Bobocei de sept-oct 2012 (12)
Raspunsuri - Pagina 6
miro79 spune:
Anne marie ptr. petele de deo. am auzit de otet - ca daca aplici pe pete si lasi putin sa actioneze, apoi freci putin si bagi la masina ar trebui sa dispara dar nu stiu daca e "reteta" pentru pete noi sau mai vechi.
g_rainbow spune:
apropo de imbracat copiii....aici sunt imbracati ft subtire, caciulite au in cap doar daca ninge, de la nou-nascuti pana la cei marisori. aceeasi metoda am adoptat-o si eu si sunt multumita. Lucas nu a fost racit niciodata. plus ca aici temperatura din casa nu depaseste niciodata 20-21 de grade, chiar daca e ft frig afara. asa au setata centrala blocului, nu ai cum sa intervii
Gabrielle, mami de Lucas (14.10.2010) si 
23+ 
2 ingerasi in ceruri, opriti din evolutie la 12 si 16 saptamani
mutatia MTHFR C677T heterozigota si mutatia MTHFR A1298C heterozigota
simona24 spune:
neataaaaa!!! de o ora stau si va citesc; ce-i drept ramasesem mult in urma.
saptamana asta am aflat ca bebele din burtica este o domnisorica. me happy!!!! sper sa fie sanatoasa si za ramana asa pana la sfarsitul sarcinii. :-) de o saptamana si ceva am inceput operatiunea "olita" cu boierul casei. declar aceasta opxeratiine un succes.
comentarii despre sarcina... o gramada. cele mai multe datorate varstei mele. cand eram insarcinata cu M auzeam numai : "aoleu, dar de ce te.ai grAbit? esti prea tanara pt a avea un copil... (aveam 22ani, iar la 23 si 6 zile am devenit mama). iar acum, aceleasi comentarii. cica ar fi trebuit sa mai copilaresc un pic, nu sa ma grabesc sa ma marit si sa fac bb. fiecare face ce si cum vrea! dar pe mine aa ma scuteasca de sfaturi gratuite si necerute.
Anne, cand am ajung pe.acasa, la Bz, poate ne intalnim la o plimbare in Crang sau poate iesim la o prajiturica. :-*
scuzati gresalele facute,dar am scris de pe telefon.
va las un ibrric plin cu cafeluta pentru dimineata. va pup si sa aveti o duminica frumoasa!
anne`mary spune:
Neatza fetelor. Aseara l=am visat pe sotul meu. Eram la o cafenea si in jurul mesei noastre se invartea un bebe de vreo 2-3 ani, blond, cret. La un mom dat s-a ridicat sotul si-mi spune "uite, hai sa-ti arat cum arata hamul pt copii" si incepuse sa traga de un snur al copilului ce se dovedise a fi o suzeta prinsa de bluzita lui. Si eu, in vis, imi spuneam "uite, exact asta ma deranjeaza pe mine. De ce ai pus manasa tragi tu de sireturile copilului cand nu=l cunosti si nu ai cerut voie parintilor" 
G-rainbow super tare cum procedeaza nemtii si e bine ca ai observat, pe pielea ta, ca nu dauneaza grav sanatatii.
Miro mersi pt sfatul pt rufe. AM sa incerc cu otet si va spun daca merge. Si eu merg pe principiul "cum ma imbrac eu asa imbrac si copii" dar problema este ca eu sunt friguroasa pe cand sotul este "calduros". Pana aflu cine cu cine seamana am sa-l folosesc pe sot pe post de termometru pt ca exista sanse ca eu sa am hipotalamusul dat peste cap
Apropo de "cine cu cine seamana" voi cum procedati cu bebei: Le spuneti de mici "tu semeni cu mama, tu cu tata, esti incapatanat ca mama, dezordonat ca tata"? Eu consider ca un copil este o combinatie intre mama si tata si nu as dori sa le spun lor cu cine seamana...mai ales ca ai mei sunt de aceasi varsta si o sa fie o competitie intre ei. Asta imi trebuie, sa adaug si eu "tu semeni cu mine iar tu cu bunica". Dar asta e o teorie, fara o baza practica si de aceea va intreb pe voi.
Simona, bineinteles ca ne vedem. Mie ceasul biologic a inceput sa bata la 23-24 de ani. Daca aveam cu cine, atunci puneam de un copil. Dar am inceput la 25 de ani si s-a lipit la 29. Iar faza cu copilaria mi se pare oribila. La 25 copilaresti? Serios? 
+ 18 Tudor si Stefan
Tzuki spune:
neata
eu n-am prea inteles faza cu "tu semeni cu mama/tata", adica la ce ajuta? pana acum nu mi-a trecut prin cap sa fac afirmatia asta, nu ca as fi o mama perfecta, doar ca nu mi-a venit in cap :). eu stiu exact ca la incapatanare ai mei seamana cu mine si la tandrete cu tac-su, deci ar fi culmea sa le zic "semeni cu mine, esti capos de nu pot sa mai suport uneori" 
.
eu i-am luat pe ai mei asa cum sunt, fara sa le dau idei.
