copil hiperkinetic
Raspunsuri - Pagina 6
Selene_Bunny spune:
Zici ca se batzaie cand sta la masa?
Si noi avem problema asta. Daca ii iau jucariile sau alte lucruri din preajma, isi face de lucru cu mainile si picioarele. 
Sau sare de langa mine si incepe sa sara ca la sotron prin casa sau sa alerge. Cu mancarea in gura. Si uita sa mestece.
Eu sper ca, daca noi, adultii, reusim sa dam dovada de rabdare si sa nu sarim cu gura pe ea de fiecare data, sa invete sa isi canalizeze energia.
Frustrarea se manifesta, si la noi, prin urlat si aruncat cu obiecte.
Din putin se face mult - ajutor umanitar!
Bazar general - fiecare implicare conteaza!
Lucrusoare de vanzare...
maria26 spune:
voi aveti dreptate.. si poate ca am sperat sa primesc astfel de raspunsuri.. toti din jurul meu imi spun sa stau linistita ca am copil normal.. ca e mic.. dar atunci de ce edicatoarea si specialistii imi spun ca are ceva? ca e o forma usoara, dar este.. si trebuie tratata....
marea noastra problema este vorbitul.. daca ar fi vorbit bine, nu cred ca ar mai fi zis cineva ca are probleme..
eu recunosc ca am zile cand pur si simplu simt ca ma sufoc... as vrea sa pot respira si eu cateva ore fara copii.. si chestia asta cu Andy m-a facut sa fiu si mai stresata....
aseara am avut prima lectie de inot... a plecat cu antrenoarea, desi nu o vazuse in viata lui, si primul sfert de ora s-a prins cu mainile si cu picioarele de ea si asa au facut ture in bazin :)))))) .. apoi s-a desprins usor usor si a inceput sa dea din picioare...i-a placut enorm.. cand s-a intors mi-a spus "mami, mi-a placut, am fost baiat cuminte"...
rrox3 spune:
Maria situatia nu este atat de radicala cum pari tu sa o vezi, nu e alba sau neagra.
Andy are nevoie de sprijin pentru a-si dezvolta vorbirea si tu il duci la logoped. Andy are nevoie, ca orice copil, de o relatie securizanta si calda cu mama lui. Si aici ai nevoie sa slabesti putin presiunea si sa-ti temperezi criteriile.
Asta iti sugeram, fa ceva cu stresul tau si nu-l transforma in presiune pe Andy sa faca si sa dreaga reparator pentru ingrijorarile tale. O sa vezi ca fara presiunea asta, Andy va progresa mai usor si mai natural. Uita-te la el si simte cat il iubesti, nu evalua ramanerile in urma reale sau imaginare. Cu asta il poti ajuta cel mai mult, asta e baza. Peste ea, il ajuti cu tot ce are nevoie, logoped, evaluari periodice in Bucuresti. Nu se exclud una pe alta, se sprijina una pe alta. Relaxarea pe care ti-o sugerez nu inseamna nepasare fata de dificultatile lui Andy, inseamna acceptare si suport - impreuna.
Cred ca te-ar ajuta cateva ore de consiliere psihologica, sa integrezi putin ingrijorarea asta care pare sa-ti deformeze realitatea. Este recomandat sprijinul psihologic al parintilor cand intampina dificultati copilul, tocmai fiindca ei sunt cei mai in masura sa-l ajute pe copil si nu o pot face decat daca se simt OK.
Selene_Bunny spune:
maria, eu te inteleg, pentru ca si eu am perioade cand sunt f. f. f. stresata si nu stiu cum sa manageriez acest stres, rabufnesc precum oala sub presiune... Mai demult era si mai rau...
E greu sa fii tu, ca parinte, cel provocat, mereu si mereu si mereu, e greu sa iti framanti mereu mintea sa gasesti solutii...
Si copiii sunt f. inteligenti, speculeaza f. bine situatia, de ajungi sa te intrebi tu, ca adult, de unde le scot, frate?
Din putin se face mult - ajutor umanitar!
Bazar general - fiecare implicare conteaza!
Lucrusoare de vanzare...
maria26 spune:
eu cred ca sunt destul de apropiata sufleteste de Andy.. ne luam in brate de zeci de ori pe zi si ne pupam...partea nasoala e ca nu mai am rabdare.. am obosit sa se incontreze la orice.. "hai Andy sa te imbrac".. "mai stammm" etc.. stiu ca e copil, dar nu mai pot eu... mai am unul care cere destul de multa atentie.. eu pe mine m-am uitat de mult.. la calculator cu o mana scriu si cu o mana fac altceva... fac 10 pauze pana scriu o postare...
stiu cata presiune pun pe Andy.. si cateodata vad ca-l deranjeaza.. dar cum sa-l fac sa vorbeasca corect? cand il aud "faci tu" in loc de "fac eu".. cand il aud ca repeta intrebarea in loc sa zica "da" sau "nu" disper.. si nimeni nu il corecteaza.. nici tati, nici bunicii.. nimeni.. doar eu.. am obosit...
rrox3 spune:
Maria ai multe pe cap si e firesc sa fii obosita. Cere ajutorul sotului, bunicilor, cui te poate ajuta. Nu trebuie sa le faci tu pe toate si ai nevoie si de timp pentru tine.
