COPII DIFICILI SAU SITUATII DELICATE

cristinuk@ spune:

Ma intreb tu chiar nu vezi astea ca pe niste pericole grave ce i pun in pericol viata ... Relax... relax dar pana la un punc cand e vb de siguranta vietii lui se schimba situatia



https://picasaweb.google.com/111356891978087779654/HikyBird#

ela_04 spune:

cristinuk, coracora, daca nu fac haz de necaz o i-au razna... sau ajung ca hribg...
O sa-l duc la un sport ceva pt as consuma energia dar la 2 ani e inca prea mic!
Incerc sa anticipez cat pot, nu sunt relaxata nici cand doarme da`pai cand e treaz.
Si ca sa fie treaba treaba... se pare ca bb 2 e tot baiat
o zi minunata!

Laura25 spune:

ela, vezi daca nu ai fost pe faza cand s-a adus in discutie un b-log pe care erau dezbatute metode de batut copii de la 8 luni?1 Ai fi stiut ca pe la 8-9 luni se incepe cu provocarea copilului sa atinga un lucru urmat de plesnirea cu vargura peste mana, ca sa fie dresat sa nu atinge nimic decat daca ii spui tu expres sa o faca. Daca il 'educai' cu lingura de lemn si varguta la timp, nu mai spargea el nici tv, nici parbriz. Acu, o sa se kk in capul tau, cum ziceai.


Sarcina usoara !

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Laura25 spune:

Din experienta mea, analizand comportamente din jurul meu, copiii cei mai "dificili" sunt cei cu parintii cei mai predispusi la a le trasa linii de comportament clare, cei care tin "lectii" de acasa si dau pedepse si impun copiiilor sa faca cum vor parintii, chiar daca parintii nu au dreptate deloc.

hribg, nu te cunosc si probabil nici nu o sa avem ocazia sa ne intalnim vreodata. Dar te previn ca atunci cand se aduna gasca de copii la minte, toti au cel putin o repriza de sarit pe pat, fugit prin casa, ras in hohote si tipat cu veselie (da, stiu, deranjam vecinii, prost crescuti ce suntem!)

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Zina spune:

A mea comoara are 5 ani jumatate, e baietel si nu l-am pedepsit niciodata. A avut si el ale lui nazbatii, dar am incercat sa-i explic frumos, cum sta treaba. A spart si el un LCD, cu un buzdugan, se juca cu el si-l rotea prin aer, iar la un moment dat a dat brusc in tv. Ce era sa fac, sa-l pedepsesc? Nu a fost intentionat gestul lui, asa ca i-am explicat si eu si tata ca pe viitor sa aibe grija, si de-atunci asa a facut. In casa se joaca normal, si nu va spun ca avem vecinii de jos care ne-au reclamat la politie ca ei de 3 ani de zile sunt terorizati de copil, care face galagie. Macar daca era asa. Daca cumva alearga din sufrageri in bucatarie, vecinul era la usa sau batea in cal.orifer cu o teava. Acum copilul a ajuns stresat si daca scapa ceva pe parchet sau daca bate cineva la usa se ascunde sub masa, de frica vecinului.
Am cam deviat de la subiect, ce vreau sa spun este ca fiecare copil are temperamentul lui, noi parintii gresim, nu ei...

ela_04 spune:

Multumesc Laura!

Si sa va spun ca nu e doar un copil rasfatat ci si unul f civilizat la cei 2 anisori ai lui...
Uneori mai civilizat decat noi

Niciodata nu mananca daca la masa nu exista un prosopel si canita cu apa. Chiar daca nu bea sa fie acolo. Cred ca asta din cauza rutinei e totusi. Cand era micut in scaunelul lui ii aducem tot asernalul sa nu fac zeci de drumuri.
Nu suporta sa-i curga mancarea pe el asa ca se sterge imediat singurel.

Niciodata nu intra in casa incaltat. Eu spre rusinea mea mai uit sa-mi iau papucii de casa.
face la wc sau la oala dupa care imi aduce oala sa o vars si sa o spal. Procesul a venit ca ceva normal fara batai de cap de nici o parte... mai face si pe el uneori pipi dar spala masina. caca face mereu la oala, nu trebuie sa-l pun eu, sau sa stau cu ochii pe el. Se dezbraca si se pune singur pe oala.
Vrea sa se spele singur...e un cosmar! E ud peste tot in baie ... dar scoate puta de la garaj sa o spele si la fund la fel e tare caraghios...
Se dezbraca singur dar de imbracat inca e mai greu... aproape in fiecare zi tot incearca dar nu prea ii iese. Il las in pace...nici nu il cert ca a scos toate bluzele din dulap nici nu il incurajez.

