"sa mai cred in el?" partea 2-.. aleg sa evoluez!
Raspunsuri - Pagina 3
almo spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ego71 iote ca pe asta n-o mai stiam..incalc regulamentul ca,vezi doamne, am corectat pe cineva care repeta OBSESIV un cuvant scris incorect. raza draga, iti permiti cam multe.cat timp n-am sarit calul si am raspuns parerea mea personala vis-a-vis de subiect ,nu stiu care ti-e problema. sau ar trebui s-o mangai pe oana incetisor pe spate? ar trebui sa-si dea seama singura ca viata nu e numai lapte si miere iar unii oameni nu se schimba nici daca le dai n sanse.nu e pesimism,dar cand o iei o data peste ochi,ajungi sa-i deschizi larg mai tarziu. deh, daca va place sa visati si sa auziti doar ce va suna bine la urechiuse..e problema voastra. asa ca...nu-ti mai permite sa-mi spui mie ceva,atata timp cat nu am incalcat absolut nimic, draga mea! |
nu stiu unde ai vazut tu ca oana repeta obsesiv acea gresala.
mesajul tau e clar unul rautacios.
mianna spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui oana_pdv dragele mele, au trecut 3 luni de cand nu am mai scris! uf parca au zburat! S-au intamplat multe intre timp, lucrurile s-au mai asezat .. Sa incep cu micutii mei, au inceput sa simnta si ei schimbarea mea, baietelul imi spune ca m-am facit vesela si ca e fericit ca sunt langa el, fetitza mea zambeste de fiecare data cand imi vede chipul.. Ce sa zic am lasat tristetea un pic la o parte, am inceput sa rad mai mult si sa ma joc cu ei cu adevarat iar ei au inceput sa simnta. Cu sotul, nu pot spune mare lucruru fiindca inca nu am certitudini insa am impus niste limite peste care nu-i permit sa treaca, de cate ori ma simnt dezamagita ii spun si ii amintesc ca eu nu consider ca merit o anumita atitudine sau tonalitate, i-am aratat ca nu mai tolerez si l-am facut sa inteleaga ca va trebui sa se obisnuiasca sa traiasca cu asta. Efectiv nu-i mai permit sa imi schimbe starea de spirit cand el este cel vinovat, nu ma mai cert , nu-i mai accept sau sa ii ascult scuzele. Intre timp am observat cateva aspecte la el a devenit mai dragastos, s-a apropiat de fiica noastra, dar in acelasi timp a fost tot plecat de acasa, chiar daca absenta sa este justificata ea exista, iar daca el nu a fost dispus sa ne aloce timpul cuvenit si sa faca anumite sacrificii nu e vina mea si nu am de ce sa imi mai bat capul cu asta. In curand, mai exact cand va incepe gradinita baietelul vom incepe sa locuim iar impreuna, imi va fi un pic cam greu pana se va acomoda si baietelul mai ales ca el e prins intr-o lucrare cam o luna si voi fi singura cu amandoi dar eu cred ca voi face fata! De la o vreme ma incearca un sentiment ca ma inseala, nu am dovezi, nu am cautat si nici nu am de gand fiindca cea mai buna dovada mi-o va da timpul petrecut sub acelasi acoperis, atunci voi afla cu siguranta si daca locul nostru este intradevar unul langa celalat. M M-am impacat si cu ideea ca l-am iertat prea repede si usor atunci fiindca nimic nu e intamplator iar daca am gresit macar acest timp m-a ajutat sa imi diger mai bine situatia, casnicia si clipa mea de azi, dar el pare entuziasmat si nerabdator sa fim iar toti, iar in zilele cand suntem impreuna chiar se poarta ca un sot si un tata adevarat iar asta a inceput sa cantareasca in sufletul meu . lipsa mea de increderece a nascut in sufletul meu ar putea fi justificata dat fiind ca abia acum am inceput sa realizez ca el totusi m-a inselat o data, a fost in stare sa ma impinga lauza fiind, si-a impus sa nu se ataseze de cel de-al 2-lea copil, mi-a zis ca o vede pe mama celeilalte fetite a lui frumoasa si o mama mai buna, mi-a zis chiar si - nu te mai iubesc-! Ma bucur insa ca in ciuda a toate nu am incetat sa il iubesc, ca am taria sa cred onca in casnicia noastra, ca am de gand sa fac ce imi sta in putere ca lucrurile