Prieteni dragi

Cricor spune:

Sincer..eu nu pot pricepe cum nu poti face un minim efort sa vezi prieteni pe care ii ai din clasa I. Iti dai seama ce lucru pretios??? Cati oameni pe lumea asta au prieteni de cand aveau 7 ani..si mai ales cati prieteni de atunci ai?

Oricum esti absolut geniala la gasit motive sa nu le vezi.

nelia spune:

Formalhaulti, n-am citit decit postarea ta... insa eu te inteleg. Atit de bine, incit am simtit cum mi se stringe sufletul cind citeam. Si iti voi spune ceva care poate suna dur, dar cu riscul de a le pierde daca nu inteleg, in sensul ca se supara sau te cred nu stiu cum pentru ca nu vrei sa accepti, tu trebuie sa fii asa cum simti.

Nu ai bani de pantofi, de rochie de restaurant (nici eu nu am avut pentru Balul de absolventa), dar de fapt tu stii ca daca pentru tine ar fi fff important, ai putea sa faci rost de ei, fara sa-ti dea nimeni nimic. Insa pentru tine copiii si excursia aceea minunata (nu ne spui unde pleci? poate ai scris, dar n-am citit) conteaza atit de mult, incit nu vezi rostul sa cheltui bani pe ceva fara de care poti sa traiesti. Stiu ca ti-ar placea sa fii si acolo, la restaurant, cumva... insa stiu ca e un lucru fara de care poti trai.

Asa ca, prietenele tale daca iti sint prietene cu adevarat, te vor lua asa cum esti, asa cum simti, asa cum doresti sa-ti traiesti viata... sau nu. Insa poate ca nu stiu lucrurile acestea. Sint convinsa ca tin la tine asa cum tii si tu la ele, dar vezi, fiecare judecam pe ceilalti prin prisma propriilor valori... insa, prin comunicare, citeodata ne intelegem si ne luam asa cum sintem. Poate nu ar fi rau sa le explici simplu si frumos, asa cum stii tu sa o faci (stii tu, rochia verde, rochia rosie...) cum stau lucrurile, poate vor intelege... nu le putem avea pe toate in viata, insa putem fi fericiti cu ceea ce am ales sa avem.

Cornelia

adelamaria spune:

Fomalhauti, nu te cunosc, dar admir echilibrul din mesajele tale pe DC. Chiar imi plac si de multe ori mi-ai dat teme de gandire!
Ca raspuns evident la intrebarile tale evidente eu votez pentru:
1. Accepta banii de restaurant ca imprumut
2. Imprumuta o rochie si niste pantofi (sau accepta si banii astia tot ca imprumut)
Ca raspuns mai putin evident la dorinte/intrebari mai putin evidente, eu sunt de acord cu rrox3. Citeste mesajul ei. De mai multe ori. Cu mintea limpede (asa cum te stiu eu) si fara resentimente. Da, e mai greu sa-ti pastrezi calmul, obiectivitatea si echilibrul cand problema te afecteaza direct. Dar incearca.
Nu vreau sa ma trezesc vorbind aiurea, dar mancarea in exces nu e de foame. Sau e de foame, dar nu de foamea aia care vine din stomac. Ceva (iti) lipseste. Timp, odihna (perfect de inteles), mici bucurii/satisfactii personale...ce stiu eu?...
Eu te admir. Si cred ca poti fi fericita ca mama-care-nu-lucreaza-si-creste-copii. Si te inteleg ca ai propriile prioritati. Dar undeva, ceva scartaie. Si tu stii asta. Iar mesajul tau (care are si ceva potential de a isca discutii in contradictoriu) e doar o supapa pe care subconstientul tau a gasit-o. E doar o modalitate de a starni ceva. Ceva in tine. Parerea mea

Mik spune:

Daca as fi una din prietenele tale si as citi aici pe DC cum gindesti totul mi s-ar parea foarte meschin din partea ta.
Sorry.

nelia spune:

Si revin, ca n-am scris concluzia: eu n-as lua banii daca asta imi creeaza disconfort. Iar cine ti-e prieten drag cu adevarat, intelege si renunta dupa prima intrebare. Nu e nu, indiferent despre ce e vorba...

E ca atunci cind te duci in vizita la cineva, ca ti-e drag, ca vrei sa-l vezi... si el insista sa te puna la masa. Tu spui nu, ca tocmai ai mincat, el insista, tu spui nu, el insista, ca stie el ca ti-e foame...

Cit despre pusul pe masa, cred ca aici, daca tu chiar ai vrea sa vina la tine in vizita (pentru ca nu e simplu sa chemi pe cineva in vizita intr-o casa plina de copii, de tineri si de copii), cred ca trebuie sa pui pe masa ceea ce mincati si voi, nu chestii speciale. Citeva fructe, ceva de rontait (alune, amande etc.) ar trebui sa fie suficient pentru un prieten drag... iar daca ii e foame, e ciorba in frigider. E nu mai impiedic de multa vreme in formalitati, pentru ca daca as face-o, ar insemna ori sa nu mai vina nimeni in vizita, ori sa nu ma mai duc nici eu, ca n-am ce duce (adica eu am tot timpul ceva de dus pentru prieteni, dar nu in sensul in care se duce astazi...)