Este un copil sociabil care iubeste copii, ii i-a in brate, ii pupa, la unii le da jucariile lui la unii nu... nu intervin desi stau cu ochii pe el.
Niciodata nu am luat o jucarie de la copilul meu sa o dau unui alt copil musafir sau nu, ca asa e frumos. Eu nu muncesc ca e frumos.
Daca musafirilor mei nu le-a trecut prin cap sa-si aduca vreo jucarie... pt ca oricum la noi sunt destule atunci sa se joace cu orice nu se joaca la momentul ala copilul meu.
Eu indiferent unde ma duc am in geanta masinute, canute, servetele si tot felul de prosti pe care nu le car de placere ci de nevoie.
daca alta mama nu se gandeste la asta ... e numai problema ei.

Nu se crizeaza daca il las la mama ca trebuie sa ma duc la dr sau il las 2 zile. Nici cand plecam la servici sau cand pleaca tati.
daca nu vrea ceva imi spune. dar imi spune si cand ceva ii place...
Nu se uita cu teama la mine cum am mai vazut la alti copii prin parc daca ii dau voie sa faca ceva sau sa se joace cu ceva... dar nici daca intra pe vreundeva si numai reuseste sa iasa nu ma grabesc sa-l scot de acolo... mai intai sa incerce singur sa iasa ca nu eu l-am bagat, in boscheti sau sub vreo masinuta sau s-a cocotat pe acolo...
daca nu reuseste ii arat cum ar trebui sa faca...

Cel mai mult imi place cand se joaca pe afara si dintro data vine fuga la mine, se cuibareste in bratele mele si imi spune "besc mami"
te iubesc mami... ma topesc toata
De asta spun ca e un copil absolut minunat!

Victoria_mami spune:

Sa va povestesc si eu de copilul meu; Victoria este un copil tare cuminte, tare linistit, ne intelegem cu ea de parca ar fi un 'om mare'. In schimb are o personalitate... trebuie sa fie ca ea; probabil asa e invatata, ca ea zice 'sari' si noi sarim si nu peste 2 minute, ci ACUM! Eu stiu ca la varsta ei (4 ani) e greu sa astepte 2 minute, dar sunt momente cand chiar nu pot sa ii 'raspund' imediat la cerinte. Am respectat-o pe ea si dorintele si necesitatile ei din momentul in care s-a nascut; intai prin alaptat nu la 'ceas' ci la cerinta. Acum i se cere parerea si i se respecta dorintele; de ex. "Ce vrei sa gatim ptr. cina?" sau in parcul de distractii (cel mai nou exemplu, ca acolo am fost sambata) "Ce facem mai iatai? Rides, vedem delfini, hranim ursi?" Si am fost la dispozitia ei fiecare minut din cele 7 ore cat am stat in parc. Am vazut copii plangand si tavalindu-se ca vor una si parintii vroiau alta... Victoria a fost fericita, nici macar un marait, nimic. Noua ni se pare normal ca daca mergem undeva unde sa se distreze ea, pai aia e ziua ei, ziua in care se face ce vrea ea. (Nu ca nu ar fi asa fiecare zi). Ii cerem parerea, ea se simte importanta (si este importanta) si atunci e tare cuminte (nici nu ar avea de ce sa se supere cand se face numai ce vrea ea). La fel, daca mergem in vizita la alti copilasi, pai mergem sa socializam toti, si ea si noi, adultii. Si atunci nu pot avea pretentii ca ea sa stea pe un scaunel sa se joace cu degetele cat noi ne conversam. Ea se joaca cu copiii si noi conversam peste zbenguiala lor. Drept e ca Victoria nu se 'zbenguie' , Victoria se joaca. Sare, alearga, coloreaza, cum o fi, dar e joaca, nu 'zbenguiala'. Pana una-alta, saritul (nu de pe masa, evident ) ii intareste muschii, alergatul e exercitiu fizic si desenatul o ajuta la miscari motorii. Fiecare copil are nevoie de cel putin o ora de activitate fizica zilnic! Victoria nu are nici un fel de ingradiri si ptr. ca stam la casa, daca are chef sa urle fericita, alergand prin casa, i se da voie, de ce nu? Pe de alta parte. cand suntem in vizita (si chiar si acasa) intreaba si cere voie intotdeauna ptr. orice (nu stiu de ce, asa e ea... nu i-am impus vreodata sa ceara voie, mai ales acasa, sunt jucariile ei si ea tot cere voie sa se joace cu cate o jucarie; ii tot repet ca sunt jucariile ei si se poate juca cu ce vrea ea, cand vrea ea). In vizita cere voie gazdei sa ia alta jucarie. Deci, ce vroiam sa spun? Ah, nimic, doar sa ma laud

