Mama, numai mama

Aqai spune:

Maru, i stand corrected .

Da' pana la urma peste tot in viata ne intalnim cu lucruri care nu ne fac placere si judecam subiectiv. Eu apreciez peste masura faptul ca am avut oportunitatea sa frec menta prin biblioteci si pe terenurile de baschet ca adolescent si nu pot sa compar si sa dau aceeasi valoare macar experientei mele cu a-mi fi petrecut timpul vanzand la chioschul din colt. Asa-s eu.

Si nici nu vreau sa pun egal intre familiile in care e nevoie sa munceasca adolescentii si cele in care nu, ca as fi ipocrita. Insa faptul ca am avut exact o singura vacanta de vara ca student si cate 2 slujbe pe langa scoala a fost numai si numai decizia mea. parintii mei sunt de moda veche, din aceia care cred ca trebuie sa faca tot ce pot pentru copil pana cand e suficient de pregatit - equiped - sa o poata face el asa cum si-a dorit. Sper sa ma tina mintea sa fac la fel pentru ai mei si sa-i las sa-si aleaga drumul in viata.

Si cred din tot sufletul ca atunci cand vor simti ca e momentul isi vor lua zborul, da' la fel nu cred ca scrie undeva ca la 16 sau la 18 sau la 20 e varsta optima. Iara dupa cum simt acuma, cred ca o sa fiu the safety net, cuminte si la locul meu, ori de cate ori va fi nevoie.




Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

andacos spune:

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

maru spune:

Aqai
de acord cu tine: cand va simti nevoia sa isi ia zborul, o sa aiba tot sprijinul meu.

copii mai lucreaza pentru a-si strange bani de colegiu/facultate.
Lucreaza ca sa isi dea seama ce vor sa faca.Sa isi faca connectii. Al meu e inca nedecis, nu stie incotro sa o ia. Stie sigur ca nu va avea un job care sa require indemanare manuala. Clar ca va fi ceva spre stiinta, insa...

parintii cu copii pretentiosi si demanding la haine si gadgeturi ii trimit sa isi ia job tocmai ca sa isi poate sustine pretentiile. Abia venita in Canada, eram cu fiu-miu in mall, cand o mama cu fiica cautau pantofi. Erau in buget, parca in 50 de dolari. Fata a vrut ceva mult mai scump si nu pe gustul mamei. Mama i-a spus: ii vrei, platesti diferenta.

nelia spune:

Am citit pe sarite subiectul, insa voiam sa o pe Aqai pentru mesajul asta. Si eu gindesc la fel... si sa stii ca si majoritatea tinerilor intilniti care au lucrat de la 16 ani sa zicem gindesc la fel. Adica le place ca au experienta, ca s-au descurcat singuri, dar le-ar fi placut si probabil ar fi apreciat si ei peste masura, ca si tine, daca ar fi avut oportunitatea sa frece menta prin biblioteci si pe terenurile de baschet ca adolescent... nu ar fi regretat faptul ca nu si-ar fi petrecut timpul prin tot felul de slujbe de supravietuire pentru ca ceea ce ar fi obtinut in schimb ar fi fost la fel de important.

Si Bird, ai scris in urma ceva, nu-mi mai amintesc exact, ca vezi beneficiile celor care nu sint academici si muncesc... sa stii ca cei mai multi tineri care merg si la scoala si muncesc sint foarte academici, de multe ori mult peste medie... Reiese din mesajul tau (scuze daca am inteles gresit) ca cei care se pregatesc pentru a intra la universitati de top nu muncesc, spre deosebire de cei care nu sint atit de inzestrati academic si atunci merg la munca... iar eu spun ca trebuie sa te fi nascut in familia care iti poate permite sa nu muncesti si sa inveti.

Eu sint de parere ca parintii nu ar trebui sa santajeze emotional copiii, deloc, nici cind sint acasa, nici cind pleaca. De fapt, santajul emotional e posibil atunci cind pleaca si face rau copiilor si parintilor in masuri neegale poate, dar face, tocmai pentru ca de cind erau tineri si copiii mici santajul asta emotional exista. De aceea, cred ca parintii trebuie sa lucreze mult cu ei insisi ca sa usureze desprinderea copiilor de ei, sa le ofere de mici posibilitatea sa se devina autonomi si responsabili, insa a avea in cap ca la 16 va trebui sa mearga la munca pentru ca asa fac toti si asa ajunge sa devina autonom si responsabil, sa plateasca chiria etc... la 18 sa plece in lume... e cumva in extrema cealalta a santajului emotional, iar copilul tot nu se simte bine... presiunea de pe umerii lui exista, chiar daca vine din alta extrema.