Pe de alta parte, daca tu chiar vrei sa mergi si nu cauti motive sa nu mergi, eu cred ca daca iti traiesti visul si viata asa cum ti-o doresti... atunci trebuie sa te prezinti si in exterior la fel. Nu stiu cu ce te imbraci de obicei, dar eu am fost la intilnirea de 10 ani la liceu, la restaurant (desi mie mi-ar fi placut sa se fi facut in alta parte, au fost multe idei originale si interesante, chestia asta cu restaurantul, cit mai luxos, e o idee fixa, oamenii se pot simti bine si in alte parti, nu numai in restaurante luxoase, care necesita musai tinuta de seara, rochie si pantofi)... in blugi si ie. Si cu papuci comozi in picioare, ca sa pot dansa... Drept e ca ia era super!

Edit: am citit ce au scris si fetele. Rrox si Lady au pe undeva dreptate, insa eu cred ca tu ai acceptat multe din ceea ce esti astazi (mai putin kilogramele in plus, cred ca alea te deranjeaza mai mult decit lipsa rochiei si a pantofilor)... insa ceea ce cred eu ca nu ai acceptat si care ar putea sa intre unde spune Rox, in confruntare... este ca nu stii exact daca ele, prietenele tale, te accepta asa cum esti astazi... poate ca ti-e teama de asta si atunci preferi sa nu te duci. Ai prefera cumva sa ramina relatia asa cum este acum. Daca ai fi sigura suta la suta ca aparitia ta, asa cum esti astazi (cu kilograme in plus, fara rochie si pantofi, fara servici... dar cu 7 copii, doi sau citi catei ai care papa pantofi, un sot si un tata minunat, excursia in Tenerife - ce idei ai si tu in materie de vacante), te-ai duce?

Cornelia

Rufus spune:

O sa fac un rezumat din ceea ce am citit, nu sunt citate si nici nu amintesc autorii. Dar sunt pareri cu care sunt de acord. Si mai adaug si de la mine...

-la astfel de intalniri te duci si in fundul gol; sunt rare, pline de semnificatii si, desi pornesc greoi, se termina cu lautari;
-se prea poate sa nu vrei sa mergi si gasesti motive de imbracaminte; de ce n-ai merge? Poate pentru ca n-ai prea multi prieteni acolo, iar pe cei cativa ii poti intalni separat; poate nu gusti restaurantul, nu e locul tau acolo; oricum, nu te-ai duce nici daca ai "cadea" direct de pe podiumul de prezentat moda, cu tot cu tinuta (si silueta?) aferenta;
-se exclude din start sa mergi imbracata cu ce gasesti prin dulap; nu-s femeie, dar stiu ca e o crima sa ti se ceara asa ceva, e un supliciu care nu poate fi contrabalansat de nimic din ceea ce aduce o astfel de intalnire;
-in schimb, nu vad nimic gresit in a imprumuta fix pentru acea ocazie o tinuta si incaltari; fireste, daca ai de unde si iti permiti abordarea
-cu cheta prietenilor e mai greu; nu pentru ceva probleme de moralitate (plec in ditai excursia, dar imi platesc altii petrecerea), insa parca nici mie nu-mi vine sa merg pe banii altuia, chiar daca nu plec in nici o excursie (eu am un prieten care ma invita periodic la pranz si plateste el mereu, stie ca eu n-am; accept, pentru ca el are si, in plus, ma revansez cand pot, cam rarut, dar o fac, imi salvez si eu mandria un pic); aici ar fi totusi varianta unui imprumut financiar rambursabil canva (nedefinit)pentru restaurant;
-despre revederea cu prietenele, categoric la o cafea in oras; pot sa vina sa te ia de acasa, sa-ti vada copiii, dupa care plecati la o cafea; copiii primesc o ciocolata, e ceva normal, iar tu nu trebuie sa pui nimic pe masa, de ce sa stati acasa, in gura copiilor, nu mai bine mergeti undeva, poate aveti de povestit, ca fetele?
-daca tot ti-ai ales (deliberat) un fel de viata, adaptat la posibilitati dar si la preferinte, asta nu inseamna ca trebuie sa te calugaresti, sa dispari de pe fata pamantului ca nu ai ultima moda la imbracaminte; in fond, poti sa stai acasa si sa faci foamea, dar sa ai toale; asa ca trebuie sa inveti sa traiesti comod, adica sa faci ce-ti place, dar nici sa nu te ascunzi cand te intalnesti cu fosti colegi (a naibii treaba, atunci te intalnesti cu cunoscuti, cand te-ai repezit sa iei o paine si esti in papucii cu motz!); asta inseamna cateva trucuri, ceva reguli suplimentare; inseamna si pierderea catorva prieteni, insa nu-i nici un bai, probabil nu-s chiar prieteni...
-de fapt, as fi crezut ca daca eu cu trei copii consider normal sa fiu ajutat in diferite moduri de persoane conoscute (ba s-a mai intamplat si necunoscute!), bine intentionate, dezinteresate, tu cu 7 copiii ar trebui sa fii campioana ! E drept, daca vrem copii si avem mai multi, nu inseamna sa avem pretentii de ajutor...dar daca ni se ofera, e crestinesc sa refuzam? Poate o sa obiectezi ca masa la crasma nu e chiar un ajutor pentru copii...dar, daca te gandesti ca mai tot ce ai merge spre copii, si un ajutor catre tine direct e ceva firesc

