Cum va convingeti adolescentii sa fie toleranti /

buflea spune:

Nu cred ca inteleg ... si noi, adultii educati, ii judecam pe ceilalti, dupa definitiile proprii ... ii judecam, ii clasificam in capul nostru si interactionam cu ei in functie de aceste elemente.
Maturitatea noastra sta in faptul ca nu spunem tot ceea ce gandim ...

Eu ma gandeam ca asta trebuie adolescentul sa invete ... e ok sa judece, e in firea omului, dar sa invete sa fie diplomat, fara sa jigneasca, ca oricum nu schimba nimic, mai mult isi face dusmani ... si sa interactioneze cu oamenii in functie de judecatile proprii, fara insa a intra cu bocancii peste ei. Sau nu ?

buflea spune:

Eu nu sunt de acord cu voi ... aceste optionale sunt de fapt tot joaca, o joaca dirijata ... copiii nu se nasc stiind sa se joace, trebuie cineva sa-i invete sa se joace. Il poti invata sa se joace in bazin (ducandu-l la cursuri de inot), il poti invata sa se joace pe partie (ski), pe patinuar, la pian, la dans ...

Fiu-meu face hockey - stiti cum a inceput acest sport ? Cu jocuri pe gheata, imbracati in echipamentul de hockey - jucau leapsha cu antrenorul pe gheata si fugeau frate pe patinele alea, si radeau si plangeau cand se termina ora. La aceasta leapsha antrenorul nu fugea in linie dreapta, facea curbe scurte, schimba directia, se trantea de marginea patinuarului si cadea pe jos si ei faceau acelasi lucru ... apoi ii punea sa cada si sa se ridice brusc ... ii punea sa alerge si la fluierat se aruncau pe burta si aluneacu asa din inertie pe burta, apoi fluier se ridicau in picioare si ii punea iar sa alerge. Erau in delir cu totii ...

Orice "optionala" la varsta asta este o joaca ... intre 3-6 ani copiii primesc tot ce li se ofera, dupa 6 ani incep sa filtreze ce le place - cu cat mai multe optiuni cu atat mai bun filtrul. Mie mi-a spus clar fiu-meu - nu-mi place sa dansez, sa nu ma bagi la dans - imi pare rau, dar asta este ...

In plus, optionalele dureaza 1 ora, 1 data pe saptamana - din 10 ore pe zi, ramane timp berechet sa se joace si neorganizat.

Iar educatia nu se preda ca la scoala, in sedinte fixe, cu creionul si caietul in fata - se face din mers, in procesul de descoperire a vieii e zi cu zi.

ocebine spune:

Si eu posed una bucata adolesecent care argumenteaza pina in pinzele albe...marea majoritate din zile il apreciez pentru capacitatea de a discerne, de a analiza si de a argumenta (ba chiar a fost incurajat sa mearga la "debate team" la liceu unde doar asta fac...li se da un subiect si trebuie sa argumenteze pro si contra). Alte zile, imi vine sa imi pun dopuri in urechi sau sa il mai pot pacali cu vreo distragere de atentie

Adolescentul are inmagazinat inca o doza suficienta de egocentrism iar eu cred ca doar prin exemplul personal putem sa "educam" toleranta...toti emitem judecati acasa vizavi de diverse subiecte: stiri, ce ni s-a intimplat peste zi, o carte citita, etc...eu zic ca ei "prind" in cea mai mare masura toleranta si atitudinea fata de semeni de la noi din viata de zi cu zi. Normal ca atunci cind vedem un incident il corectam, dar exemplul personal zic eu ca are mai multa greutate.

Normal, adolescentul braveaza si va exagera in multe ocazii dar e parte tot din lectia de viata.

Si eu sint impotriva la 1000 de activitati...parca nu mai au sansa sa relationeze natural, devin obisnuiti sa relationeze doar in mod organizat.

buli spune:

pai buflea, una e e distractie de 2-3 ori cate o ora, alta e zi de zi cate 2-3 ore si sa afli ca timpul de joaca nu mai exista.

ocebine spune:

Mersul la activitati nu este egal cu joaca neorganizata. De acord ca pe de o parte activitatile te invata si iti perfectioneaza niste abilitati dar nu este egala cu relationarea intre copii. Activitatea pina la urma inseama sa execute (intr-o forma ce-i drept placuta) un "ordin".

viviana spune:

Buflea noi vorbeam de cei care exagereaza.
Fetita prietenei mele e in clasa a Iv-a si are urmatoarele activitati: balet, inot, engleza, germana.