Eu cred ca toate lucrurile trebuie facute la timpul lor, iar daca tinarul vrea sa munceasca, e liber sa o faca, dar eu ca parinte nu-i voi impune niciodata pina cind nu consider ca are tot ce-i trebuie ca sa o faca. Si virsta la care un tinar se poate desprinde si poate avea ceea ce-i trebuie ca sa plece nu e batuta in cuie, ci difera de la copil la copil, de la tinar la tinar... Si de fapt toata aceasta desprindere, si la parinti si la copii, e un proces care incepe de mici, nu gata, ai facut 16-18 ani, e timpul sa zbori... ii tai aripile asa, nu i le dai.

E interesant subiectul, mai citesc si revin...

Cornelia

bird70 spune:

Doar nu crezi ca adolescentii aici lucreaza de nu au timp de ei? Cei mai multi lucreaza o data, maxim de 2 ori pe saptamana si poate o data in weekend. Legislatia nu ii lasa sa lucreze mai mult de 3 ore/zi in timpul saptamanii si 5 ore in weekend. Un shift de 3 ore in timpul saptamanii si au un 30 dolari, plus vreo 50-70 dolari in weekend si au 100 dolari/saptamana fara sa sacrifice foarte mult timp. Nu e vorba de a sacrifica timpul liber ci de a folosi timp pe care l-ar pierde aiurea la calculator sau tv. In felul asta isi castiga bani de buzunar, nu trebuie sa stea cu mana intinsa la parinti


Sunt de acord ca fiecare isi ia zborul cand e pregatit, dar cred ca parintii ar trebui sa incurajeze copiii spre independenti. Eu de la 16 ani visam sa ma mut de acasa, sa fiu pe picioarele mele desi am avut intotdeauna o relatie minunata cu parintii mei. La 18 ani m-am mutat de acasa, a fost greu dar nu am regretat si a fost decizia corecta. Poate pentru ca eu am fost asa independenta mi-e foarte greu sa-i inteleg pe cei care stau acasa cand deja au joburi si sunt casatoriti.


Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

bird70 spune:

Ce am vrut sa zic este ca pe cei care sunt foarte academici ii inteleg daca nu muncesc pentru ca petrec mult timp in afara scolii invatand. Pe cand adolescentilor care nu se pregatesc pentru o universitate si merg la scoala doar ca sa treaca vremea, le este mult mai benefic sa munceasca pentru ca aceasta experienta ii va ajuta sa-si gasesca jobul care le va pune painea pe masa odata ce au terminat liceul. Vreau sa precizez ca vorbesc de adolescenti de liceu. La facultate, majoritatea tinerilor trebuie sa lucreze sa se intretina. In Australia primesc o bursa dar e greu de trait din ea, doar daca stai acasa la parinti . Majoritatea tinerilor prefera sa imparta un aparatament si sa munceasca part-time in timp ce merg la facultate.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

mariuta spune:

Asta depinde mult de tara in care traiesti.
In Olanda, in functie de veniturile parintilor, tinerii pot beneficia de un imprumut de la stat, foarte convenabil, pentru studii. Practic pot plati chiria si trai modest, dar independent, fara ca parintii sa faca un efort (cu cat esti mai sarac ajutorul e mai mare si o parte e nerambursabil).
Acest ajutor exista si in cazul in care tanarul sta cu parintii, dar e mult mai mic, deci poate alege. In plus beneficiaza si de niste reduceri pe transport, deci poate vizita familia in weekend fara sa mai cheltuiasca, sau invers, merge la facultate pe gratis.

nelia spune:

Bird, am inteles acum. Si eu tot la cei de liceu ma refer, la facultate sint deja adulti, e benefic pentru ei sa stea cu tineri de virsta lor, sigur daca nu e mai bine pentru toata lumea sa stea la parinti, nu am nimic impotriva atit timp cit e autonom si responsabil, chiar daca o parte din cheltuieli sint inca suportate de parinti. Dar e musai ca ambele parti sa fie multumite.