Concluzie: daca nu te simti bine sau, mai rau, te simti chiar prost, n-are sens sa te duci; dar eu cred ca te vei simti exact asa cum vei vrea, pentru ca ceva solutii exista, plus o mica schimbare de mentalitate, pe care oricum trebuie sa ti-o insusesti candva; altfel, cu trecerea anilor, mare minune daca mai iesi din bloc pana la piata. (exagerez si eu un pic...)

Rufus, Tora si iadele

buflea spune:

Absenta de la intalnire va fi o pierdere numai pentru ea. Avantajul trist este ca nu va sti niciodata ce pierde.

Eu insa nu as mai putea fi prietena cu cineva cu care ma vad rar, doar pentru ca nu poate sa-mi puna o masa fastuoasa ... m-ar rani fantastic de tare astfel de motive ...

Formalhauti pare ca tii prea mult la imagine, sacrifici activitati si oameni de suflet pentru motive superficiale (haine elegante, mese mirobolante) ... sunt multi ca tine, nu esti singura.

olympia spune:

Rufus, tre sa scriu, mesajul tau a fost de nota 20!

giulia81 spune:

noi cand am avut intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului ne-am adunat intr-o cafenea. am baut o cafea, un suc, am rontait alune si am povestit cate in luna si in stele
nu m-am stresat nici cu ce sa ma imbrac, o pereche de pantaloni negri si o camasuta, toate purtate de dinainte, deci nu noi si dusa am fost. nu as fi ratat intalnirea pentru nimic in lume...
in locul tau nu mi-as face atatea griji... si daca vin prietenele la tine nu cred ca nu poti sa cumperi un suc si ceva alune sau sticksuri.
eu zic ca vei regreta daca ratezi intalnirea...dar e decizia ta

Caught between the devil and the deep blue sea...

Aqai spune:

Incep cu disclaimer ca o sa fiu nitel mai aspra, dar asta doar pentru a-mi sustine si punctul de vedere care e mai transant. In rest, am numai pareri bune despre Fomalhauti.

Fomalhauti, tu esti sigura ca esti impacata cu modul tau ve viata? Daca da si daca esti genul de persoana care face asa cum gandeste si nu traieste de gura lumii, stai acasa si enjoy vacanta si familia ta. Fa-ti de cap si traieste-ti viata asa cum iti place tie. Cei ce te iubesc te iubesc pentru asta, pentru cine esti nu pentru cine si-ar dori sa fii. Daca tu esti o mama excentrica (pt lumea noastra moderna si materialista) fii sigura ca cine te iubeste o face exact pt asta, nu pt convenientele sociale de genul banchet.

Dintre toti colegii de la intalnire cu siguranta ca nu esti prietena cu toti, so ce pierzi? ocazia de a "observa" bunastarea si realizarile/ esecurile celor din jur? oricum, cu cei cu care doresti poti sa te intalnesti si in alte ocazii. Nici o prietenie nu sta nici in banchet, nici in intalnirea de 30 de ani si mai mult nici in ce le pui tu pe masa. Btw, aia e in mintea ta ca nu poti sa nu le pui nimic pe masa, cu siguranta fetele alea pe tine vor sa te vada nu pe masa ta. Si daca e musai sa ai ceva pe masa aia, pai ce au niste mere, capsuni si o galeata de inghetata?

Good. Acum in ipoteza ca vrei sa mergi la banchet si nu ai bani. Nu mai anunta pe toata lumea ca nu mergi. Spune cel putin voi trece pe acolo, lasa-ti o portita si in felul asta scapi si de presiuni.

Banii: Nu iti trebuie bani ca sa ai stil. Big time. O pereche de blugi vechi cu o bluza de matase, good hairdo si un make-up natural + oarece accesorii bune si niste pantofi cu tc pot face mai mult decat o rochie roz cu fundite. Si daca apari asa la banchet, mai faci si un statement. E viata mea, o traiesc cum vreau dar am venit sa va vad fiindca imi sunteti dragi. Si nu-i musai sa stai la masa si sa ai meniu comandat. Stai de vorba cate un pic cu cine doresti si apoi te retragi politicos. La urma urmei ai 7 copii, deci 7 motive bune.

Si cu siguranta, chiar daca cainele a mancat pantofii s-o gasi pe aici vreo pereche grozava pt tine. daca as avea eu, ti i-as trimite

Capul sus, pieptul inainte, lasa lacrimile sa curga si cand s-or termina trage aer in piept si aminteste-ti ca tu decizi cum traiesti, nu regula cu banchetul nu se rateaza.





Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)