lipovean, deh, cuminte, zambaret, doarme si mananca, se joaca si vrea societate, adica e un copil normal si placut

IOANA e o mamica vesela, rade tot timpul cu bb, e optimizata, nu e panicata sa sara ca arsa daca bb face fite si se alinta

E iute, nu mai se misca cu incetinitorul, are initiativa, gateste, spala vase si VORBESTE CU TATA- NICU adica cu sotul meu

Este adevarat ca si el o trateaza ca pe opesoana matura si chiar o si respecta

pe scurt deocamdata AICI e ok

Insa nu prea stiu ce se intampla la ea acasa, probabil vrea sa ii arate barbatului cum e fara ea,
pentru ca acolo nu prea e in regula-
el in continuare incerca sa relationeze, sa faca afaceri dar la bar in sat
si ea sta acasa si il asteapa sa vina
si vine nu tocmai treaz
de muncit munceste insa nu produce si se alege praful

acolo totul e foarte scump-adica dublu si uleiul si apa si painea, adica e greu

Una peste alta cam trage de timp, el e de acord sa mai stea la noi si MIE imi convine, ca e casa plina si atmosfera placuta

Ca sa fiu sincera cu siguranta am facut greseli in relatia mea cu copilul adk
am fost superprotectoare
cicalitoare
tineam la detalii
si
vroiam sa controlez totul
nu ii lasam spatiu pentru initiativa
si ma cramponam de detalii

TOTAL GRESIT!
Viata e frumoasa si trebuie sa fie simpla nu complicata

Si inca ceva mamici de suflet:
Copii nostri nu au nici o vina ca au mai multe mame si mai multi tati si nu stiu cum sa ii numeasca pe fiecare in asa fel incat sa nu supere orgaliile nici unora

Deocamdata, imi este si frica sa ma gandesc mai departe,
dar cand il vad pe sotul meu cum se joaca cu bb, fericit si mustacind si nu se uita la el la modul uite"pacostea-ploconul-bastardul..." nu imi mai trebuie nimic

cos_umg spune:

buna seara, nu stiu daca va mai citi cineva pe aici, dar eu totusi scriu. scriu pentru ca sunt mama-in cazul de fata sa specific ca am propri copii-, scriu pentru ca sunt profesor, deci zilnic intru in legatura cu zeci de alti copii.....
mesajul tau, draga lina, a fost oarecum dezaramant, dar totusi, judecand la rece, trebuia sa apara si un astfel de mesaj. si ma bucur ca in final ai vazut ca, de fapt, greseli au fost de ambele parti. un copil crescut in delta absolut liber-da, nu i s-au citit povesti, n-a fost la gradi de la 3 ani, n-a stat nimei de fundul lui si ce bine este sa fii liber si sa nu "trebuie" nimic....- nu prea se adapteaza intr-o porcarie de oras cum este capitala. sa fim sincere....apoi, stiu din proprie experienta puterea unui "nu" rostit d eun copil chiar de la 3-4 ani....am trait si traiesc intens-uneori chiar prea intens- etapele astea si cred ca ar fi tare bine daca la cursurile d epregatire a viitorelor mamici s-ar dezvolta foarte mult subiectul dezvoltarii emotionale a copiilor pana la 18 ani si chiar dupa aceea. este greu de inteles un copil de pus in pielea lui. este cu atat mai dificl pentru o mama adoptiva sa-si inteleaga copilul, mai ales daca e adoptat la o varsta mai mare. uneori iubirea nu este de ajuns-eu recunosc ca si acum,desi lucrez in mediu scolaresc, pun mana si citesc si recitesc despre evolutia psihica si emotionala a copiilor, ca sa fiu sigura ca n-o iau eu razna si e totul ok in jur...-. deci, e complicat. foarte complicat.
de aici, toata admiratia mea pentru mamicile-si taticii-care au curajul de a apuca pe acest drum, de a adopta copii. si eu ma pregatesc pentru acest pas-deocamdata, ma documentez intens-, desi ii am pe ai nostri. asta pentru ca iubirea este multa, casa permite, timpul si el, copiii o vor, eu o vreau. asa ca sper ca va veni si la noi un cuplu de copii adoptati. si nu, nimic din ceea ce ai scris nu se intampla numai in cazul copiilor adoptati. eu stiu sute de cazuri in care copiii naturali au facut cu muuult mai rau decat fata ta. asa ca te rog mult, fii buna si nu mai descuraja viitoarele mamici. stiu ca ai o varsta, o experienta si intentii bune, dar daca ne-am ghida toti dupa experienta ta, s-ar alege praful de copiii astia, si le trebuie neaparat o sansa uriasa pe care doar noi le-o putem oferi. trebuie sa avem incredere in primul rand in noi, ca putem si trebuie sa facem acest pas. restul e poveste.
imbratisari cu drag.

