Mama, numai mama

Alizee spune:

Asta-i chiar buna !

allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

blackgirl0 spune:

Am pus intrebarea pornind de la exemplele din Strainezia unde este salutata independenta copiilor de parinti, indiferent de varsta lor (ma rog, de la 18 ani incolo). Eu aici vad pb acum. Nu cred ca il voi da pe copil afara din casa, dar un loc de munca tare mult mi-as dori sa aiba, chiar si ocazional. Cat de posibil este acest lucru la noi? Caci oricum ii vom acorda noi, parintii, o asa zisa independenta financiara (adica, neah, sa lucreze in vacante pt noi si sa fie platit) dar tot dependent va fi. Si nu-mi doresc acest lucru. Ah, in secret sper sa apucam sa-i asiguram macar un acoperis de-asupra capului, insa chiar nu stiu daca vom reusi. Si sa ma urmeze in profesie, chiar nu cred. Pe mine ma paste gandul sa renunt complet si sa fac altceva. Inca mai imi acord mie personal un termen de 5 ani in care sa realizez ceva.

Alizee spune:

Blackgirl0, cred ca pui prea multa presiune pe tine insati si vrei totul repede-repede.
Ia-o mai usor si bucura-te de viata, in general.



allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Deceneus spune:

E dificil de estimat in cat timp se va emancipa societatea romaneasca.
Eu speram sa evoluam mai rapid si mai bine decat s-a realizat evolutia dupa '90. Mentalitatea clasei politice este destul de "ruginita" sau marcata de interese. Spre exemplu cand s-a dat legea pentru aprobarea cabinetelor particulare dentare au conditionat aprobarea de calitatea de medic dentist, pentru ca nu au fost capabili sa faca deosebirea intre investitor si cel care profeseaza.

In occident nu ai voie sa lasi copii nesupravegheati acasa, si in consecinta s-au dezvlotat si servicile de asistenta. Asa cum in Romania dai telefon si vine pizza, acolo dai telefon la o firma si trimite o asistenta care sta cu copii 2-3 ore cat ai nevoie, si multi asistenti sunt studenti(e).

Un batran profesor de liceu ii spunea unui nepot, sa-si caute o meserie care are la baza alimentatia, pentru ca, spunea el, oamenii intotdeauna vor avea nevoie de hrana. La alte cheltuieli vor putea renunta dar la hrana nu.
Pe acelasi principiu putem spune ca si de medicamente si de servicii medicale oamenii vor avea nevoie, si in timp, cheltuielile cu sanatatea au fost in expansiune in bugetele familiei.
Scoala nu-i pregateste pentru o viata rationala.
Programa ar fi trebuit sa aiba cateva notiuni de administrare a afacerilor, ceva notiuni de baza de legislatie, si de conduita sociala, toate absolut necesare fiecarui individ, indiferent de profesie.

bird70 spune:

Blackgirl,
in Romania e mai dificil, dar ai putea sa incerci sa-l faci cat de independent poti in situatia data. Cred ca ar trebui sa te gandesti la ce varsta il dai la scoala ca sa nu termine liceul la 20 de ani cum e moda acum. Apoi sa il ajuti sa-si faca carnet de conducere imediat ce are varsta. Probabil asta nu e asa o problema la baieti ca ei sunt mai entuziasti, dar as insista pentru carnet la fete.

Daca iti permiti sa-i cumperi un apartament, spune-i sa stea intr-o camera si sa inchirieze restul. Va fi responsabilitatea lui sa-si gaseasca colegi, sa le ia banii, sa tina casa curata si va trai din chiria pe care o ia de la ceilalti.

Daca pana atunci nu se schimba lucrurile si plecat de acasa dar inca in scoala nu va beneficia de bursa ai putea sa-i dai tu o 'bursa' din care sa traiasca si pe care sa o gestioneze singur, fara sa vina la tine zilnic dupa 10 lei pentru inghetata. Cu siguranta pana atunci vor fi joburi pentru tineri dar daca nu vor fi ar putea sa faca meditatii, sa stea cu niste copii mai mici, genul asta de joburi.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

bird70 spune:

Eu asta nu o inteleg. De ce batranetea vine cu dureri si tristeti in suflet? Ne referim la dureri fizice de boala? Sau durerile si tristetile sunt de fapt depresie. Amandoua, si durerile fizice si depresia sut tratabile. Nu inteleg de ce in Romania este o cerinta ca la o anumita varsta sa te degradezi si dintr-o persoana activa si descurcareata (care a crescut 1-2 copii) sa te transformi intr-o persoana neputincioasa si plangareata.

