Cum va convingeti adolescentii sa fie toleranti /

Ca orice adolescent care se respecta fi-mea are pareri puternice si argumentate logic pana in panzele albe (ca sa zic asa).
Nu am izbutit inca sa o conving ca este in detrimentul relatiilor sociale sa jignesti mase largi de oameni numindu-i "idioti" chiar daca ai argumente pentru teoria ta.
Voi cum procedati?

marius spune:

Cati ani are?

www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Rufus spune:

As zice ca majoritatea adolescentilor au tendinte de acest gen. Daca cineva (inclusiv eu) ridica tonul, fetele mele spun ca zbiara. Daca un profesor atrage atentia cuiva ca e imbracat nepotrivit, este idiot, prost, comunist. Daca esti eleva la Xenopol, esti manelista, proasta, pipitza.
Eu le cam tai din elan cu argumentul lipsei de educatie a celui care foloseste un astfel de limbaj sau care critica pe altii fara sa-si vada propriile greseli. Evident, le spun si la ce pot sa se astepte din partea "idiotilor", atunci cand acestia vor afla.
Si, in ultima instanta, sa mai dea si ele cu capul de pragul de sus daca nu cred ce le zic eu...

Rufus, Tora si iadele

sorana spune:

Marius pai de-abia are 9 ani jumatate. Nu vreau sa ma gandesc la ce ma asteapta mai incolo. Si am uitat sa pun ghilimelele de rigoare la "adolescent care se respecta".
Fi-mea este "inaintea varstei" in foarte multe chestii. A "ars etapele" de multe ori, prietenii ei sunt cu 2-3 ani mai mari, copiii de varsta ei sunt acum tratati cu condescendenta "ce imaturi sunt". Asta recent, ca acum 2 ani intrau la categoria "idioti" si fie ignorati, fie tratati cu superioritate de gen "ce prost esti".
Macar legat de copii am vazut mici semne de maturitate de gen "nu comentez, chiar daca nu-mi place, ca sa nu se supere".
Evident, chiar si prietenele de 12-13 ani sunt catalogate ca "imature" uneori.


Rufus multumesc.
Asta cu lipsa de educatie i-am zis-o si eu. Mai ales ca ea zicea linistita ca "ce idioti sunt cei care ..." de fata cu o persoana in varsta care face parte din "idioti".
Da, si fi-mea zice ca tip la ea de cate ori ii atrag atentia, pe ton normal, ca a gresit ceva.
Mai si considera ca detine adevarul universal iar eu fac numai greseli, asupra carora imi atrage continuu atentia. Momentan ori ma supar si ii explic de ca m-am suparat, ori o las sa "suporte consecintele naturale", acolo unde ma lasa inima sa fac asta .

viviana spune:

Toleranta... am invatat-o pe fii-mea de mica.
La inceput prin exemplu personal, cu pasi mici, pana ce am construit baza pronind de la exemple si intamplari reale din viata ei.

La 9 ani interveneam, insa acum la 14 o las sa se izbeasca. Sa simta, acolo unde e cazul, consecintele. O urmaresc si-i sunt alaturi daca e in pericol sa cada.

Acum e in faza de respingere. Ii judeca pe toti, inclusiv pe mine.
Ceea ce accepta la altii la noi respinge.
Asta-vara ne-am cumparat biciclete. I-a fost rusine cu noi. (Nu ne-a vazut niciodata pe bicicleta.) Toleranta 0 fata de dorinta noastra de a ne plimba toti 3 - s-a ascuns in niste tufisuri.

La scoala si cu prietenii a devenit la fel.
Si ascult, in fiecare seara, cum isi judeca colegii, profesorii si altii din anturaj.

Atat i-am spus: omul este un intreg, il iei asa cum este si cu bune si cu rele fara sa-l judeci. Nu poti gasi intr-o persoana tot ceea ce cauti tu, insa poti descoperi calitati la care nu te asteptai si pe care nici macar nu le-ai inclus in cerintele tale initiale.
Daca persoana respectiva te va dezamagi candva, sau nu vei descoperi nimic, vei vedea atunci ce e de facut si pana unde va merge toleranta ta.
Dar ai grija sa nu fii o salcie ce o indoaie fiecare dezamagire ci sa fii un stejar care ramane in picioare si poate sa faca fata emotiilor puternice.
Niciodata sa nu faci in fata cuiva gesturi ce te umilesc si-ti stirbesc moralitatea, tolernata, felul tau de a fi, doar pentru a dovedi ca tu ai dreptate si lucrurile trebuie sa se intample asa cum crezi tu.




Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

buli spune:

pai sa fii tolerant e una si sa jignesti e alta.
una e gentilete si alta e nepolitete. eu cam de aici as incepe explicatiile.

viviana, poate era prea mare cand ati iesit cu bicicletele. noi ne-am luat recent si nu mai putem scapa de M si gasca lui sa ne plimbam in liniste. ei au 8 ani acum.

viviana spune:

Discutia se poate intinde pe mai multe planuri.
Ce inseamna toleranta? Indulgenta, ingaduinta.
Ce forme imbraca?

Ne dorim sa ne invatam copiii sa fie toleranti cu fapte nepermise? Nu. Sau poate si nu si da - depinde de context.
Ne dorim sa-i invatam pe copii sa fie ingaduitori cu persoanele din apropiere, sa le accepte asa cum sunt? Cred ca da.

Buli, cateodata intoleranta si jignirile merg mana-n mana.
Ai dreptate cu sfatul ce i l-ai dat Soranei. La 9 ani e mai bine sa inveti copilul ca nu-i frumos sa jigneasca indiferent de circumstanta decat sa-i tii prelegeri depre toleranta.
Asta ar fi primul pas.
Detaliile pot veni pe parcurs.




Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

buli spune:

in plus, mie nu mi-e clar daca pe Sorana o deranjeaza intoleranta propriu-zisa sau felul in care aceasta e exprimata

eu ii explic mereu lui M ca felul in care ii trateaza pe ceilalti il caracterizeaza pe el.

sorana spune:

Buli - in mod special ma deranjeaza limbajul, jignirea.
Are dreptul sa aiba pareri, e si firesc sa aiba pareri si idei. Nu vreau sa ii oprim dreptul la parerea proprie. Dar mi-ar place sa si-o argumenteze. Iar "eu stiu si tu esti idiot" nu este un argument.

Si un pic de diplomatie, atentie la exprimare si ton nu strica. Iti poti sustine ideea cu argumente si fara sa-i numesti pe ceilalti "idioti", indiferent cine are dreptate de fapt. Si mai concret - dintr-o discutie in contradictoriu, argumentata si fireasca poti invata ceva. Daca il numesti pe celalalt "idiot" discutia s-a incheiat si nimeni nu obtine nimic.

Cat despre subiectul "in cauza" parerea mea e destul de apropiata de a ei, pana acum vreo 20 de ani eram la fel de intransigenta ca ea , apoi am invatat sa accept si alte idei, sa tolerez si alte tipuri de oameni si conceptii, macar la nivelul discutiilor, daca nu si la nivelul intelegerii.

Viviana - despre "toleranta cu fapte nepermise" - nici aici nu e o idee buna sa-ti iei "dreptatea in propriile maini". Cel mai corect e sa anunti pe cei "in drept" daca sesizezi ceva. Cat esti copil iti anunti parintii si fac ei ce trebuie, cand esti adult - e in functie de situatie, dar si cand esti adult tot te adresezi celor competenti - politie, faci contestatie, reclamatie, etc. Nu tolerezi dar nici nu te apuci sa injuri ... ca nu rezolvi nimic.

buli spune:

parerea mea e ca puneti problema invers.
intai ar trebui sa realizeze ca nu e ok sa te pronunti despre oameni ca sunt idioti (fara probe reale :D) si apoi ca nu e ok s-o spuna in gura mare.

evident ca am folosit "idiot" ca termen generic.

asa gandesc acum, sunt curioasa ce ma asteapta cand va creste tanarul.

Rufus spune:

Nu cred ca e vorba de intoleranta propriu zisa.
La trei ani nu dai la nimeni galetusa si lopatica, ii impingi pe toti la topogan si tipi la ei de se sparg geamurile; iar la adolescenta nici nu vrei sa auzi de parint/profesori/ tocilari si le zici idioti. La gramada.
De fapt ii tolerezi foarte bine, doar ca inca nu stii ca, de fapt, nu poti trai fara ei.
Trebuie foarte mult timp in viata sa intelegi ce inseamna toleranta. Unde mai pui ca unii nu invata pana mor.
Cred ca este intai educatie si apoi toleranta. Asta-i ordinea.

Rufus, Tora si iadele