M-am hotarat.............adoptie(80)

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns sunshine2012 spune:

Citat:
citat din mesajul lui LiliGuran


Bine ai venit, draga Sunshine!In vechea lege atestarea se facea la 60 de zile de la formularea cererii de adoptie.In aceasta perioada se aduna actele necesare ,se urmeaza unele cursuri si se face o singura vizita la domiciliu.Mi se pare si mie perioada de 120 zile enorm de lunga si eu ma gandesc cu groaza daca e nevoie sa ne reatestam.Dupa ce aveti atestatul in mana urmeaza alte asteptari,sa fiti sunati pentru a vedea un copilas.Dar la fiecare dintr noi exista cineva acolo sus care decide cand va fi momentul sa devenim mame !


Multumesc pentru primirea calduroasa.
Lili, exact la asta se referea intrebarea mea. Deci pana la acordarea atestarii este o singura vizita . Asta am vrut sa stiu.

In cei 13 ani de casnicie in care asteptam sa vina bebele nostru nu am putut ramane singuri. Intre timp familia noastra s-a marit mai intai cu o pisica, iar apoi si cu un caine. Noi stam in apartament, sper ca cei de la Directie sa nu aibe obiectii fata de ei. In pozele de la avatar am vazut ca si altii au animalute. La voi cum a fost, au obiectat cumva impotriva lor?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simo_73 spune:

bine ai venit sunshine2012
si eu am un catelus, prima data au avut cate ceva de obiectat, dar pana la urma a fost totul ok, si cand au venit in vizita acasa si au vazut cat de cuminte este catelusul si cat de prietenos este nu au mai avut ce comenta,chiar au inceput sa il indrageasca
:)


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sunshine2012 spune:

E bine atunci.
Si la noi ambii sunt foarte cuminti si prietenosi. Sper din toata inima sa nu se opuna cei de la directie. Ei sunt primii mei "copii" si ii iubesc enorm.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns malex spune:

Sunshine si eu am pus intrebarea cu catelul de la prima vizita la directie.......nicio problema. Una din AS avea si ea 2 catei, asa ca a fost intelegatoare.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marumiha spune:

Mie mi se pare tare aiurea ca un AS. sa vina acasa la tine si sa spuna ca este o problema faptul ca ai un animal in casa .
Daca ar fi niste animale feroce as mai intelege dar un catel sau o pisica te poate deranja numai daca ai vreo alergie ,cred ca pt.un copil e chiar bine sa aiba un animal in curte ,casa ,asa cum isi doresc parintii lui.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sunshine2012 spune:

Da. Sper ca si noi vom avea parte de cineva intelegator.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dacris77 spune:

chiar ca ar fi culmea sa zica ceva! ba din contra, e o dovada ca sunteti oameni buni! copiii iubesc animalele. nu cred ca scrie in lege ca nu ai voie sa tii animale. cred ca asta tine de parerea fiecaruia, iar daca vor avea o parere negativa, este problema lor. stai linistita, vezi-ti de treaba, sunt si ei oameni ca noi, cu bune si rele, nu sunt . fiti voi insiva, ca ce e al vostru e pus bine deoparte.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alexa78 spune:

Citat:
citat din mesajul lui amy2007

Buna fetele. Ne-au potrivit teoretic cu una dintre fetite. Am fost si am vazut dosarul si pozele si ne-am hotarat sa mai asteptam. Nu am simtit nimic, nici macar curiozitatea sa merg la prima vizita. Stiu ca probabil or sa intre sa ma critice unele fete, insa eu asa am simtit ca nu e pentru noi si ca nu e cazul sa tulbur si fetita. Mai astept. :)

