copil hiperkinetic

buna ziua!
incep prin a spune ca sunt disperata.. de aproximativ o luna, viata mea a devenit un cosmar...
baiatul meu cel mare ( 3 ani si 11 luni) a fost diagnosticat de curand cu hiperkinetism..din cauza deficitului de atentie, are si o intarziere in limbaj... el a inceput sa vorbeasca la 3 ani... acum vorbeste in propozitii, dar nu intreaba niciodata "de ce?" , nu raspunde la intrebari cu "da" si "nu" si in 70% din cazuri repeta intrebarea..
am fost cu el la mai multi doctori... neuropsihiatru i-a prescris rispolept, neurologul i-a prescris medicamente homeopate ( pure dha), iar psihologul a spus ca e un copil foarte vesel si sociabil ( desi comunica cu copii doar nonverbal) si ne-a recomandat terapie acasa..
i-am schimabat si gradinitza si de atunci s-au vazut schimbari in bine... dr logoped de la gradinitza ne-a spus ca este foarte inteligent, coopereaza si ca ecolalia este specifica varstei, mai ales ca el a vorbit tarziu.. educatoarea spune ca are o forma mai usoara de hiperkinetism, dar cu toate astea eu sunt tare ingrijorata... i-am dat doar medicamentele homeopate, dar nu stiu cum sa lucrez cu el pe atentie...de invatat invata extrem de repede.. stie alfabetul, sa numere pana al 20 in romana, pana la 10 in engleza, culorile, asociaza obiecte etc... la noi problema este hiperkinetsmul.. nu are rabdare sa stea la masa cand mananca.. nu-si asteapta randul.. face crize de furie..adoarme foarte greu ( sta si 2 ore in pat pana il ia somnul)..
am incercat si cu logoped care spunea ca e atestat ABA ( desi stiu ca in romania nu exista) si, in afara faptului ca era foarte costisitor, nu s-a vazut nici o schimbare..era foarte agresiva cu el si a spus ca ea nu lucreaza fara tratament medicamentos..... eu lucrez cu el acasa si se vad progresele, dar cateodata simt ca am ajuns la capatul puterilor... va rog din suflet sa ma ajutati.. nu stiu incotro sa o iau... fac apel la mamicile care au trecut prin asta... simt ca imi pierd speranta...

giulia81 spune:

maria, draga mea, bine te-am gasit aici!
imi pare rau de ceea ce ai scris mai sus, nu m-as fi gandit ca te confrunti cu asa ceva...
din pacate nu stiu cum sa te sfatuiesc...
va doresc numai bine si multa sanatate!

Caught between the devil and the deep blue sea...

Aqai spune:

greu.... imi pare rau ca va confruntati cu asa ceva. O sa iti spun cum as aborda eu situatia, si o sa te rog sa te informezi cat mai mult si apoi sa aplici tu metodele pe care le consideri potrivite.

EU (si nu recomand nimanui sa faca musai ca mine) as evita cat de mult medicatia.

in masura in care puteti - si voi cumva trebuie sa faceti eforturi sa reusiti cat mai mult - fiti langa copil. Stati cat se poate afara, in parc, pe bicicleta, alergat, prins de gandci, orice care sa ii consume energia. Incercati o dieta cat mai sanatoasa si regulata. Gasiti un terapeut bun, specializat in lucrul cu copiii. sau o alternativa ar fi sa gasesti o studenta/ masteranda psi care sa vrea sa lucreze cu el acasa, nu mai e atat de costisitor. Gasiti un sport potrivit varstei cu un antrenor care sa stie exact situatia lui si sa fie dispus sa lucreze cu el asa cum are nevoie copilul

Imi pare rau ca nu mai stiu cum se numea, gasisem acu vreo 2 ani un blog al unei mame care avea mai multi copii iara cel mic era ... argint viu, cam ca si al tau si povestea experientele ei si cum a lucrat ea cu copilul. Eu m-am inspirat mult de acolo asa ca google la greu. Mai caut si eu si revin daca il gasesc.

Si cu toate ca e greu, fruntea sus. Pe voi va are si voi ii sunteti cel mai bun sprijin.

ups, era sa uit: cu atentia, ia-o cu pasi mici. tine-l in brate, citeste-i o poveste, uitati-va in carti cu poze - ce subiecte il intereseaza? Afla ce il atrage si incepe cu asta. odata ce se lasa captivat de ceva, cred ca ar trebui sa devina atent. Va spori cu varsta. eu si acum il tin pe dl meu de 6 ani in brate la lectii uneori ca sa ii controlez fataielile si datul din maini si din picioare cand are zile mai dificile.

Stiu ca nu se compara situatiile, insa si baiatul meu se concentreaza greu si astea sunt cateva trick-uri care merg. Poate va folosesc si voua. Succes!



Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

maria26 spune:

multumesc mult pentru raspuns ... medicamente , in afara de cele din plante cu omega 3, nu ii vom da... nu sunt de acord sa-l sedez... cred ca as sta si as plange langa el daca l-as vedea blegit :( in plus stiu si ce implica un tratament dt de psihiatru... va depeni dependent si isi va distruge tot metabolismul :(
eu sunt langa el tot timpul.. mai avem un baietel de 7 luni si am optat sa stau acasa 2 ani.. lucrez foarte mult cu el, stiu exact ce ii place si, de obicei, asa il atrag.. am luat si materiale aba si lucrez cu recompense.. suntem pe drumul cel bun, dar atunci cand se incapataneaza parca ma da inapoi... eu sper ca si prezenta fratiorului lui sa-l ajute mult...
eu stiu ca are multe parti bune, dar imi teama ca va ajunge la scoala si nu va sta in banca.. si degeaba stie el atatea, daca nu le arata..
il vom da la inot.. asteptam sa faca 4 ani.. deocamdata e prea mic.. ii place enorm de mult apa.. daca ar reusi sa-si canalizeze energia.. offf...
am momente cand lucrez cu el si o ora continuu si sa fie foarte interesat, dar sunt si momente cand nu pot face nimik indiferent cat as incerca..
o sa ma interesez sa gasesc o studenta.. desi in provincie e mai greu..