Eu am o matusa in Germania care are aproape 90 de ani si de cate ori vorbesc cu ea la telefon imi spune ce a mai facut, cu cine s-a intalnit. Cand am vazut-o anul trecut era cu zambetul pe toata fata, ciripea pe langa noi, o placere sa petreci timpul cu ea. Singurul lucru de care s-a plans a fost ca nu mai vede asa bine si nu mai poate coase goblenuri . In rest numai lucruri pozitive. Dupa-masa am fost cu ea si o prietena de-a ei, de aceasi varsta , la bazine termale sa inotam. Ele merg la inot de 3 ori pe saptamana. Matusa asta locuieste singura, e vaduva, are doar o nepoata la vreo 70 km care vine sa o vada macar o data pe saptamana. Plateste pe cineva sa-i faca cumparaturile ca sa nu le care ea din autobuz in casa. In rest e perfect independenta si perfect fericita cu viata ei.

La fel cunosc foarte multi batrani pe aici care sunt fericiti si nu asteapta sa-i faca altcineva fericiti. Nu toata lumea are bani, sunt unii batrani care o duc mai greu cu banii dar nu sunt asa deprimati si nu se agata asa de copii.


Nu neg faptul ca batranii o duc tare greu in Romania. Dar noi discutam de batranii care au copii plecati afara. TOTI prietenii mei romani de aici trimit bani la parintii lor. Si marea majoritate sufera din cauza parintilor care ii toaca marunt cu vaicareli si stari depresive si cereri ca ei sa se intoarca. La fel toti parintii au refuzat sa mearga la doctor sa li se prescrie antidepresive. Soacra-mea este un caz, pur si simplu refuza sa inteleaga ca nu e normal sa traiesti la 65 de ani si in putere, toata ziua visand ca ne vom intoarce in Romania si 'vom avea grija de ea'. E perfect sanatoasa si in putere, refuza sa vina aici in vizita si refuza sa accepte ca e deprimata si sa se trateze. In cazul acestor parinti nici nu se pune problema de lipsa banilor.


Mie asta imi suna a depresie. Ar trebui sa va felicitati ca ati crescut copii puternici si independenti care au luat viata in piept si au avut curaj sa-si caute fericirea in alta parte. Ar trebui sa fiti mandra ca ati crescut copii care au facut sacrificii pentru ca nepotii sa traiasca altfel. Regrete si reprosuri ar fi trebuit sa va faceti daca copiii la 30 de ani stateau tot in casa parinteasca (cu sot si copii) si asteptau sa vina pensia mamei sa ceara bani .


Coaja amara de paine???? Cred ca aici sunteti foarte nedreapta. Painea mea e tare dulce , e de fapt cozonac . Nu am fost niciodata atat de fericita si nu m-am simtit niciodata atat de 'acasa' ca acum. Sunt sigura ca sunt multi emigranti care o duc greu, dar sunt ENORM de multi care nici nu pot compara viata pe care o au in strainatate cu ce aveau in Romania. Nu vorbesc neaparat de bani, dar linistea sufleteasca, respectul cu care esti tratat, curatenia de pe strazi, siguranta, sistemul de sanatate si justitie, SCOALA pentru copii si multe altele.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

maru spune:

intervin in discutie cu 2 aspecte:

1. am fost aseara la concert, Mozart. Media de varsta a spectatorilor? 80 de ani si nu exagerez. F putini tineri, sub 60 de ani, cred ca am vazut si de 100 de ani, in carut... Multi din bani vechi, wasp. Imbracati f frumos, cred ca am vazut aseara mai multe perle adevarate decat intr-un magazin de bijuterii.

2. am copil adolescent. Nu merge inca la munca pentru ca invata f mult, dar se gandeste serios ca pe vara sa isi ia job. Nu prea are sanse sa prinda ceva prin apropiere pentru ca deja joburile de vara au iesit de mult pe piata si am vazut multe fetze noi prin magazine

de ce muncesc adolescentii aici? Din mai multe motive. Am avut studenta la practica dintr-o familie saraca. Familie monoparentala, toti copii lucrau ca sa poata sa se intretina familia. Contribuiau la cosul zilnic. Nu plateau chirie mamei, ci isi mentineau familia unita, sub acelasi acoperis.
un alt exemplu e cel al studentilor la medicina. Trebuie sa demonstreze ca au capacitate de munca peste medie: job, voluntariat, hobby-uri...
Am avut interviuri pentru o pozitie la mine in departament, research coordinator, si comentariile facute uitandu=se la resume au fost si referitoare la: nu a muncit in facultate, oare de ce?

sunt f multe aspecte... nu putem generaliza. Canada nu e un cartier dintr-un orasel, oricat de upscale

ah, am uitat: Andrei a avut job la 12 ani, flyers delivery... si-a cumparat un laptop. A renuntat cand a avut prea mult de invatat.
Si inca una funny, vrea sa isi lase mustata, asa ca ieri si=a curatat parul de pe fata, dar nu si mustata. I-am zis ca eu lui nu ii cer chirie, Doamne fereste, dar mustatei lui da! (deja arata mult mai matur decat varsta pe care o are, cu mustata arata de 25 de ani!)
De ciuda cica se duce maine sa se tunda zero. Fine by me! Nici o objectie din partea mea!

ch_dana spune:

Blackgirl, aceeasi intrebare mi-o pun si eu. Vreau ca fata mea, cand va creste, sa fie independenta, sa se invete pe picioarele ei, sa nu "atarne" nici de mine, nici de vreun barbat.

