Pierderea identitatii

buli spune:

alm@, cu tipul asta bine n-o sa-ti fie niciodata.
zi mersi ca ai locul tau si ca nu aveti copii. nu mai ceda la santajul lui si slabiciunea ta ca "nu fai cum trebuie, ca nu esti cum trebuie etc".
nu "trebuie" sa fii in niciun fel. decat tu insati. asa o sa recunosti barbatul care te va iubi. te va iubi asa cum esti fara sa incerce sa schimbe nimic la tine.
asat nu e decat un nemernic ce se joaca cu sufletul tau.
da-l incolo, suna-ti toate prietenele si povesteste-le prin ce ai trecut, ocupati mintea cu altceva daca tot i-ai dat viteza si nu te mai intoarce la el, nici daca se taraste pe jos in fata ta.
fiecare umilinta pe care o inghite ca sa te faca sa te intorci, ti-o va intoarce inzecit.
da-l incolo, uita-l.
fii furioasa, uraste-l, ai voie sa fii cum vrei. in timp iti vor trece toate furiile si vei redeveni un om bun. dar acum da-ti voie sa fii cum iti vine.
si daca te invita cineva in oras, nu sta pe ganduri.

eumada spune:

La punctul 3 ai dreptate,oarecum.Pana si eu am depasit relativ repede si crede-ma nimic nu ma mai afecteaza.Dar ce incerc eu sa spun e ca la unii dureaza mai mult,in functie de "investitie".Sentimental,nu am suferit niciodata mult dupa un barbat,m-am repliat repede.Referitor la ce am patit eu....aici e un pic altceva ,dar am trecut,cu sprijinul prietenilor si al familiei.Era aproape sa-i pierd si pe ei,zbuciumul meu a fost mai mult decat cumplit,crede-ma.

Punctul 1 nu-l pricep,,,,
Punctul 2 si aici depinde de om ,e adevarat,dar etapele sunt mai lungi sau mai scurte.E bine sa fim siguri(ma refer in general)ca nu au ramas urme adanc in interior,urme care ,exact ca o cicatrice,sa afecteze in timp.


Parerea mea,provenita din experienta.

ileanna spune:

Alma draga, eu una cred ca m-am lamurit: tu inca nu esti impacata pana in fundul sufletului ca te asteapta o viata fara el. Te-ai despartit de el nu printr-o decizie ci printr-un moment de conjunctura si aproape ca nu iti vine sa crezi ca EL-la care se redusese toata lumea ta, nu mai este langa tine.

Sa stii ca par fascinanti oamenii care fac ca toata lumea ta sa se reduca la ei. Dar este o capcana. Poate vei cunoaste candva pe cineva care nu iti va reduce lumea ci ti-o va expanda, facand-o infinita, plina de mici surprize firesti despre care habar nu ai de unde pot aparea dar deja stii ca ele sunt peste tot si in fiecare clipa.

Tu inca ai nevoie sa iti repeti cu voce tare tot ce ti-a facut, pentru ca chiar si asa plina de ura (sau mai ales) esti in stare sa te intorci inapoi in cloaca si sa incerci sa REZOLVI ecuatia care este relatia voastra. Ori nu intelegi ca asta este rezolvarea: a afla ca este imposibil. Este tipic abuzatului: ai trait atata timp in inchisoare incat a fi in libertate este inspaimantator.

Ok, am inteles, ai nevoie sa iti repeti. Fine. Fa-o. Atata timp cat ai nevoie. Numai adu-ti aminte ceva: daca vei cadea din nou in cloaca, nu va fi nimeni care sa te opreasca sa o faci.

Ai decazut, ai fost mizerabila si tu, poate mai mizerabila decat el. Si ce daca? Ai fost doar om, si ai vazut cum poate fi in anumite conditii. Cred ca oricine ar fi facut la fel daca ar fi insistat sa ramana in relatia aia la fel de mult ca tine. S-au facut si filme artistice si documentare care arata ca oamenii reactioneaza relativ la fel daca ii pui in conditii extreme: fara mancare, fara apa, fara intimitate chiar. Se transforma aproape in animale. Iesi din povestea pe care ti-o brodezi pt ca nu esti in nici un fel speciala. Ai vazut cate fete sunt care au trecut chiar prin mai rau decat treci tu (ia imagineaza-ti cum ar fi sa ai acum si un mic suflet fragil, dependent de tine, care sa aiba nevoie de puterea si calmul tau). Toate trec!!! Atitudinea este cea care face diferenta.

Ai un job care iti place? Ai colegi ok? Ti-ai cautat prietenii de care te-a indepartat el? Poate ar trebui sa ii contactezi sa le ceri iertare ca ai fost atat de oarba si nu ai putut sa iesi de sub influenta lui si ai ales sa te indepartezi.

O mare imbratisare virtuala de la mine!!!

eumada spune:

Eu o inteleg pe fata asta.....insa nu ma astept ca un barbat sa empatizeze cu o femeie care sufera...pur si simplu creierul lor functioneaza altfel.