Aqai spune:

nu am gasit blogul :( dar mi-am amintit ceva ce mi s-a parut usor de aplicat:

ea (autoarea) isi scotea tot timpul copilul afara la alergat. si numai pana la coltul strazii si inapoi, dar il "vindea" ca si concurs si asa baiatul ei era incantat. parca zicea ca si la 7 dimineata faceau cate o tura daca era cazul :)

daca poti sa mai stai acasa inca un an si ceva e super, sigur o sa faceti progrese importante

Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

AB_AC spune:

Orice activitate fizica ajuta. Mers, urcat, scarile, alergat, inot, bicicleta/tricicleta.

Lipsa de rabdare e si o foma de a-si manifesta plictiseala in fata unui program regulat si lipsit de imaginatie. Majoritatea copiilor inteligenti nu au prea stat unde-i pui.
Incearca sa introduci in program si ce-i place lui si sa-l stimulezi sa asculte ca sa fie ascultat si luat in seama ca factor de decizie.

histamina spune:

maria,
vestea cea mai buna e ca, avand o terapie corecta,s trumful tau va depasi cu brio acest moment.

recomand inotul,atletismul, rugby,baschet.

cea mai buna alegere ar fi insa karatele.disciplineaza mintea si il ajuta f mult.

maria26 spune:

incerc sa-mi gasesc echilibrul si ma bucur la fiecare raspuns cu "da" pe care il primesc la intrebarile adresate.... cand vad ca exista sprijin aici, parca imi vine inima la loc... toti bunici, rudele, prietenii imi spun ca Andy nu are nimik.. ca e copil si ca isi da drumul la vorba mai greu...ei nu inteleg.. nu numai instictul imi spune ca ceva nu e in regula.. dar si educatoarea... el e "diferit"...este foarte sensibil.. imbratiseaza si pupa pe majoritatea oamenilor pe care ii cunoaste.. pe fratiorul lui nu-l scoate din "te iubesc" si imbtatisari la fiecare 15 minute.. el nu se uita la desene, nu asculta povesti.. am incercat toate metodele..
cu sportul e mai greu... fiind hiperkinetic cu deficit de atentie, nu prea respecta reguli cand se afla intr-un grup.. trebuie sa se ocupe cineva strict de el si cu multa rabdare.. in plus ne lovim de refuz pentru ca e mic...
miscare face.. jucam "intrecerea" pana si in casa.. iesim cu bicicleta, trotineta, urcam si coboram zilnic o panta imensa.. toti se mira de ce fac eu atata efort ( eu sunt si cu carutul dupa mine peste tot), dar nimeni nu se ofera sa dea o mana de ajutor..
o sa ma interez de karate, iar din toamna, cand se va deschide bazinul olimpic, il dau si la inot...
histamina, am citit povestea ta.. am plans... e incredibil cate sacrificii ai facut..numai o mama te poate intelege..

maria26 spune:

eu, avand doi copii, ma joc cu ei mai tot timpul... fac mancare si restul treburilor impreuna cu Andy.. si totul in joaca.. si psihologul, si logopedul ne-au spus ca e foarte inteligent.. off.. nu-mi doresc decat sa-l vad ca sta pe scaun fara sa se bataie..

histamina spune:

multam fain maria, dar orice mama ar fi facut la fel.

eu am un strumf care acum e aici si in secunda urmatoare la 5 m distanta.are un an si 9 luni si se functionaeza pe principiul dinamului:se incarca prin frecare cu aerul.
karatele sunt f bune, insa incepe cu inaotul.
exploreaza natura si mai ales, excursii dese la munte, urcat efectiv.daca ai nevoie ,iti pot da eu cateva cabane din Bucegi unde cazarea e ok,iar mancarea e super ok si pt copii.

rezultate f bune se obtin cu drumetii montane.
de ex, sa urci de la Bunloc pana la Curmatura,sa ajungi cu masina la mama Oara, Diham(fain e locul si oamenii-s faini) si de acolo pana in Malaiesti si inapoi,daca va tin picioarele.nu sunt trasee abrupte,sunt ok,dar sunt de consumat energia.

ary_v spune:

Maria, imi pare rau sa aflu ca andy are probleme de genul asta.

Eu am trecut prin asta cu Robert. Nu a luat niciodata medicamente pentru asta, am lucrat singura cu el, intuitiv. Iti trebuie rabdare (timpul mai aseaza lucrurile) si bazeaza-te pe intuitia ta, tu iti cunosti cel mai bine copilul.
Eu ti-as recomanda sa il duci la o gradinita Waldorf, daca aveti in zona, pentru Robert a fost extraordinar de benefic. acolo se face totul ritmic, se respecta ritmul anotimpurilor, al zilei etc si ceva din ritmul ala se imprima in fiinta copilului agitat ajutandu-l sa isi gaseasca stabilitatea.

Robert si-a depasit majoritatea deficientelor, cel mai greu ne-a fost la partea cu socializarea, unde mai lucram si acum. In rest ai mare grija sa muncesti cu tine sa il accepti asa cum e el, "diferit de altii". Al meu e f empatic (cred ca si al tau) si nu trebuie sa simta ca tu il consideri defect. Este altfel, vei munci mai mult cu el, dar e un copil minunat, veti invata impreuna lectii valoroase despre viata si cu siguranta nu a venit intamplator in viata ta.