Cred ca esenta e sa ii inveti ca in viata nimic nu ti-e "dat", ca trebuie sa muncesti pentru a obtine ceva si ca daca nu depinzi de nimeni (cel putin financiar), cu atat mai bine. In Romania exista deja summer jobs pentru studenti sau joburi mai usoare (gen promoter, impartit fluturasi etc), asa ca nu imi fac probleme ca (incepand din liceu) nu va avea posibilitati sa-si castige proprii bani.

alinuk spune:

Ziua buna tuturor!

Eu zic ca ce tine de noi si putem face ca parinti este:

* sa-i crestem in acest spirit al 'independentei'... sa le dam putin cate putin responsabiltati mai mici, apoi mai mari

* sa le oferim cat mai multe alternative...alea care ne sunt la indemana si care au corespondente in realitatea fiecaruia (diferita! e drept, de la individ la individ). Aici intra tot ce tine de educatie, iar parerea mea este ca stalpii de baza in directia asta se contureaza in familie, in ceea ce vad copiii acasa... zi de zi, clipa de clipa.

* sa-i lasam sa aleaga si sa se indrepte spre ceea ce fac cu drag si placere

* sa-i sustinem si sa le fim alaturi indiferent care ar fi alegerile astea

* ...si sa facem toate astea... (cred eu, ca directii de baza) in iubire, sentiment calauzitor cu care pot judeca si lua deciziile fatza de care pot fi impacati de'a lungul vietii


Sigur, e important sa sustinem ideea de 'independenta' a tinerilor. Dar cred ca nu prin a ne face din asta un scop in sine. Si aici ma gandesc cum i se pare duscutia aceasta unei mame cu un copil bolnavior, o mama pentru care obiectivul zilei de maine e singurul pe care-l si-l permite.

Personal sunt putin confuza fata de pozitiile divergente de pe acest forum, caci la acest subiect se sustine ideea de independenta a tinerilor, in timp ce la un alt subiect (o sa il caut si va pun link) atunci cand un tanar doreste sa faca ceva... e privit cu multa suspiciune / ca sa fiu eleganta

zi frumoasa, cu soare va doresc!
in parc cu rolele si biclele



edit:
am gasit sub la care faceam referire si care zic eu ca, prezinta o dovada a mentalitatilor profunde a felului in care actionam de fapt, nu mereu intersectandu-se cu ceea ce ne dorim, sustinem, teoritizam..
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=171544&whichpage=1



Alinuk
si ostrogotzii din dotare: Andu mik (3 ani) si Teo voinik (5 ani)

www.desprecopii.com/info-id-8903.htm" target="_blank">Lumina Sfanta pentru copii



............................................................................
Nimic nu-i intamplator!
............................................................................

saskia spune:

Sa ma ierte toate interlocutoarele care au o mentalitate orientata mai mult spre siguranta vietii, dar de ce trebuie sa aiba tanarul un loc al lui?

Aici toti care se duc mai departe la facultate, stau ori in campus ori in chirie, n-am auzit sa aiba "casa lui" si chiar si-asa asta vine in timp, dupa ce oamenii au strans ceva. Nu trebuie eu sa ma spetesc muncind ca sa fac bani de 2/3 case, a mea si a lui/lor. Atunci ei ce scop mai au in viata, ce tinta sa mai atinga.

Si de ce sa nu exploreze, ai mei vor sa faca facultati prin alte tari...Belgia, Germania. De ce sa nu exploreze lumea la varsta in care efectiv asta o sa le aduca un plus de fericire, ce tanar nu se simte bine hoinar. Si de ce sa ii fixam in niste responsabilitati d-astea "batranesti" gen: casa, masa, serviciu, rata la, rata pentru...

Eu consider ca daca ei vor sa isi castige un ban e o "experienta de viata". Nu in detrimentul invatatului, dar altfel nu vad raul in chestia asta.
Eu m-as bucura ca ai mei sa atinga un grad de fericire si echilibru, oriunde in lume. Ce conteaza ca eu le voi duce dorul? Eu le duc dorul si acum, cand ii vad aproape cat mine de inalti...duc dorul momentelor cand inca erau bebelusii mei . Asta nu impiedica timpul sa curga mai departe.

Mama mea...o vad des, poate nu foarte des, cateodata e si normal sa ne duca dorul, mie si nepotilor ei. Dar nu mi-a reprosat asta, poate pentru ca ea insasi m-a invatat ca asta e mersul lucrurilor in viata. Vine o vreme cand trebuie sa-ti lasi copiii sa paraseasca cuibul. Altfel cum ar invata sa zboare. De altfel ea nu se considera batrana, tata in schimb e dezastru.

Si aici as avea ceva de spus, poate e si caracterul oamenilor de vina. Unii sunt mai fatalisti, fac o drama din trecerea timpului, altii au o pace interioara, un lucru care le vine natural si nu se explica in cuvinte, ca atare nu sunt si nici nu vor sa fie o povara pentru nimeni.