COPII DIFICILI SAU SITUATII DELICATE
Raspunsuri - Pagina 3
hribg spune:
Multumesc ilenutza
CorinaDani spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui madyrizi eu ma lovesc de o situatie stanjenitoare si nu stiu cum sa o rezolv fara sa supar pe nimeni, dar nici sa-mi nedreptatesc copiii. pe scurt: eu am 2 baieti (de 9 si 2,5 ani), iar finii mei au un baiat de 5 ani. cand mergem la ei acasa, copiii mei nu se pot juca cu absolut nimic pentru ca sunt ale finutului (reactia lui si nu a parintilor), cand suntem la noi acasa copiii mei tot nu se pot juca cu jucariile lor pentru ca el este musafir (reactia parintilor si a lui). daca nu se desfasoara lucrurile cum vrea finutul, atunci ia jucariile (numai cand sunt ale noastre) si arunca cu ele pana le sparge. reactia parintilor lui este saraca, ba uneori inexistenta. am incercat in fel si chip sa reactionez ca sa nu iasa discutii, dar deja sunt depasita si nu sunt o persoana care sa aiba o rabdare exagerata  .deci... nu stiu ce ar trebui sa fac intr-o asemenea situatie decat sa ma fofilez si sa spun ca am treaba sau nu-s acasa sau... |
ati incercat metoda aceasta ? cand copiii tai merg in vizita la finut, le iei de acasa cateva dintre jucriile preferate. cand finutul vine in vizita, sa-i aduca parintii si cateva jucarii preferate. in felul acesta fiecare copil se joaca cu jucariile lui. ar fi de folos daca inainte de a-i lasa pe copii sa se joace, fie ca e la voi acasa, fie la finut, sa li se explice copilasilor, pe intelesul lor, ca nu este cazul sa se supere unii pe altii din cauza jucariilor, ca fiecare si-a adus de acasa jucarii, etc.
nikol24 spune:
Cum sa pedepsesti copilul pentru ca s a jucat (ca zbenguiala aia alor tot joaca e!!) si a vomitat.In loc sa il iei in brate sa il linistesti l ai dus acasa sa il pedepsesti
Una este sa i spui copilului de acasa ca nu are voie sa i controleze gazdelei prin sifonier spre exemplu ( avea fi mea un prieten de vreo 5 ani care facea asta) si alta total diferita e sa i fac instructajul de acasa.Si sa i spui ce? Nu te juca cu alti copii ca poate vomiti,te impiedici,te lovesti,iti rupi camasuta etc.Asta chiar e ca aia cu drobu de sare!
dana vio spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui madyrizi eu ma lovesc de o situatie stanjenitoare si nu stiu cum sa o rezolv fara sa supar pe nimeni, dar nici sa-mi nedreptatesc copiii. pe scurt: eu am 2 baieti (de 9 si 2,5 ani), iar finii mei au un baiat de 5 ani. cand mergem la ei acasa, copiii mei nu se pot juca cu absolut nimic pentru ca sunt ale finutului (reactia lui si nu a parintilor), cand suntem la noi acasa copiii mei tot nu se pot juca cu jucariile lor pentru ca el este musafir (reactia parintilor si a lui). daca nu se desfasoara lucrurile cum vrea finutul, atunci ia jucariile (numai cand sunt ale noastre) si arunca cu ele pana le sparge. reactia parintilor lui este saraca, ba uneori inexistenta. am incercat in fel si chip sa reactionez ca sa nu iasa discutii, dar deja sunt depasita si nu sunt o persoana care sa aiba o rabdare exagerata .deci... nu stiu ce ar trebui sa fac intr-o asemenea situatie decat sa ma fofilez si sa spun ca am treaba sau nu-s acasa sau... |
... sau ascunde jucariile si spune-le finilor mari ca n-ai bani sa cumperi mereu altele. Sa le strice pe ale lui nu pe ale copiilor tai.
Edit. Oare de ce ti-or fi dragi oamenii astia ?!