sa mearga bine din ceea ce ma priveste. Nu i-am mai reprosat nimic legat de ce a fost , am icercat sa vad doar ce face de cand mi-a cerut sa il primesc iar in viata si inima mea. Recunosc dezamagirea a lasat urme in mintea si sufletul meu fiindca atata vreme cat in cele mai importante momente ale mele din viata noastra de cuplu nu l-am simntit langa mine mi-e greu sa cred ca m-as mai putea baza pe el in cele cee vor urma. In prima sarcina am aflat de povestea cu fosta sa iubita si copilul lor, nu mi-a explicat indeajuns, m-a lasat sa plang singura facandu-se ca nu observa, dupa nasterea primului copil totul s-a invartit in jurul protectiei de sentimente grele pt toata lumea in afara de mine, in cea de-a doua sarcina mi-a facut zile fripte ori de cate ori a avut ocazia, iar de cand am nascut si fetitza a fost absent si cu toate astea a avut grija ca tocmai imediat dupa nastere sa dezlantuie iadul intre noi! Cu toate astea observ ca face ceva, ca incearca, ca vrea, ca simnte, imi da un mesaj dragut in fiecare seara, vad o privire blanda si simnt o imbratisare calda uneori chiar patimasa, discutam, cadem de comun acord e bine de ce sa mint!in primul rand eu incep sa ma simnt mai bine, iar copii mei simnt asta si sunt veseli, baietelul manaca mai bine, e mai ascultator, e mai dragastos, fetitza mea creste frumos, rade mult, e sanatoasa, se joaca |
acum se vede?
sa mai zic si ca-i "greseala", cu "e"?
Raza de soare spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mianna acum se vede? |
Si daca este asa, de ce tii tu neaparat sa evidentiezi acest lucru? De ce nu citesti mai bine regulamentul, in loc sa arunci rautati gratuite si sa te mai si amuzi de acest lucru?
Doamne, cum va repeziti unele dintre voi, ca vulturii!
Scuza-ma ca nu pot sa ascult, sa privesc si sa...tac.
DE VANZARE
Uneori am impresia ca daca animalele ar putea vorbi, noua ne-ar fi rusine sa mai deschidem gura.
cristoiu spune:
Mai dar eu nu inteleg de ce atita suparare cind ti se spune ca gresesti. Eu as spune "aha, multumesc" si as merge mai departe. Toata viata invatam si corectam greseli, care e problema?
Ah, si apropos, mie mi se par mult mai nerusinate acuzatiile si punerea la zid a Oanei de pe celalalt topic decit o observatie despre o greseala ortografica, care nici nu stim daca o deranjeaza pe Oana personal.
mianna spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Raza de soare Si daca este asa, de ce tii tu neaparat sa evidentiezi acest lucru? |
ca sa lamuresc o intrebare pe care-am considerat-o sincera, nu retorica
poate fata chiar n-a vazut 
ch_dana spune:
Mianna, las-o balta. 
Tot pe forumul asta am incasat-o si eu, pe acelasi motiv, ca nu credeam in competentele profesionale ale cuiva care nu se ostenea sa scrie corect romaneste. Mama ce de rosii mi-am luat atunci...e o lupta pierduta.
oana_pdv spune:
acum realizez cat de bine e azi!
Ce sa zic e liniste acum, e bine.
Cu sotul suntem mai bine ca la inceput, am reusit sa depasim cu totul acele episoade ba chiar mai mult am scapat si de temeri, nu ma mai incearca nici acel sentiment de a "fi in garda"!
Privind inapoi nu mai arat nici cu degetul spre cine a inceput sau care a gresit mai mult!
Cum s-a intamplat minunea- nu stiu exact sa spun, totul a venit de la sine dupa ce ne-am mutat impreuna iar.
Ce am facut eu?- nu am mai privit inapoi, deloc. Am privit langa mine, am cules de la viata zambete si lucruri frumoase, m-am exprimat, m-am regasit!
Cum de suntem bine azi? A inceput de la un biletel :)
I-am lasat un mesaj ca sunt la paine si am pus si o inimioara , m-a asteptat cu o cafea calda, ne-am plimbat cu copii in parc si l-am luat de mana, a doua zi m-a imbratisat cand se juca cel mare iar usor usor am ajuns sa asteptam cu nerabdare ora lor de culcare pt a ne impartasi ganduri, sentimente, pasiuni, planuri etc...