Cei care muncesc o zi sau doua pe saptamina muncesc pentru bani de buzunar si pentru experienta de munca. Dar sint multi tineri care provin din familii defavorizate si care nu vor sa se indatoreze luind bursa si imprumut (aici numai daca ai bursa de merit e fara imprumut, altfel o parte e imprumut si alta e bursa, rambursezi doar imprumutul, insa se aduna in timp), muncesc 24-37,5-40 e ore pe saptamina si in fiecare seara sint la curs... din punctul meu de vedere, ca mama, consider ca pentru un tinar de nici 23 de ani poate fi extrem de obositor si scade randamentul scolar (mai ales ca slujbele sint in alte domenii decit in cel in care studiaza, sint de supravietuire si sint platiti cu salariul minim pe economie). Sint care muncesc noaptea si invata ziua... ajung si la 70 de ore de munca pe saptamina, cu tot cu prezenta la cursuri si timpul alocat studiului. Sint care fac asta inca din liceu... desi toata lumea incearca sa se convinga ca acest ritm infernal este fara consecinta asupra sanatatii fizice si chiar psihice, eu am mari indoieli.

Asa ca, spun nu santajului emotional, agatatului de copii... dar de ajutat eu ii voi ajuta pina cind vor avea nevoie si vor fi pe picioarele lor, asa cum voi putea si cit voi putea. Insa nu-i voi incuraja sa-i ajut cu nepotii, copiii au nevoie de parintii lor, nu de bunici pe post de parinti... iar parintii au nevoie de timp sa invete sa fie parinti pentru copiii lor! Bunicii au rolul lor, dar nu cel de a creste nepotii. Eu le tot zic chestia asta copiilor mei, poate se prinde...

Cornelia

Aqai spune:

Am mai zis, fiecare cu oile lui. AM stat insa sa ma gandesc si am constatat ca n-am avut timp niciodata nici de calculator nici de tv nici nu m-am plictisit cat eram adolescenta. poate erau si timpurile, ina nici cum nu gasesc vreo activitate la care sa fi renuntat pe vremea aia ca sa muncesc in loc.

M-as bucura sa stie si copiii mei sa-si umple timpul la fel de bine si sa fie mai atrasi de a afla, explora, trai decat de a-si procura proprii bani pentru extra 50 de dolari la o toala sau un video game. but we never know.

in facultate cineva mi-a oferit un job pe tava si m-am bucurat ca pot sa o ajut pe mama si sa-i usurez cheltuielile. Apoi a venit si al doilea. Si am gasit si la ce sa renunt: prezenta la cursuri. Era cel mai prost folosit timp din viata mea. Tot ce stiu am invatat inafara facultatii . Insa nu recomand nimanui sa faca ca mine. Mi s-a spus ca-s un caz atipic



EDIT: ca nu-s impacata cu ceva. Cum hotaram ca freaca menta adolescentul nostru? Cred ca daca vorbim de stat pe chat sms sau tv suntem de acord. Da' si atunci, dc sa-l trimit sa munca in loc sa-l trimit camping, sa se catere pe munti, sa joace tenis cu un prieten sau sa puna mana pe o carte, un sevalet sau un instrument?

Oricum, vremea banilor si a traitului pe picioare proprii tot vine si apoi tooooot asa ramane toata viata de adult. Cand te-ai mai distra putin esti batran si apoi mori.








Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

buflea spune:

Voi (eu) cred ca facem greseala ca gandim adolescenta copiilor nostri prin prisma timpurilor noastre ... Ori mie mie se pare ca s-au schimbat radical ... Noi ieseam afara in fata blocului si ne jucam la bara sau baietii fotbal pana li se innegreau (2de n?) dintii de praf. Atarnam pe afara de pe la 5 ani. Nu aveam internet acasa, smart phone, sute de programe la tv ...etc. S-a mai discutat asta, nu existau si ne trecea timpul socializand afara ... Acum eu platesc bani ca fiu-meu sa joace fotbal de maidan, in praf, cu copiii din oras ...si cica el face fotbal. In cativa ani n-o sa mai am atata autoritate asupra lui si prietenii o sa ii gaseasca pe net ... Sta acasa si texteaza la nesfarsit ... In conditiile astea, nu mai bine il trimit sa ude florile pe niste bani, sau sa livreze ziare... Dupa mine adolescentii lasati asa liberi cum am fost noi, in ziua de azi, se apuca de cine stie ce prostii ... Mai bine ii tii ocupati, daca nu se lipeste vreun sport de ei, atunci macar sa aiba o activitate utila.
Si mie mi-ar placea ca copiii mei sa nu munceasca in facultate, sa arda gazul in vacante asa cum am facut eu ... Din pacate mi-e teama ca nu o sa aiba cu cine si se apuca de prostii ... Asa ca eu vad muncile astea de adolescenti ca pe ceva benefic, dar recunosc ca aceasta optica e oarecum recenta