copil hiperkinetic
Raspunsuri - Pagina 8
maria26 spune:
viviana, am scris o postare imensa, dupa care am sters din greseala :( ..
cand citesc ce-mi descrii tu, ma vad pe mine cu Andy... alearga de la topogan la leagan, fara a sta mai mult de un minut pe fiecare...nu este atent ca se poate lovi si trebuie sa fiu in permanenta langa el.. cu bicicleta, trotineta etc.. alerg pe langa el.. spectacolul incepe cand trebuie sa plecam de undeva unde ii place mult.. il anunt cu cateva minute inainte ce urmeaza sa facem.. dar tot plecam cu joc de glezna ... ii explic ca mai venim.. nu vrea sa auda.. in fine.. s-au mai rarit fazele, dar tot le face..
din cate stiu eu copiii mici au stereotipii... la un copil tipic, ele sunt mai slabe in intensitate.. la un copil atipic ( cum e Andy) , ele sunt mai tari...cum ar fi urcatul si coboratul treptelor, datul cu usile etc... au scazut si la noi mult in intensitate, dar tot le mai are.. de aici au dedus unii ca Andy ar avea probleme...
recunosc ca de cand citesc ce imi scrieti voi, mi-a venit mult inima loc.. nu e totul atat de negru... imi va fi greu cu el si la scoala, dar voi incerca sa-i fiu alaturi..
asteryaro spune:
Maria 
.
Vis-a-vis de a-l corecta pa Andy... eu vin si spun ca ar trebui s-o faci, doar ca intrun alt registru.
De exemplu, atunci cand vrei sa corectezi persoana la care vorbeste Andy, o poti face cu vocea ta melodioasa si calma (aceea de joaca, cu intonatie anume) astfel ca tu sa devii "muzica de fond". Tot auzindu-te, va invata cum sa se exprime corect. Nu e necesar sa-l atingi, sa-l privesti sau altceva, doar trebuie sa fii consecventa.
Eu am ceva experienta cu baietelul meu, am folosit aceasta metoda, inclusiv aceea de a puncta persoana (cand spuneam "eu" imi atingeam pieptul cu un deget, cand spuneam "tu" il atingeam f. usor pe el, in acelasi fel). Au fost sfaturi primite de la terapeuta lui cu care a facut ABA (Razvan are TSA, recuperat aproape in totalitate, inteligenta superioara, inalt functional).
Mi-au trebuit mai bine de 2 ani de vorbit in continuu, explicat, povestit, expresia mea preferata era "nu mai am saliva de la atata vorba". Doar noaptea nu vorbeam. Acum culeg roadele, recunosc ca sunt extraoridnar de mandra atat de Razvan, cat si de mine.
Te asigur ca metoda pe care o sugerez eu nu este deloc traumatizanta, ci este foarte soft si extrem de folositoare. Mult timp fiul meu cand spunea "eu" se atingea pe piept cu degetelul lui 
.
Eu sunt complet impotriva sfaturilor de genul "nu face nimic, lasa-l ca e mic". Sunt actiuni pe care le poti desfasura tu acasa cu el, fara sa te coste nimic, sunt mici trucuri extrem de folositoare.
Bunicii trebuiesc trimisi la treaba lor, nu fac decat sa strice tot ce construiesti tu, din prea multa iubire fata de Andy.
Chuny spune:
Cristina, eu sunt de acord cu tine, dar si cu mine :-)
Ceea ce spui tu e foarte util si se aplica bine copiiilor care vorbesc deja destul de mult, insa mai confunda persoanele si fac ceva greseli de exprimare etc.
La un copil care vorbeste putin si nu e prea comunicativ, trebuie incurajata in primul rand comunicarea cu cei din jur, indiferent de forma ei, iar apoi aprofundarea vocabularului si corectarea trebuie sa se faca cu mare grija si dupa un plan bine stabilit de catre un logoped. Daca il corectezi non stop si te agiti nu faci decat sa il inhibi mai mult.
La copilul Mariei inca nu sunt lamurita cu ce fel de dificultati are pt ca le descrie intr-un mod foarte haotic. :-(
Pana la urma, Maria, am impresia ca nu ai gasit specialistii care sa te ajute cu adevarat sa intelegi si sa poti avea o atitudine potrivita.
asteryaro spune:
Chuny, eu asa vad lucrurile, aici nu e vorba cine are dreptate; oricum, noi vorbim (majoritatea) din experiente personale si incercam sa-l ajutam pe Andy.
Maria este haotica pt. ca ea insasi se afla intrun vartej ametitor.
Nu a gasit specialisti pt. ca momentan este in dificultati financiare si cand se intampla asta, credeti-ma, este iadul!!! Am treversat in trecut, o facem acum, din nou... este dureros pt. mine sa nu pot sa fac tot ce trebuie facut.
La Maria totul este destul de complicat, este foarte obosita si se pare ca are parte de tot felul de persoane "binevoitoare" in jur care nu fac decat s-o destabilizeze.
Eu mi-am permis sa scriu aici fiindca o parte din manifestari le-am experimentat cu fii-miu.
Pe de alta parte, echolalie Razvan nu a avut, ceea ce Andy are, deci (din nou, parerea mea) nu trebuie lasat ca echolalia sa devina obicei.
In fine, ideea este ca Maria trebuie sa gaseasca o cale pe care s-o urmeze.
Ce fel de terapie v-a recomandat acasa psihologul la care ati fost, MAria?
Chuny spune:
Te asigur ca nu vad schimbul nostru de pareri ca pe un concurs 
Ca sa fac un rezumat din ceea ce am citit: mi s-ar parea ingrijoratoare lipsa de atentie, ecolalia si felul in care se joaca cu copiii si interactioneaza cu cei din jur.