Alexandra Maria
14.12.2007
dana vio spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui madyrizi androix, te rog sa ma crezi ca am incercat atatea metode incat pur si simplu am ajuns sa renunt. imi sunt dragi finii, ne cunoastem de 20 de ani (aproape de cand eram copii) si n-as vrea sa terminam o prietenie de atatea ani, mai ales in acest fel, dar... cand copiii mei pun mana pe vreo jucarie (indiferent de locatie), finutul incepe sa urle si sa se tranteasca pe jos, ba chiar mi-a zis cateva cuvinte dure si urate  pentru ca am intervenit sa-l calmez sau sa-mi apar copiii. face crize de isterie de-a dreptul. mama lui spune ca nu se intampla asa cu alti copii, ca merge la gradinita si se joaca frumos. pe de alta parte, plange sa-l aduca la copiii mei, sa se joace impreuna. drept sa spun eu ma lipsesc. ca drept dovada nu ne-am mai vazut de vreo 5-6 saptamani si imi e groaza de intalnirile noastre. astept sa treaca timpul si sa se intample ceva bun (sper eu). |
Pentru ca acolo nu i se permit aceste crize.
Alexandra Maria
14.12.2007
freedelia spune:
Ce amalgam e in postarile tale, hribg!!!
Pai copilul nu invata fiind pus in tzarc!!! Ci finnd in mijlocul familiei, vazand cm mananca parintii si fratii, pune si el mana si duce la gura. Fiind imbracat cand e mic, invata unde merge fiecare haina si apoi incepe sa se imbrace singur. Daca e lasat. Ca majoritatea parintilor isi hranesc copiii cu lingurita, mancare pasata si ii imbraca pana la nu stiu cati ani, ca sa arate calumea, nu cu hainele puse aiurea si sa nu stea o juma de ora dupa ei sa se imbrace!!!
Felul de joaca -- linistit sau agitat iar este al fiecarui copil in parte. Unii copii alearga pana ametesc, altii stau si deseneaza, seuita la carti. Sa instruiesti copilul ce are si nu are voie sa faca in joaca mi se pare a te interpune in libertatea luu de a alege. Da, avem reguli, de exemplu, dupa ce mancam stam linistit si ne uitam la carti, cand e ora de culcare daca nu ne e somn facem activitati care nu fac zgomot, dar sa nu lasi copilul sa se joace cum ii place asta e alta mancare de peste... Atat vreme cat nu face ceva periculos, e liber sa se joace, a doar de aia am mers in vizita la alti copii, ca sa se joace, nu sa stea frumos la locul lor. Iar cu pericolele, asta iar e treaba parintilor sa le inlature sau a gazdelor cand invita oameni cu copii mici. Iti pui chestiile care se sparg pe rafturi mai inalte, blochezi sertarele unde tii cutitele, dulapurile unde tii detergentii, in rest, casa e si a copiilor, sa o exploreze si sa se joace cu ce gasescin ea.
Fetele mele (2 si 6 ani) de vreo cateva luni se joaca de-a casa. Scot toate paturile, pernele, aduc scaunele in mijlocul sufrageriei, isi fac casa. Si stau ore in sir si se joaca in ea, aduc jucariile de plush, carti, oale din bucatarie. Isi dezvolta imaginatia si mor de dragl lor.
Fi-miu (8 ani) are multa energie, mereu sare, alearga, se joaca cu mingea, iese afara cu bicicleta, face pe arheologul sapand in pamant.
Uneori cei doi mari se "lupta" cu sabii cu nerf guns, se alearga, se ascnd, tipa si chiuie.
Alteori deseneaza, sau scriu scrisori sau fac felicitari fara onocazie anume.
Toate aceste tipuri de joaa sunt normale si eu nu imi duc copiii unde nu pot fi ei insisi. Punct. Daca cineva imi spune ca la ei acasa tre sa fie liniste, ma duc daca am timp fara copii. Si nu prea am timp... Copiii mei sunt prioritatea mea si nu sa ii dresez sa faca frumos... Asta nu inseamna educatie...