Alm@ de fapt individul ala te uraste si vrea sa te pedepseasca.

szivarvany spune:

Alma, trebuie sa ti gasesti un scop in viata, altul decat sa diseci dc ai avut ghinionul sa l cunosti pe acest tip.
Si sa nu uiti sa i multumesti lui DD ca esti bine, sanatoasa si ai o viata intreaga in fata sa faci cu totul si cu totul altceva.
Ti-ai facut planuri de vacanta ? :-)

_

Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.

marius spune:

Asa suntem noi... ne functioneaza creierul (altfel). Nu e normal?

www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

eumada spune:

Pai.....voi nu aveti sentimente?
Empatie?
Si eu sunt realista si vezi ce rosii imi fur pe unde apuc...dar in acelasi timp inteleg foarte multe.
Nu am inteles ce ai vrut sa spui in mesajul anterior la punctul 1.Esti dragut sa ma lamuresti?

Alm@ spune:

Da, am trait atat de mult timp asa, incat mi se pare aiurea acum...insa fac tot ce tine de mine sa-mi recuperez viata si propria persoana.
Am investit mult in relatia asta, prea mult si inca imi este greu sa accept k a fost totul in zadar , k am incercat sa schimb in bine pe cineva care de fapt m-a schimbat pe mine in rau...inca nu pot accepta k am iubit, am ajutat si tot ce am primit a fost sa mi se scoata la lumina raul pe care il am in mine.

Imi face bine sa tot povestesc, sa tot retraiesc , pt k uit...iert usor si trebuie sa-mi pastrez furia, chiar daca nu-mi face bine nici asta.
Credeam in bunatatea oamenilor si in oameni, relatia asta a fost un soc total pt mine...park tot ce credeam, viata, lumea asa cum le vedeam eu nu exista...park viata mea pana la el a fost falsa, k nimik din ce credeam candva nu e real...totul s-a schimbat, vad lumea si viata cu alti ochi, park realitatea mea pana la relatia asta a fost privita cu niste ochelari fumurii...acum vad doar oameni rai, vad numai raul din lume si cred k toti iti vor face rau la un moment dat...

Si acum ma macina inca faptul k nu inteleg de ce mi-a facut rau daca ma iubea, nu pot sa inteleg de ce a vrut sa ma schimbe in rau....nu inteleg de ce gandeste cum gandeste, de ce face ce face....nu inteleg nimik...si ma simt k o proasta k pur si simplu nu gasesc motive reale.

Cred k s-a purtat aiurea inainte sa vad eu, sa accept eu ce este...doar k il iubeam, il adoram si aveam incredere in el... daca stau bine sa ma gandesc, sa-mi amintesc chiar de la inceputul relatiei au fost semne, dar atunci vedeam lumea asa cum este ea, cu bune si cu rele , insa consideram k daca faci bine, vei primi bine...
Acum simt nevoia doar sa fac rau si sa ranesc...

As vrea makr pt mine sa inteleg de ce s-a purtat asa, de ce totusi putea sa se poarte si frumos, de ce nu putea sa se poarte frumos mereu si aiurea doar daca era un lucru grav...as vrea sa inteleg, sa nu cred k m-am inselat chiar atat de mult in privinta lui, insa anii astia nu imi dau alta alternativa decat sa accept faptul k m-am inselat in privinta lui si k poate nu m-a iubit niciodata...insa nu inteleg de ce...

Stiu k Marius va zice iar k ma plang

paulinio spune:

"As vrea makr pt mine sa inteleg de ce s-a purtat asa, de ce totusi putea sa se poarte si frumos, de ce nu putea sa se poarte frumos mereu si aiurea doar daca era un lucru grav...as vrea sa inteleg, sa nu cred k m-am inselat chiar atat de mult in privinta lui, insa anii astia nu imi dau alta alternativa decat sa accept faptul k m-am inselat in privinta lui si k poate nu m-a iubit niciodata...insa nu inteleg de ce..."
Cand o sa incetezi sa te intrebi DE CE atunci vei face un pas mare spre vindecare. Chiar nu conteaza de ce... Acum contezi doar TU
TU TU TU
Ti s-a tot spus in 10 pagini: nimic din ce ai facut sau din ce ai fi facut nu putea schimba asta... asa e el si gata! Cu cat te impaci cu ideea asta cu atat e mai bine.
Cu cat cauti la el raspunsuri cu atat va continua abuzul... Gandeste-te bine ce vrei.
Tu nu esti nebuna... dar ai iubit o iluzie, iubesti ideea de iubire...
Daca te tot intebi de ce... vei ajunge peste 10 ani sa te intrebi ce faci
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=172972&nm=Cum-sa-procedez
Opreste-te cat mai poti... NU CONTEAZA DE CE!!! MOVE ON!

szivarvany spune:

El e bolnav.
E singura si unica explicatie pe care trebuie sa o accepti.

Un psihiatru ar putea spune diagnosticul. Si poate medicatia.

_

Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.