Anne, dar nu e nevoie sa fie competitie intre copiii tai. nu trebuie sa pleci de la ideea asta, depinde numai si numai de tine daca ii pui sa fie in competitie. eu cred ca uneori competitia e buna, dar in f multe cazuri dauneaza grav sanatatii. eu cred insa ca parintii sunt cei care stabilesc o limita sanatoasa si rezonabila de competitivitate.
iar despre copilarie, contrar a ceea ce s-a zis, mie mi se pare o afirmatie f draguta. eu la 34 de ani copilaresc si as vrea sa nu incetez niciodata 
.
am zi eu, hormonii astia ne pun sa vedem numai dusmani si rautati in jur, nu mereu e cazul.
gata, fug, sa aveti o zi frumoasa.
Mami de D mare (4 ani si 8 luni) si d mic (1 an si 11 luni) + bb 3
anne`mary spune:
tzuki eu asa am fost crescuta: ai luat asta de la mine, sorta a luat-o de la taica=tu etc etc. Culmea era ca tot ce era bun era de la maica=mea si tot ce era rau am luat de la taica-miu. Apoi am vazut parinti care faceau caracterizarea copilului, de fata cu el, numai si numai in comparatie cu parinti. TU ca parinte esti constient ca are X lucru de la tine, dar de ce sa ii spui lui? Asta nu am inteles si cu singuranta am sa ma lovesc de treaba asta printre cunoscuti.
Din experienta mamicilor cu gemeni spun ca exista o competitie nativa intre ei. Eu am sa ma pronunt dupa ce ii fac
Eu am fost si sunt o fire serioasa si am o problema cu copilaritul de la o anumita varsta in colo. Asta e unul din motivele pt care nu am putut niciodata sa umblu cu baieti de varsta mea...in conceptia mea erau niste bufoni si nu-i suportam. Toti imi spuneau ca sunt prea serioasa pt varstA mea si imi sugerau sa copilaresc. Si incercam sa inteleg ce inseamna copilarit in conceptia lor, analizandu-i. Nu ma regaseam in comportamentul lor. A nu se intelege si a nu se confunda copilaritul cu placerea de a trai, caci eu am la pasiuni si hobby-uri care ma inunda cu sentimente de placere, impacare, buna dispozitie ... Dar a lua viata in serios, a te casatori, a face un copil nu vad de ce te-ar impiedica sa te bucuri de ce te inconjoara. Dar asta e doar punctul meu de vedere.
ACum sunt cam ingrijorata caci il simt pe tudor toata ziua miscand dar pe stefan nu l-am simtit inca. Este adevarat ca poate candida la functia de "cel mai lenes dintre pamanteni" dar parca se intrece cu gluma. Maine sper sa ma vada repede un gineco sa ma linistesc. + 18 Tudor si Stefan
Tzuki spune:
din experienta personala cu gemeni nu pot sa vorbesc, ca nu sunt in situatia. insa eu zic ca o rivalitate/competitie naturala exista intre frati. insa unii parinti - nu stiu de ce - considera ca e ok sa le zica: "uite, fratele tau nu plange, tu de ce plangi?" sau "de ce nu poti sa fii si tu ca fratele tau, ascultator?" si altele de genul asta. evident ca acolo unde exista o farama de deminitate din partea copilului, apare opozitia: "fratele meu nu plange, insa eu plang ca am un motiv, eu sunt unic si n-am chef sa fiu comparat cu el" sau "eu sunt eu si vreau sa fiu tratat ca individ". de la rivalitate/competitie pana la gelozie nu e decat un pas.
rivalitatea e buna atunci cand consituie motorul dezvoltarii personale, insa si atunci e greu de gestionat din partea parintilor. ca mai mult ca sigur appare sentimentul ala ca celalalt e favoritul parintilor pentru ca e mai mare/mai cuminte/scrie mai bine/citeste mai bine, etc.
eu aleg sa ii tratez pe fiecare fara a face comparatii verbale. uneori mi-e greu sa pasttrez in mintea mea gandurile (ca mama, e greu sa nu faci comparatii intre copiii tai: "x a mers la 1 an, y la 1 an si 2 luni", "x vorbea bine la 2 ani, y nu vorbeste". lucrurile astea copiii le simt, degeaba ii credem noi mici si nestiutori, anxietatea se simte si consecintele apar imediat.
eu cred in telepatia copiilor, sunt convinsa ca ai mei au stiut de sarcina cu bb3 de dinainte de a le spune eu ceva. pe langa ca au fost mult mai atasati de mine din momentul in care am ramas insarcinata, D m-a intrebat - incepand de atunci - nefiresc de mult despre perioada cand era el in burtica, cum era, cum era fratele lui...aproape zilnic ma intreba cate ceva. si nu, n-a avut ocazia sa afle din alta parte. si cand i-am spus eu clar ca am un bebe in burtica a reactionat firesc, ca si cum ar fi stiut dintotdeauna. si a stiut ca e baietel .