Poate ca e mai dificil sa educi bunicii, dar cu sotul tau ar trebui sa discuti serios despre cum poate si el contribui la imbunatatirea limbajului lui Andy si, in general, ocupandu-se de ambii copii.
Discuta cu logopeda, concret ce sa lucrezi cu el in fiecare saptamana, pe ce sa te focusezi. S-ar putea sa fie mai eficient sa lucrezi ceva anume, si nu sa corectezi tot ce zice... nu stiu.
Chuny spune:
Cine te-a invatat sa-l corectezi, te-a invatat tare prost :-( cu cat mai mult il corectezi, cu atat mai mult il descurajezi sa comunice si iar disperi si pui presiune pe el. Schimba logopedul !
Toate dificultatile lui trebuie lucrate pe etape si coerent, un logoped BUN si specializat va poate ajuta.
Selene_Bunny spune:
Cum adica, Chuny?
Eu o corectez pe Daria imediat cand greseste. Pentru ca aude de la buni "ushe", "papushe", alfabetul e "a, be, ce, de, ie" in loc de "e", pluralul, la unele cuvinte, il formeaza aiurea si nu-mi place, ca sa nu mai zic ca foloseste "decat" exact cum nu trebuie, adica "am decat o portocala".
Din putin se face mult - ajutor umanitar!
Bazar general - fiecare implicare conteaza!
Lucrusoare de vanzare...
alinam spune:
Maria si copilul meu la 4 ani vorbea la fel "vrei apa" in loc de "vreau", eu atunci am realizat ca nu e in regula, ii placea sa ne gadilam, in asta am gasit solutia , fata in fata in pat si eu spuneam :
"äcum te gadil EU pe tine" aratam si cu degetul spre el si spre mine, apoi daca vroia sa ma gadile ii spuneam sa zica si el la fel, ne gadilam aproape zilnic, in maxim o luna copilul a folosit pronumele corect, isi dadea seama si se corecta singur.
Mergi la psiholog, o sa va ajute, am fost si eu, impreuna cu copilul si singura, ajuta foarte mult.
nicavica spune:
Maria26,
ti-am urmarit postarile pt ca am vazut ca ne asemanam...avem 2 pui,nascuti in aceiasi zi si an(sa nu-mi spui ca s-a nascut dimineata)...Stiu si inteleg perfect ce spui tu,si framantarile tale,dar iti admir indarjirea
...Baietelul meu are un diagnostic:trisomie 21-sindrom down.In ciuda acestei "etichete" e un baietel normal ,cam la acelasi nivel de dezvoltare cu ce ai povestit tu despre Andy(pt mine e o mare implinire sa fie dezvoltat la nivelul asta).Cred,ca te inteleg mai bine ca oricine, ce inseamna sa te stresezi pt ca mereu mai e ceva de acumulat,repetat,aratat...stiu cat de epuizant e s-o faci doar tu(si la mine-i la fel).Incearca sa vezi partea plina a paharului,mereu exista una....Slava -Domnului!Eu, am gasit sa fac terapie(comportamentala)cu o psiholoaga si o psihopedagoaga in aceiasi sedinta in cadrul CJARE(centrul judetean asistenta si resurse educative ) .Orice copil,care e la gradinita beneficiaza de terapie comportamentala(ceea ce faci tu cu Andy) daca e cazul...Sfatul meu e sa te interesezi daca gradinita la care e are arondat un psiholog,daca da ,lui trebuie sa-i te adresezi...Daca gradinita nu are psiholog,atunci,apelezi direct la CJARE Pitesti si expui problema sa fie ajutat!!!Plus ,ca orice gradinita are arondat un logoped,la fel adreseaza-te lui ,sau afla de cine apartineti!Pe mine m-a ajutat enorm aceasta terapie,pt ca lucreaza cu el,imi spun ce au facut cu el si apoi ce ar trebui sa mai fac eu cu el.Ma simt eu ajutata in primul rand.....Dar tot greu imi e...si simt ca ma sufoc ,ca e o presiune prea mare ,si ca toate achizitiile lui sunt pe umerii mei,iar ceea ce nu achizitionat e din vina mea,ca n-am insistat suficient,ca l-am alintat prea mult....te inteleg perfect!Dar stiu,ca avem copii intelgenti,si n-o spun ca si consolare,o spun ca si realitate....stiu si incapatanarea aceia de care te lovesti,si-ti vine sa-ti dai una-n cap
....Ai impresia ca anii trec prea repede , iar copilul creste prea incet,ai vrea sa opresti timpul, sa fie si el in acelasi ritm cu trecerea lui!Am vrut doar sa stii,ca nu esti singura,si ca mi-a placut cum ai dat exemple cum lucrezi cu Andy,sunt simple ,dar ca adult nu te gandesti la ele.Pe mine ,m-au inspirat,multumesc!Intradevar ,e o munca de sisif,dar important e ca recupereaza...e cel mai important! Matei,al meu nu vorbeste, intelege tot,dar nu vrea sa vorbeasca,e incapatanat peste orice limita
....Toate,la timpul lor Am vrut sa stii,ca nu esti singura si admir puterea ta,de a te ocupa de 2 copii!Eu,am unul si-mi ocupa tot timpul!!!!
P.S:sa aiba vreo legatura ziua de nastere?!