O singura data am mai deschis subiectul si cateva zile am avut somn agitat si eu si el si am indraznit- i-am vorbit despre starea mea , mi-a marturisit ca simntea la fel si am stabilit sa lasam acest subiect TABU macar pana se mai aseaza lucrurile intre noi
Azi avem alta perceptie despre ce a fost. Incercam sa privim asta ca un exemplu de "ASA NU", a fost o perioada grea si urata pt amandoi, era sa pierdem ce avem azi indiferent care a gresit mai mult sau care a suferit mai mult. Important e ca a trecut, ca suntem bine, copii sunt bine si ca nu mai exista tensiune. Greutati mai sunt fiindca asta ne ofera viata pe tava in zilele de azi dar incercam sa gasim impreuna solutile potrivite.
In privinta cu " cealata sau celalat copil"- m-am detasat complet!
Cand am pornit in aceasta directie am hotarat sa nu ma mai incarc cu ce stiu ca ma afecteaza negativ, sau macar sa evit daca este vorba de o situatie care nu ma priveste direct: e problema sotului meu, e situatia creata de el: sa si-o gestioneze cum vrea el dar sa respecte limitele impuse de mine in ceea ce priveste casnicia noastra si copii nostri
Am si o veste buna, am luat interviul pt Canada, iar azi realizez ca si in acest sens lucrurile s-au derulat exact cum a fost necesar , parca Cel de Sus a vrut sa ne vada inainte de a face acest pas. Nu stiu daca am scris dar prin iulie am primit o notificare cum ca nu ne-am prezentat la interviu desi nu am primit nimic inainte care sa ne anunte de acesta. M-am dat peste cap sa obtin un raspuns pozitiv,o reprogramare si surpriza : raspunsul a venit exact cand relatia noastra s-a indreptat- parca a fost Ceva de Sus, mi-a intrat un mail trimis de ei in august abia in septembrie. Era mailul in care mi se confirma ca mai putem participa la alrt interviu, apoi in cateva zile a venit si invitatia, apoi am luat interviul! Acum ne gandim cu optimism si teama la viitor!
De cateva luni relatia noastra s-a sudat extraordinar, efectiv s-a potrivit acea zicala - un sut in f..d un pas inainte-
Acel episod urat- ne-a maturizat, ne-a ajutat sa ne cunoastem mai bine, sa ne recunoastem frustrarile, ne-a facut sa reactionam si sa ne confruntam furiile, ne-a facut sa ne expunem cu sinceritate latri de care nu eram constienti reciproc, ne-a facut sa vedem si cealalta fata a fiecaruia etc
A fost destructiv dar si constructiv
Ce simnt eu acum?
In primul rand nu imi mai e teama- de nimic.
Ce e rau- ca nu mai pot avea asteptari mari de la el-inca.Am fost dezamagita in momente grele si esentiale pentru un cuplu in general iar asta se pare ca inca se mai resimnte in sufletul meu fiindca nu mai am curaj sa pariez pe sprijinul sau 100% cand voi ajunge iar intr-o astfel de situatie- esentiala pt mine, noi. Asta chiar e greu si incomod insa sunt optimista.
Ce e bine- restul iar asta mi-e mai mult decat suficient ca sa privesc inainte si sa traiesc si frumos!
Am invatat ca nu trebuie sa ceri totul sa sa pretinzi totul de la cel de langa tine sau de la viata ca sa te simnti implinit!
Cum e viata mea azi:
Copii sunt foarte veseli, atasati de amandoi si ei intre ei, linistiti si sanataosi- se pare ca am trecut cu brio pana acum prin acest sezon rece!
Cuplul nostru: tandrete, prietenie, veselie, pasiune, admiratie, sprijin, respect, toleranta,intelegere
Ce e greu-
sunt obosita! gatit, curatenie cand dorm copii,trezit de 2-3 ori pe noapte de a mica, - e greu fara un sprijin, macar o zi pe saptamana sa ai pe cineva cu care sa lasi copii o ora sau 2 pt a iesi la o plimbare cu sotul sau sa nu trebuiasca sa gatesti sa te trezesti intr-o noapte de cateva ori!