Nepotica mea de 12 ani este foarte buna la desen (premii internationale) si la fel de buna la mate.
Face pian de ani de zile. Uraste pianul din tot sufletul. Trebuie sa repete zilnic cam o juma de ora. Tot zilnic este scandal o ora: nu vreau sa repet. Ea nu-si doreste decat sa deseneze si sa faca Sudoku.

Cam de chestiile astea vorbim.

Acuma sa revin la toleranta cu o povestioara recenta.
Fii-mea este intr-a 8-a si conform cutumei urmeaza banchetul claselor a Viii-a la care trebuie sa participe cele 2 clase + profii aferenti.
Copiii din clasa fetei au hotarat sa faca banchetul singuri pentru ca in cealalta clasa sunt vreo 4 rromi si majoritatea copiilor au note sub 7. Asa ca zisera ei nu au ce cauta impreuna ca daca le strica distractia?
Sa se opuna vreun parinte?
Am fost singura.

Bun. Lucrurile au decurs in asa fel incat pana la urma vor face banchetul impreuna.
Eh, sa vedeti ce era ieri la gura fii-mii apropo de chestia asta. Doamne, cate nemultumiri!
Deci ea s-a aliat, in ciuda educatiei/sfaturilor mele, parerii majoritatii.
Am incercat sa-i explic cum e cu toleranta, cu discriminarea si mi-a transmis non-verbal ca-mi bat gura de pomana.





Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

buli spune:

mi se pare ca au dreptate. noi nu cred ca mergem la petreceri la care nu ne plac participantii.
eu cred ca va fi neplacut pt ambele clase.

viviana spune:

Categoric ca nu merg la petreceri acolo unde nu agreez participantii Dar la petrecerile date la serviciu gen teambuilding sau la cele de adio ma duc indiferent de cine vine.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

rrox3 spune:

Sorana eu as zice ca nu-i inca adolescenta, atat dupa varsta, cat si dupa comportament. Chiar daca isi doreste sa fie mai mare

Dupa parerea mea nu e chiar vorba despre toleranta aici. E mecanismul ei de a fi mai ceva decat ceilalti, coborandu-i pe ceilalti, cumva ceilalti nu conteaza decat ca trepte pe care sa urce ea. le cauta motiv si a rezolvat, se poate simti mai ceva decat ei. De ce are nevoie sa faca asta? ce competitie are nevoie sa castige si cine e acea persoana care ar trebui sa o vada ca e cea mai cea? Asta la capitolul cauze.

La capitolul educatie, se pune problema unor limite. Ar trebui sa existe consecinte pentru jignirea si agresarea verbala a altora, si pentru cum se raporteaza la tine.

buflea spune:

Ok, atunci sa ma expun ca vanatul cu burta in sus .
Baiatul meu face asa : luni tenis, marti nimic, miercuri antrenament hockey, joi antrenament fotbal, vineri meci fotbal, sambata meci hockey si dupa aia inot.

Fica-mea face dans, patinaj si inot.

Pare mult dar nu e mult ...este 1 ora pe zi, in fiecare zi. Ramane timp berechet si de joaca neorganizata, cand de regula se joaca baschet cu vecinul sau fotbal cu sora-sa (asta cand nu se cearta cu ea )

Nu sunt de acord cu nu relationeaza cu copiii la sporturile astea - e adevarat ca la inceput nu se imprietenesc, dar dupa 2-3 ani de practica sunt cam aceeasi copiii care continua. La nivelul la care este el la hockey, nu prea mai vin copii noi, aia vin la inceptaori ... cu baietii de la hockey ne intalnim pe la ski, ca majoritatea practica sporturi din astea de iarna.
La fotbal (soccer) este clubul din oras, se intalneste si isi da la gioale cu toti colegii lui de clasa.
Tenisul abia l-a inceput si acolo nu are prieteni.

Sunt insa impotriva activitatilor impuse cu forta ... cum ziea Viviana in exemplul ai de pian ... acum la varsta copiilor mei, nu stiu ce le place si ce nu, deci cu cat mai expusi cu atat mai bine. Fica-mea a fost anul trecut la balet si a zis ca nu i-a placut, asa ca am oprit. Cochetez si eu cu ideea de pian pentru amandoi, de vreo 2 ani - nici nu vor sa auda, nici nu vor sa incerce ...comparativ cu hockey-ul de ex cand s-a intamplat sa aiba meci sambata la ora 6:00 A.M. si nu numai ca s-a sculat singur (la 5:00 A.M.), s-a spalat, imbracat, m-a sculat pe mine si pentru ca eu m-am miscat in reluare, nu a mai vrut sa manance ca sa nu intarzie. Cu fotbalul la fel, 2 sapt a plouat si antrenamentele nu s-au tinut si a plans pur si simplu de ciuda.