Mama, numai mama

Aqai spune:

hai mai ca nu-i chiar asa.... auzi da' asta nu-i continentul cercetasilor (nu aia care vand cookies la usa, ci din aia de survival) sa-i trimitem pe undeva prin munti sa aiba o discutie nu nenea grizzly? trebuie sa aiba si adolescentii ceva optiuni p'aici.

da' am stricat cu totul topicul sorry...

Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

nelia spune:

Depinde de adolescent si ce valori primeste. Mie mi se par foarte periculoase sa-i lasi de mici cu aceste tehnici (televizor, calculator, jocuri de tot felul etc.)... spunind ca nah, astea sint vremurile. Vremurile or fi, dar copiii si adolescentii sint tot copii si adolescenti. Sigur ca daca nu vrei ca ai tai copii sa pice in aceste capcane de pierdere de timp, trebuie sa te pui un pic impotriva curentului si sa-i tot explici copilului ca sint bune pina la un punct, ca uite, si noi, adultii, le folosim... dar ce frumos este sa iesi sa te intilnesti cu prietenul sau prietena respectiva ochi in ochi, sa discuti vurte si nevrute in loc sa stea fiecare cu castile pe urechi si cu DS-ul in mina, tastind aprig ca sa cistigi in joc tembel... sau sa vorbesti la telefon, sa se auda vocile, sa se simta emotiile... macar in loc sa stai ore si ore sa vorbesti cu prieteni cu care ai putea face ceva interesant si sa tastezi cf? bn. ok.

Daca mi-ar sta in masura, primul lucru pe care l-as scoate din viata copiilor si a adolescentilor sint jocurile video, toate, dar mai ales cele violente. Si vorbesc foarte serios. Altii fac caruta de bani pe sanatatea copiilor nostri, iar noi, de teama sa nu tinem copilul in afara vremurilor, picam in capcana si ii lasam si pe ei sa pice. Sint extrem de nocive! Sint atit de multi copii si mai ales tineri care au ajuns sa joace compulsiv... stau ore si ore si ore intregi in camera lor si tasteaza din butoane. Nu sint toti, nu generalizez, dar sint si sint multi, nepermis de multi,si mi se pare groaznic ce se intimpla. Pina si discutiile dintre ei au ajuns sa fie tot despre jocuri... ei traiesc aproape real ceea ce joaca.

Sint cercetasi, eu am un grup foarte renumit aici linga noi, imi tot propun sa ma duc sa vad despre ce e vorba. Si pleaca in munti, pleaca in expeditii si le ramine chestia asta. Cunosc doi baieti care sint acolo de la 10 si 11 ani si au fost plecati de multe ori, adora asta. Depinde si de copil, bineinteles.

Nu toti tinerii de astazi sint tehnici si izolati, cred doar ca tentatiile sint mai mari datorita progresului tehnic, insa si pe vremea noastra cred ca erau tineri care nu stateau agatati pe afara (mi-a placut cum ai scris, Buflea). Sint tineri carora daca li s-a insuflat iubirea fata de natura, de iesiri, renunta la tehnica si prefera sa iasa.

Sint de acord sa munceasca un tinar la o anumita virsta, daca vrea, dar sa aiba si proiecte frumoase pentru care stringe bani. Si asta trebuie ajutati sa deprinda. Pentru mine, munca in sine nu e o valoare si in zilele noastre e un cult pentru munca aducatoare de bani, deci a ceva material... si, de multe ori, atit. Daca tot te duci si vrei sa muncesti, fa-o pentru ceva care iese din sfera materialului, pe cit posibil. Cunosc o tinara care a muncit de la 17 la 19 ani, in timp ce a facut si scoala. A muncit mult si a strins bani ca sa plece in lume. Pleaca cu un grup de prieteni pe o perioada de trei luni in muntii canadieni si apoi pentru alte doua luni in Tailanda. Am picat in fund de admiratie... deci mai sint si altfel de tineri, trebuie doar sa simti ca ei si sa-i cauti. Si asta poate fi o cale de autonomizare si responsabilizare... si sint multe, totul este ca tinarul sa le cunoasca, sa ii fi fost prezentate.

Sint de acord ca s-a stricat subiectul, dar asa s-a nimerit... scuze autoarei.



Cornelia

nelia spune:

Hai, ca incerc sa te impac io. Pentru mine frecatul mentei atit la copil, cit si la tinar, dar si la adult, este, ma repet deja, cind nu ai proiecte de viata. Si acestea nu trebuie sa fie la fel la toata lumea, eu nu as da mai mult credit unui tinar care munceste, face o scoala, isi intemeiaza o familie, isi cumpara o casa (ma rog, calea majoritatii, de altfel) decit unuia care nu face toate acestea, munceste ce o fi, sa aiba strictul necesar, dar in schimb are alt gen de proiecte (calatorii - daca nu bati lumea in lung si in lat la tinerete, atunci cind?, un proiect umanitar, educational, social, creational - o exista cuvintul asta in limba romana, m-am ramolit... chiar si intreprindere proprie, avangardista, care poate nu functioneaza, dar efortul depus si implicarea sa existe... etc.).

Tinerii, cei mai multi, sint ca niste seminte, daca sint pusi in sol bun, au apa si soare, infloresc... nu stii ce iese, ca poate nu cunosti bine saminta, dar sigur iese ceva frumos, mult mai frumos decit daca saminta, chiar daca e buna, e aruncata in sol arid, nu are apa si soarele e dat cu portia si numai daca merita.

In general, adultii vremurilor, considera proiecte bune doar cele care merg cu ceea ce cunosc ei, ceea ce au facut ei, ceea ce face majoritatea... insa nu e chiar asa. Atit timp cit are idei, are proiecte de viata, nu deviaza prea mult de la norma (am editat pentru ca aici e musai sa pun un , ca si norma asta e o notiune tare larga si diferit perceputa), e cit de cit responsabil si isi cistiga in mod cinstit piinea de toate zilele... e un tinar valabil. Si ar trebui sa-i fie respectate alegerile.

Freaca menta atunci cind nu are nimic... cind e cuprins de o lehamite de a depune orice efort, in orice directie (tinerii au perioade din astea, dar daca se prelungesc atunci ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru toti cei din jurul lui)... insa eu cred ca genul acesta de tineri nu au ajuns acolo singuri si sint la un pas de depresie (cu toate consecintele, chiar daca ei spun ca sint fericiti si o duc bine, le place asa) sau chiar adinc in ea. Mai cred ca aproape toate dependentele pe care le dezvolta un individ in viata vin din aceasta lipsa de proiecte de viata (care are multe cauze, printre care si traume, suferinte, dar si faptul ca nu a deprins asta de copil), oricare ar fi ele, important este sa fie, sa ii apartina si sa se implice.

Cornelia

ellej spune:

Un punct de vedere http://www.clicksanatate.ro/Cand-devenim-mama-si-tata-pentru-parintii-nostri_0_6414.html