_
Mami Nadia si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

VICTORIA

ela_04 spune:

Si ce daca! Meriti! Copilul tau merita!
De multe ne plangem ca nu fac aia sau ailalta ... ca sunt rasfatati si fac nebunii, ca sparge parbrizul sau darama tv-ul...
mi-e imi pare corect si sa spun si ce minunat e... si ce fericita sunt cand ma uit la el!

iar tu dintre toate mamele poti sa te lauzi in fiecare zi pt ca lupta ta e in fiecare zi alta.



\edit. Bine... poate sunt si hormonii din sarcina
daca am exagerat sau nu se intelege nimic ma scuzati

Victoria_mami spune:

Ela,
Ce vreau sa spun de fapt, e ca fiecare copil are o personalitate. Unii sunt mai linistiti, altii mai energetici. Dar atata timp cat iti tratezi copilul cu respect, atata timp cat iti tratezi copilul ca pe o persoana si nu ca pe o posesiune, copilul iti raspunde in acelasi fel; cum spuneam, Victoria e un copil tare, tare rasfatat, dar care intelege perfect ca daca spunem NU e ptr. un motiv, care intelege perfect ca atunci cand avem nevoie sa se 'poarte frumos', se poarta exact ca cel mai cuminte copil din lume. Are 100% respect din partea noastra, 100% iubire neconditionata, 100% libertatea de a-si exprima opinia si stie 100% ca opinia ii va fi respectata (chiar daca nu intotdeauna lucrurile se vor face cum vrea ea, totusi, ascultam ce are de spus si ii explicam de ce nu se poate 'asa'). Nu am mintit-o niciodata (in afara de Mos Craciun ). Daca ne-am dus sa-i ia sange, i-am spus ca o sa o doara, DAR daca sta linistita, e doar o intepatura; daca urla si plange, pot fi 2 sau chiar 3 intepatur, ptr. ca venele se ascund si trebuie cautata alta vena. Se vede in ochii ei ca ii e teama, DAR nu a urlat vreodata si a stiut ca o doare si se astepta la durere. Dar mai stia si ca totul va fi gata intr-un minut. Asta vroiam sa spun: trateaza copilul cu respect si vei primi respect! Trateaza copilul cu superioritate si vei face ca (,) copilului sa-i fie frica, dar iti da tie, ca parinte, impresia ca copilul te trateaza cu respect si nu-ti iasa din cuvant. De fapt, este doar impresia gresita a parintelui, mult prea centrat pe el insusi, ca copilul nu-i iasa din cuvant din respect; de fapt, copilul e speriat, ii e teama de consecinte; asta nu inseamna ca nu va face, ci doar ca nu va face in prezenta parintelul, insa, cum dispare parintele din decor ptr. 5 minute, copilul se va zbengui pana vomita! In loc sa isi apropie copilul, acest gen de parinte nu face altceva decat sa isi invete copilul sa se ascunda. Nu spune nimeni ca parintele trebuie sa fie prietenul cel mai bun, dar macar sa fie prieten, nu dictator! Asta e felul in care o crestem noi pe Victoria; o fi bine? o fi rau? Numai timpul ne va dovedi.