despre copilarit...nu stiu ce intelege fiecare, a copilari pentru mine nu inseamna sa fii o persoana imatura, care nu-si asuma responsabilitati. m-am maritat la 22 de ani, as fi facut atunci un copil, sunt convinsa ca as fi facut fata cu brio. asta nu ma impiedica acum, la 34 de ani sa ma joc, sa ma coboor la varsta alor mei, sa fac pe calutul pentru ei, sa ne jucam cu mingea, sa facem ca animalele, sa sarim in pat impreuna, sa facem "dezastru" in bucatarie si sa gatim prostioare. eu ma simt copil in sufletul meu, insa ma simt si matura sa-mi asum responsabiliti.
am socat pe multi ca am 2 copii: cica asa mama tanara cu 2 copii...mda, buletinul nu zice ca as fi prea tanara pentru asta. dar e ma simt mereu flatata cand mi se zice ca-s tanara sau ca sunt "domnisoara" , chit ca-s cu 2 copii dupa mine si cu burta :)
Mami de D mare (4 ani si 8 luni) si d mic (1 an si 11 luni) + bb 3
Tzuki spune:
a, si la treaba cu "ai luat aia de la maica-ta/taica-tu": mi se pare f nociv sa-i spui asta copilului, e ca si cum il consideri damnat, nu mai are scapare. cand colo, partile rele se educa, la fel cum partile bune pot disparea daca sunt supraapreciate si nu gasesc suport adecvat in familie.
ce ma bucur ca n-am cunoscuti dinastia care vin sa-mi faca scanarea copiilor si caracterizarea, sa-mi zica lucruri implacabile despre noi! imi ajung necunoscutii, carora le limitez imediat si irevocabil tentativele de a se amesteca in problemele care nu-i privesc.
Mami de D mare (4 ani si 8 luni) si d mic (1 an si 11 luni) + bb 3
anne`mary spune:
nici eu nu doresc sa fac comparatii de genul "uite X a mancat tot, tu de ce nu mananci" si nici sotul nu e de acord. Noi plecam de la ideea ca sunt de aceasi varsta dar au personalitatii, temperamente, pasiuni, aptitudini diferite. O sa incercam sa dezvoltam cultul personalitatii diferit pt fiecare. Sotul stie din start ca nu am sa le spuna copiilor "eu urasc matematica, economia, nu am echilibru si de aceea nu pot merge pe bicicleta, mi-e groaza de curentul electric, mi-e groaza de avion etc etc" pentru ca eu nu am convingerea ca nu-mi place matematica pt ca intr-adevar nu am aptitudini pt asa ceva sau pt ca am tot auzit-o pe maica-mea spunandu-mi ca ea a urat toata viata matematica. Sotul este de acord sa spunem copilului "esti istet" dar sub nicio forma "esti istet ca mine sau ca mama sau ca X". Eu si acum ma trezesc spunand "sunt asa pentru ca seman cu mama".
Problema nu este cum dorim noi sa procedam....problema este ca intram in contact cu prieteni, rude, cunostinte care nu se vor abtine cum nu sunt eu Fecioara Maria. Si va garantez de pe acum ca tare obositor o sa mi se para sa tot explic cu calm de ce nu vreau sa auda copilul meu una sau alta. Explica-i prietenului care injura de fata cu baiatul de 11 ani ca nu vreau sa injure de fata cu ai mei copii caci eu nu consider ca asa il invat cu raul. Explica-i unei alte prietene ca eu nu vreau sa-mi invat copilul sa se aseze cu fundul pe toate toaletele publice ca "daca nu esti tare cu psihicul de asta t e imbolnavesti". Explica-i bunicii de ce nu pun caciula in cap cand este racoare. Explica, explica, explica. Dar vom trai si vom vedea.
Ce scumpi sunt baietii tai 
Cum au simtit ei ca e pe vine fratiorul. Macar ei nu te judeca pentru ca faci al 3-lea baiat. + 18 Tudor si Stefan
Tzuki spune:
ooooo, dar nu m-a judecat nimeni ca mai fac un copil. ca doctorita aia a avut un comentariu deplasat...asta e, noi ne-am mutat in afara orasului (pt aer curat, liniste, etc.), iar viata aici are partile ei frumoase si micile inconveniente. iar la mici inconveniente adaug faptul ca pe aici lumea e preocupata cu alte aspecte, mai putin elevate, ca sa zic asa. si probabil dr e obisnuita sa vada lume mai putin instruita si in valtoarea lucrurilor ii trateaza pe toti la fel. asta e...pana la urma nu ma tine nimic legata de ea, imi pot schimba medicul oricand.
in rest, problema celui de-al treilea copil e strict a mea si a sotului, a fost o alegere constienta si ...muncita 
, deci nu a fost o intamplare acceptata. din fericire cunoscutii nostri nu au reactionat negativ la veste, cel mult unii au fost impresionati de "curaj" :)). dar atat.
eu nu stiu de ce trebuie sa dai explicatii la toti. cred ca e tare obositor si sa te gandesti numai ca trebuie sa le explici...devine aproape o povara sa-ti cresti propriul copil printre asa oameni. poate totusi n-o sa fie cazul .
Mami de D mare (4 ani si 8 luni) si d mic (1 an si 11 luni) + bb 3