Cu finantele stiu si eu ce inseamna, si pe mine m-a jecmanit o pseudo-psiholoaga aba un an de zile :-(( Timp pretios!
Maria, mai am o intrebare. Daca te joci un joc simplu cu el, cu reguli, ce face ? Se joaca macar 5 minute ? Respecta regulile de joc, asteapta sa-i vina randul ? De ex un joc de loto care e f ok pt varsta lui ca :
http://www.piticshop.ro/images/products/piticshop.ro/joc_loto_animale.jpg
maria26 spune:
Asteryaro, ai inteles absolut tot.. asa este.. la specialisti nu ma pot duce pentru terapie pentru ca din punct de vedere financiar suntem la pamant... suntem 4.. cheltuielile sunt enorme.. .nu mai vreau sa ma plang... al doilea copil l-am facut pentru Andy.. stiam ca va f greu, dar cand il vedeam pe Andy prin casa ca se plictisea de toate jucariile, iar in mijlocul copiilor se simte atat de bine, am zis ca un frate ii va face f bine...
sunt haotica din cauza situatiei si din cauza celor din jurul meu... unii spun ca Andy nu are nimik, iar altii ca nu e normal sa faca anumite lucruri...si asta pentru ca el are zile in care este perfect normal, iar zile in care vorbeste din amintiri.. el gandeste cu voce tare ca sa fiu mai explicita..
o sa punctez mai exact ceea ce pare ingrijorator la Andy:
- ecolalia ( aici ma invinovatesc si eu pentru ca din disperare ca nu are un vocabular variat la 3 ani, l-am pus sa repete dupa mine)
- comportamentul inadecvat in unele situatii ( daca trebuie sa asteptam la droctor, spre exemplu, el vorbeste foarte tare sau se taraste efectiv pe jos)
- socializarea nonverbala cu copiii ( se joaca cu ei, sta numai in mijlocul lor, se joaca prin imitatie cu cei mari, unde regulile sunt mai grele, dar ca sa vorbeasca cu ei trebuie sa-i spun eu ce sa zica si spune cu o voce stnsa si uitandu-se spre mine, nu spre ei ) .. asta e motivul pentru care l-am dat la inot.. ca sa prinda curaj..
-deficitul de atentie ( daca nu-i place ceva su nu are chef, este atent max un minut)
-stereotipiile mai accentuate decat la copiii de vrasta lui ( ca exemplu, daca trebuie sa intram in scara si introduc eu cartele in interfon- lucru care el este obisnuit sa il faca- avem joc de glezna si urlete)
ca sa fiu sincera nu toate aceste nu sunt mainifeste mereu...
-in privinta ecolaliei, ea este mai accentuata cand este obosit.. daca e odihnit si se poate concentra, nu repeta.. vorbeste normal si raspunde corect la intrebari
- comportamentul inadecvat se maifesta doar in prezenta anumitor persoane ( cum ar fi bunicii)... daca suntem eu cu sotul cu albert si cu el, de cele mai multe ori sta cuminte si asteapta... dar nu mai mult de 15 minute..
- deficitul de atentie este mai accentuat atunci cand e obosit.. dimineata si dupa somnul de pranz ( in zilele in care doarme) "cartatim" si o jumatate de ora..
-stereotipiile se manifeste in special cand nu i se acorda atentie.. daca vorbesc cu alta persoana fara sa-i acord lui atentie, incearca sa atraga atentia dand cu usile sau vorbind foarte tare...
despre vorbit va pot spune ca Andy vorbeste extrem de mult... nu e un copil tacut.. dar nu vorbeste ca un copil de varsta lui.. repeta o propozitie si de 10 ori pana il aprob...
psihologul ne-a spus ca trenuie lucrat cu el acasa... la genul jocuri simple, modelat plastelina, pictat, carti etc....
chuny, Andy isi asteapta randul doar daca e interesat de un joc si daca are starea necesara in momentul ala... ca exemplu, ii plac jocurile care implica miscare.. daca alergam si ii spun alergam pana la patul din dormitor, il atingem si venim inapoi, face intocmai..pentru stabilirea contactului vizual ne jucam barcutza. este un joc simplu pentru copii de 2 ani siceva, dar e cea mai buna modaliate ca sa ne privim cu atentie.. ca joc static, iti dau exemplu zarurile.. avem un joc cu cartonase... el sa cu zarurile si trecui sa gaseasca cartonasul cu nr si culoarea care au picat la zaruri.. sa spuna ce vede in imagine si cate obiecte sunt.. ne jucam cam 20-25 min.. are rabdare...
maria26 spune:
imi scuzati greselile.. il am pe albert in brate..
viviana spune:
Ecolalia este normala pana la un punct si adesea copiii ce invata sa vorbeasca se servesc de ea pentru invatarea de noi cuvinte.
Repetitia e mama invatarii.
Si fata mea repeta o intrebare si de 20 de ori pana ce obtinea nu un raspuns ci raspunsul dorit de ea.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
rrox3 spune:
Maria ecolalia in cazul lui e un simptom fals, fiind indus de tine. E un comportament invatat, pur si simplu a asociat raspunsul asta comportamental: repetarea, unui stimul: altcineva ii vorbeste.
Faptul ca asteapta cuvinte de la tine si verifica ca le-a spus bine, asteptand evaluarea ta - d-aia se uita la tine si nu la copii - arata ca ai fost insistenta si perseverenta in a-i directiona vorbirea.
Nu sunt convinsa ca a prins foarte clar rostul vorbirii, pare sa fie putin pervertita informatia asta.
Eu l-as scoate putin din rolul personajului principal in ceea ce priveste vorbirea. As vorbi normal cu el, as vorbi cat mai mult si cu altii in prezenta lui, sa-i ofer un model functional al vorbirii.