Am stat mult timp pe ganduri daca sa scriu sau nu, nu vreau sa critic, vreau doar sa-ti povestesc cum a fost in cazul nostru.
Cand ne-am hotarat sa adoptam am decis ca primul copil vazut va fi al nostru, nu o sa vedem mai multi, poate doar daca copilul nu ne-ar fi vrut pe noi.
Am fost sunati cu cateva zile inainte de intrarea in vigoare a noii legi ca am fost potriviti cu o fetita de 11 luni, nu aveau poze, a doua zi am fost s-o vedem. La prima intalnire nu am simtit nimic, era o fetita bine facuta, dar extrem de trista, care nu stia sa se joace cu nici o jucarie. Am tinut-o in brate pe tot timpul intalnirii, dar nu s-a creat nici o legatura. Nu ma atragea deloc, era departe de imaginea pe care o aveam eu in minte. Cu ceva timp in urma vazusem la o asistenta maternala o fetita de 2-3 ani, mititica, firava, care vorbea tot timpul, era lipicioasa, brumetica cu niste ochi mari care parca ii sclipeau, asta era imaginea pe care o aveam eu in minte. In schimb, am intalnit o fetita dolofana, care nu era atasata de maternala sau de familia acesteia (deja ma gandeam, asa o fi ea, mai rece, nesociabila?), care radea doar cand era o melodie cunoscuta la televizor (era normal, doar statea singura la televizor muuuulte ore). Nu o vedeam frumosa deloc (desi cei de la directie spuneau ca e frumoasa foc), nu m-a atras, nu am simtit nimic.
Tinand cont de hotararea initiala, ca nu ne vom alege copilul, am spus pe loc DA, si am continuat sa o vedem. Am vizitat-o la 2-3 zile, deja de la a doua intalnire totul s-a schimbat. La prima intalnire am tinut-o permanent in brate, ori eu ori tati, cand ne-a vazut a doua oara i s-a luminat fata si ne-a intins manutele s-o luam in brate.
Treptat am descoperit un alt copil. La aproximativ 10 zile dupa ce am cunsocut-o am luat-o acasa, pe perioada sarbatorilor pascale. S-a schimbat radical, radea permanent, canta, a invatat sa se joace cu jucariile, cu noi. Parca si fizic s-a transformat, este intr-adevar extrem de frumoasa. Este toata numai zambet. Cateodata ma intreb cum de nu am vazut de la inceput cat este de frumoasa, cum de nu m-a atras din prima clipa. Si atunci ma uit la pozele pe care i le-am fact la prima intalnire, si vad o fetita trista, uratica chiar, care nu este fata noastra, cea de acum. Este o diferenta enorma.
Nici cand mi-am intalnit sotul, nici cand mi-am intalnit copilul nu a fost dragoste la prima vedere, dar ii iubesc atat de mult pe amandoi.
Tati spune acum ca ea este marea lui dragoste, ca nu ar schimba-o nici cu 20 de copii care sa fie nascuti de noi.
Mai spun o data, nu am intrat sa te critic, vrea doar sa-ti spun ca poate ai pierdut sansa sa cunosti un copil extraordinar.
Si poate aceste randuri vor face ca un alt cuplu care nu simte nimic la vederea unei poze, sa mearga totusi sa cunosca copilul.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns erato spune:

Eu, in schimb, m-am topit dupa baiat cand i-am vazut poza. Dar la DPC descrierea lui a fost rece si seaca, chiar ne recomandasera sa "nu ne bagam" desi ei ne chemasera si totusi ne-am dus sa-l vedem. In 3 luni cat l-am vizitat, nici nu ne-am dat seama ce copil extraordinar este, de cand l-am adus acasa e cu totul alt copil, parca s-a deschis spre lume, ochii ii sclipesc de o fericire aparte, e ca un burete care absoarbe dragoste si pe care o revarsa insutit. Exact cum a spus si Alexa, parca s-a facut si mai frumos, si cine nu e mai frumos atunci cand e fericit?!? Si e atat de afectuos, dulce si inteligent, incat ma topesc de dragoste si mandrie

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sunshine2012 spune:

Alexa, din randurile tale se simte o dragoste extraordinara fata de fetita voastra. Ma bucur mult ca v-ati dat sansa sa va cunoasteti, asa ati putut deveni o familie fericita.

Noi inca nu am ajuns la directie la acea prima intalnire, cea de informare. As avea insa o intrebare: Cand se depune cererea pentru a fi evaluati ca familie adoptatoare? Dupa ce am adunat toate actele necesare, sau cererea se depune mai intai, separat, iar apoi urmeaza sa depunem si actele cerute? La prima intalnire(cea de informare) se poate depune si cererea? Si de la ce data se socotesc cele 120 de zile pana la acordarea atestatului?

Scuze ca am atatea intrebari dar mie rusine sa tot sun la directie cand am cate o intrebare.

Va multumesc.
Pupici

Mergi la inceput