linasobolina spune:

Nu stiu daca sa deschid un nou subiect sau sa continui aici!
Noutatile sunt din pacate dureroase si este foarte greu de luat o decize, cel putin pentru mine
Deci sa incep un nou sezon, sa zic asa, al vietii Ioanei si al copilului ei
In decembrie anul trecut Ioana a venit la noui in vizita pentru ca nu avea ce manca, la propriu, nici ea nici copilul!
Minunatul ei barbat a facut ceea ce stia adica statea la carciuma sa faca afacri pe care nu le facea, a furat niste scule de pescuit de la un vecin care bracona, ca asa e pe acolo, si a fost prins, insa legal nu a patit nimic, doar a fost compromisa viata si activitatea lui acolo
In concluzie, vin la mama
Ok
A venit, a ramas, el a plecat cica sa munceasca in Germania pentru ca sa isi intretina familia
Va amintesc ca are 40 de ani, Ioana 24 si alexandru, copilul aproape doi ani
Ei bine acolo , in germania, cica nu se poate angaja decat legal, pentru asta trebuie sa invete limba, iar pentru a nu plati cursul a gasit ontanti ca sa. Reintregeasca familia ei
In concluzie el este la curs, primeste o alocatie 350 eur pe luna si este un fel de student
Pana acum nu a trimis nici un ban, cica relatia lor a ioanei si a lui se bazeaza pe dragoste , nu pe bani, si copilul si ioana sunt i gradina mea, ca deh, sunt parinte si trebuie sa o ajut
Dar
Ioana si- gait. Pe cineva, un baiat de varsta ei, si in momentul de facta este incurcata de copil
Ca atare se poarta urat cu cel mic, nu il iubeste, nu il alinta, dragaleste, nimic, este pentru ea o piedica in calea viitorului ei
M- am uitat cu atentie la relatia ei cu copilul, ea NU ARE INSTINCT MATERN!!!!
Nu are, si gata, nu ii pasa, doar il ingrijeste adica papa, apa caca si atat
Nu vorbeste cu el, nu se joaca cu el, nimic
Ca atare m- am interesat care ar fi cauza, poate nu stie sa se poarte cu el, pentru ca nu a avut parte de gradi, cantecele sau ce o mai fi
Am stat cu ea si cu alex si am invatat- o sa se joace cu el sa aiba o relatie, nimic
Ca atare am luat copilul cu mine in Bucuresti, ea sta cu sotul meu la curte la snagov unde are de toate, loc de joaca, mancare bio, aer curat, si fetita menajerei cu care se poate juca, deci am luat copilul la mine la birou, am socializat in parc, am mers cu metroul, am vazut lumea orasul, masinile si moto si timp de doaua saptamani copilul a fost cel mai fericit, a absorbit informatii, a inceput sa vorbeasca...
Ei bine, vin sa va intreb ce fac eu in continuare?
Copilul este uncopil frumos, sanatos, fericit dar pe care mama nu il vrea, tatal il abandoneaza financiar, insa este plin de orgolii si pretentii asupra copilului, iar eu sunt prea batrana si defecta cu cancerul meu ca sa preiau baiatul?
ce fac?

carmencat spune:

Lina, tu i-ai oferit foarte mult fetei tale. Ai si avut pretentii de la ea, dar i-ai si oferit foarte mult.
La un moment dat, ea a devenit adult. A ales sa aiba o relatie cu un barbat si sa faca un copil cu acel barbat.
Poate ca nu a fost alegerea cea mai potrivita, dar e alegerea ei si trebuie sa traiasca cu ea. Trebuie sa invete sa isi asume consecintele faptelor ei.
Pe de alta parte, relatia dintre o mama si un copil se formeaza in timp.
Eu nu cred ca este o solutie sa preiei tu nepotelul si sa te ocupi de el, iar fiica ta sa isi vada de viata.
Dincolo de beneficiile de moment, dezavantajele sunt uriase: ea se va indeparta si mai mult de copil si copilul de ea. Intre ei doi nu se va cladi o relatie.
Parerea mea este sa o ajuti la nivelul de bunica. Da, poti sta cu copilul cateva ore pe zi, cand ea are altceva de facut, dar atat, si in spatiul lor, nu in spatiul tau. Deciziile care privesc copilul trebuie sa fie ale ei, caci numai asa constientizeaza ca are o responsabilitate.
Ajut-o invatand-o sa fie mama, lasandu-i libertatea sa fie mama, nu substituindu-te ei, ca bunica-mama pentru nepotelul tau.
Multa sanatate si putere sa iei deciziile cele mai potrivite.


Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.