_
Mami Nadia si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

VICTORIA

JuliaSM spune:

Am vazut acum cateva luni un film,www.imdb.com/title/tt1439572/" target="_blank"> Perfect Sense, care m-a marcat mult.Mi-a intors cumva capul inspre lucrurile de baza, pe care poti sa-ti cladesti apoi principiile si modul in care alegi sa-ti vezi viata si prioritatile. Filmul prezinta istoria tragica a omenirii, care moare in ritm galopant, fiind intai deposedata pe rand de fiecare din cele 5 simturi: miros, gust,auz, vaz, simtul tactil - in ordinea asta erau abordate in film.Personajul masculin e bucatar si pierderea simturilor e prezentata interesant din perspectiva asta.In plus, punctul de interes este relatia de dragoste dintre oameni, cu si fara simturi.

Revenind acum la topicul nostru, la copii si relatia cu ei... tot legata de simturi e.Copiii nu STIU, nu CONSTIENTIZEAZA ca parintii lor ii iubesc, ci SIMT, VAD, AUD aasta. Iar simturile trebuie sa fie toate in aceeasi gama, ca notele unei melodii. Simt mangaiere si atingere ( buzele pot spune una, iar smuciturile si scuturaturile zic alta!), aud dincolo de cuvinte, in tonul vocii gasesc adevarul, vad cum ne relationam cu ei, ne citesc limbajul non-verbal, incruntarea sprincenelor, stransul pumnilor sau zambetul ascuns in coltul buzelor ( chiar asa, copiii stiu sa citeasca limbajul trupului mai bine decat un adult!) si isi dau seama, in mod inconstient si prin intermendiul simturilor, ca sunt iubiti sau nu.

Degeaba li se spune copiilor ca parintii fac ceea ce fac DIN DRAGOSTE spre binele lor, ca sunt educati spartan si struniti, modelati cu dalta (cureaua, palma si alte accesorii) in personalitatea lor, pentru un viitor stralucitor si pentru un renume bun, de copil educat--->care aduce cinste parintilor, ca pana la urma orgoliul parintelui e la mijloc, nu neaparat binele copilului, sa nu ne mai ascundem dupa degete!...
Copilul poate sa discearna iubirea egoista ( imi iubesc copilul pentru mine, nu pentru el), care de fapt nu e dragoste... si nu duce la nimic bun.

Acum cateva luni, imediat dupa ce am nascut, am suferit de o sinuzita groaznica, care mi-a infundat complet nasul, aproape o saptamana nu am avut nici miros, nici gust. Foarte straniu, va doresc sa experimentati asta fara a fi totusi atat de bolnavi...sa bei cafeaua si sa nu simti decat ca e ceva cald care iti aluneca pe gat, sa nu prinzi aroma, sa nu stii daca e dulce sau nu...ciudat. Gustul ca gustul, dar mirosul m-a dat gata. Voiam sa simt mirosul pruncului meu nou-nascut, sa-mi afund nasul sub barbia lui si sa inspir iz de copil nou, usor mirosind a laptic proaspat si dulce...dar nu simteam nimic! E groaznic sa fii desensibilizat!

Copiii merita iubiti cu toate simturile si trebuie invatati sa se exprime la fel. Parintii mangaie( cu mainile, cu nasul, cu fruntea, cu picioarele- va mai amintiti de Maitreyi a lui Eliade? ), incurajeaza, stiu sa asculte( recomand cu incredere cartea www.scribd.com/doc/12600105/Jacques-Salome-Mami-Tati-Ma-Auziti" target="_blank">Mami, tati, ma auziti, a lui Jacques Salome ), sunt in acelasi asentiment cu copilul, comunica prin privire si isi privesc copiii drept in ochi ( act de curaj, dezarmant, ca nu degeaba ochii sunt fereastra sufletului...). Sa vad eu atunci COPIL DIFICIL cand curge asupra lui asa potop de dragoste...

Intorcandu-ma la film... suntem in pericol, virusul acela deja neataca si nu ne dam seama. In relatiile interumane suntem profund desensibilizati treptat, nu mai stim cum sa ne exprimam dragostea, desi vrem sa iubim si avem nevoie de dragoste. Daca nu o comunici prin simturi,vorbind,gustand,atingand, ascultand,inspirand in tine pe celalalt...cum altfel ii poti arata cuiva ca il iubesti? Traim neintelesi si murim singuratici, din dragoste neimpartasita, razvratiti, crezand ca in ceilalti e vina, ca e copilul dificil si situatia delicata...

Sa vedeti filmul, merita. Si sa va iubiti copiii... cu toate cele cinci simturi.