Eu- bineinteles ca am facut ce mi-am propus: m-am regasit, m-am reinventat, mi-am alocat spatiul si timpul meu! am inceput sa pictez iar, fiul meu ma ajuta adesea :), citesc uneori, am mai invatat sa conduc, mai evadez la o cafea cu o prietena prin bucatarie,mai fac si gimnastica la cateva zile, mai invat si franceza printre picaturi- incerc sa il invat si pe baieteletc. Am invatat sa fac lucruri care imi fac placere implicandu-i si pe cei mici si acum e chiar mai distractiv ca inainte!
Cel mai mult insa ma distrez cu strengarii mei, toti 3! ce sa zic zambesc si nu o fac doar pt a da bine in fata lumii ci pentru ca o SIMT!
oana_pdv spune:
Ps
Va rog eu frumos nu va mai certati pe tema mesajelor mele, fiecare are dreptul la o opinie fie ea si criica, si da Ego 71, am scris gresit acel cuvant sau mai stiu eu ce dar crede-ma pe cuvant eram chiar sigurta ca e simnte pana la comentariul tau! nu stiu de ce!!Culmea am fost si buna la romana prin scoala!! Asta e! insa tot raul spre bine acum cu siguranta nu o sa-l mai scriu gresit vreodata!
Recitind ce am scris.. sincer fetelor nici macar eu nu am avut rabdare sa recitesc tot!! chiar apreciez ca voi ati avut si ca m-ati zguduit un pic! Altfel cred ca m-as fi trezit mai greu si poate si mai tarziu!
Va multumesc mult si cred ca de data asta o sa inchid si subiectul. Nu chiar imediat- bineinteles! Pana la urma ce sa mai fie de zis??
CU SIGURANTA nu voi mai ajunge in acea situatie indiferent cum va evolua pe viitor casnicia mea!
Victoria_mami spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui cristoiu Mai dar eu nu inteleg de ce atita suparare cind ti se spune ca gresesti. Eu as spune "aha, multumesc" si as merge mai departe. Toata viata invatam si corectam greseli, care e problema? Ah, si apropos, mie mi se par mult mai nerusinate acuzatiile si punerea la zid a Oanei de pe celalalt topic decit o observatie despre o greseala ortografica, care nici nu stim daca o deranjeaza pe Oana personal. |
Eu cand mi-am luat primul servici in Canada, am rugat pe toata lumea sa ma corecteze cand vorbesc gresit. Si m-au corectat, inca ma mai corecteaza sotul, dupa 10 ani, dar sunt mandra de engleza mea. Adica, vorbesc si scriu bine si corect, desi, mai sunt cuvinte pe care nu le gasesc la nevoie, asa cum de altfel, sunt cuvinte in romana pe care nu le nimeresc; in fine, eu zic ca dupa 10 ani e de inteles, mai ales ca noi vorbim engleza in casa (sotul e canadian). M-am lungit, dar ideea era ca daca nu te corecteaza nimeni, continui sa gresesti, fara macar sa stii ca gresesti. Desi, cand citesti la altii tot diferit de cum scrii tu, ar cam trebui sa-ti sara-n ochi. (NU TU, ci oricine, ai inteles, sper, ca nu vorbesc de tine, cristoiu)
Victoria_mami spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui oana_pdv Ps Va rog eu frumos nu va mai certati pe tema mesajelor mele, fiecare are dreptul la o opinie fie ea si criica, si da Ego 71, am scris gresit acel cuvant sau mai stiu eu ce dar crede-ma pe cuvant eram chiar sigurta ca e simnte pana la comentariul tau! nu stiu de ce!!Culmea am fost si buna la romana prin scoala!! Asta e! insa tot raul spre bine acum cu siguranta nu o sa-l mai scriu gresit vreodata! Recitind ce am scris.. sincer fetelor nici macar eu nu am avut rabdare sa recitesc tot!! chiar apreciez ca voi ati avut si ca m-ati zguduit un pic! Altfel cred ca m-as fi trezit mai greu si poate si mai tarziu! Va multumesc mult si cred ca de data asta o sa inchid si subiectul. Nu chiar imediat- bineinteles! Pana la urma ce sa mai fie de zis?? CU SIGURANTA nu voi mai ajunge in acea situatie indiferent cum va evolua pe viitor casnicia mea! |
Oana, nu vreau sa fiu rea, dar in mesajul dinainte l-ai scris de 2 ori 'simnte'. Daca vrei sa nu-l mai scri asa, va trebui sa faci un efort, pentru ca deja cred ca din instinct il scrii "simNte".
Ma bucur ca sunteti bine.