Delia, 
37+ cu 
si mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010)
POZE
Ilinca_M. spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui hribg Cat despre tine Ilinca_M cred ca iti lipsesc cei 7 ani si o buna parte din educatie |
Daca prin asta intelegi tipul de "educatie" pe care o practici tu, daaa, Slava Domnului, imi lipseste, parintii mei au fost oameni minunati!!! Ce faci tu nu e educatie, imi pare rau sa-ti spun franc in fata asta, dar stiu ca oricum tot pe a ta o vei tine. Tot nu mi-ai spus care e "nemernicul" care nu baga la cap lectiile cu zbenguitul...cel de 3 ani sau cel de 5? Sper ca nu cel de 1 an (el probabil a tras fata de masa, dar l-ai "rusinat" tu:)))
I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.
hribg spune:
| Citat: |
| Pai copilul nu invata fiind pus in tzarc!!! Ci finnd in mijlocul familiei, vazand cm mananca parintii si fratii, pune si el mana si duce la gura. Fiind imbracat cand e mic, invata unde merge fiecare haina si apoi incepe sa se imbrace singur. Daca e lasat. Ca majoritatea parintilor isi hranesc copiii cu lingurita, mancare pasata si ii imbraca pana la nu stiu cati ani, ca sa arate calumea, nu cu hainele puse aiurea si sa nu stea o juma de ora dupa ei sa se imbrace!!! |
Pai asta era si ideea daca nu te-i prins: ca nu e normal sa-l lasi intr-un loc si sa-i asiguri doar mancarea , imbracatul si somnul...dar se pare ca nu ai inteles si sunt perfect de accord cu mersul la cei care sunt dispusi sa-ti lase copilul sa se joace in largul lui .Sa fii sanatoasa si tu si copii!
hribg spune:
| Citat: |
| Iar axioma pe care o folosesti bolduit, ca fiecare mama stie ce e cel mai bine pentru copilul ei, e din start gresita, dar ai dreptate, poate fi servita ca sarmaluta celor carora vrei sa le inchizi gura pe loc. |
Pai cine sa stie ce e mai bine pentru copilul tau, vecinu?Atunci de ce mai ai copil?Faptul ca asculti pareri , aduci inbunatatiri si aplici cum e mai potrivit ptr copilul tau e alta treaba.
JuliaSM spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui hribg
Pai cine sa stie ce e mai bine pentru copilul tau, vecinu? (...)Faptul ca asculti pareri , aduci inbunatatiri si aplici cum e mai potrivit ptr copilul tau e alta treaba. |
Nu, nu vecinul, nici baba de la 1, nici bunica sau strainul din parc. Nici tu, ca mama ( sau eu, ma rog, ca nu scriu teorii, ci am si eu vreo 4 copii), ci, paradoxal, COPILUL. El stie ce e cel mai bine pentru el. Si daca ti se pare ca nu e asa, inseamna ca nu stii sa-ti citesti copilul si nici nu-l cunosti ca persoana aparte, ca individualitate distincta, care merita respectul tau, la orice varsta. Respectul de sine si cel aratat altora se invata prin reciprocitate, nu bagat cu palnia in cap, dupa ce ii toci lectii marunt despre educatie si buna crestere.
Apropo, ca demult voiam sa ma iau de titlu, insa n-am avut timp real sa scriu : COPIL DIFICIL inseamna parinte aflat pe alta lungime de unda decat copilul, si aia e gresita( lungimea de unda). Prin nemultumire, razvratire, neascultare, comportament...hmm, dificil copilul acela incearca sa comunice ca modul in care e tratat nu e ok pentru el. Daca vrei sa ai un copil model, invata sa-ti asculti si sa-ti citesti copilul, sigur vei avea cu cine sa discuti, atunci cand ii acorzi credit si ii mai si arati asta.
Copiii mei sunt destepti, deosebiti,inventivi, veseli si jucausi, frumosi si inca mult mai multe calitati le-as gasi...si ei stiu asta, pentru ca le-o spun eu mereu. Daca vreodata nu e potrivit comportamentul lor, in diferite situatii, caut la mine problema, la modul in care ma raportez eu lor, pentru ca ceea ce vad la ei reflecta activitatea mea de parinte, ca o oglinda.
| Citat: |
| Atunci de ce mai ai copil? |
Uite ca propozitia asta eu as intoarce-o putin din condei. Copilul ma are PE MINE ca mama. Eu sunt cea care trebuie sa faca eforturi, si inca mari, pentru a merita titulatura asta si de privilegiul de a fi mama lui. Intre mine si copii e un mare egal, cu muulta deschidere, binevointa si respect din partea mea. Iaca de ce am eu copii.
Dar tu de ce mai ai copil?