Probleme cu bunicii

roxy spune:

ligia ceea ce spui e adevarat, dar la fel de bine poti spune ca sunt copii care cresc pe strazi si nu au nimic...sau cum era o discutie odata despre ce copii sunt mai bine pregatiti pentru viata , raspuns cei din zona de razboi , ca ei stiu sa se pazeasca.Dar totusi nu putem sa ne bazam mereu doar pe ingerasul pazitor ca ne apara de peicole, ci trebuie sa creem si noi mediu mai sigur copiilor mici , pana ce acestia stiu sa se apere singuri, stiu ce se poate intampla daca fac ceva...ceea ce la 1 an nu se poate pune problema, ei atunci sunt mai dornici de experimentari si curiosi.

Mik spune:

Mda, din tot ce a scris Irina, mi se pare sa totul e distorsionat la ea in familia : ea a fost crestuta de bunici si mama-sa s-a trezit acum sa aiba fibra materna fata de copil.

Poata ca tu, Irina, ar trebui sa intelegi ca mama ta nu stie sa se poarte in bunica si sa fii intelegatoare daca vrei sa continui in forma asta care e extrem de confortabila pentru tine.



(nu scriu despre mine caci am scandalizat pe aici lumea acum mai multi ani cind scriam cum ma organizam cu 3 copilasi si serviciul).

Irina01.06 spune:

Multumesc de opinii mamici!

Deja mi-am facut o imagine mai clara. Si m-ati ajutat sa privesc situatia din exterior, obiectiv. Aveti dreptate, un copil de un an sa stea departe 5 luni de parinti e prea mult. La 2 ani, 3 ani cand are deja clar conturat in minte cine e mama, tata, bunica e altceva dar acum e prea mic. Bunicii sunt importanti, un real ajutor dar in aceasta etapa e cam devreme. Probabil ca toti din familiile noastre atat noi ca si parinti cat si bunicii avem tendinta sa grabim lucrurile. Si pana la urma din cate remarc atunci cand suntem noi 3: mama, tata si copil, ne simtim cel mai bine. Recunosc ca m-am lasat influentata de familia extinsa si de cazul altor prietene, cunoscuti care au procedat oarecum similar. Avem o familie unde toti incearca sa isi impuna punctul de vedere, si mai ales mamele. O sa mai regandim situatia, sa vedem ce solutii mai gasim pentru ca planul pe care ni-l facusem initial nu se potriveste cu nevoile de afectiune si stabilitate ale unui copil de 1 an.

Multumesc si toate cele bune!

Multumesc!

natalia_nica spune:

Irina, daca posturile tuturor userilor de aici ti-au dat macar de gandit, tot e bine! Inseamna ca aceste cuvinte au ajuns si la tine . Sper sa luati cea mai bune decizie pentru copilul vostru si pentru familia voastra

carmencat spune:

Irina, o sa fie bine, o sa vezi. O mama muta muntii pentru puiul ei.



Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

cristinuk@ spune:

catrinik spune:

E ... punctul tau de vedere e cel mai important.

histamina spune:

irina,
daca vrei, poti.
nu ai cum sa nu reusesti,doar puiul tau e cel mai important!

inbox spune:

Irina, ma bucur ca ai raspuns, tu cu sotul tau hotarati ce este mai bine pentru copil si punct...fara mamele voastre , fara nimic...planul vostru va fi respectat de ceilalti daca vor sa se implice, daca nu sanatate...e greu poate la inceput, dar ai sa vezi ca impreuna cu sotul va puteti impune.

Multa intelepciune va doresc. Si incearca sa vezi totul prin ochii copilului cumva, sa te pui in locul lui...

Lumea mea

chatonel spune:

si eu am vrut sa-ti scriu ieri, dar n-am vazut literele de lacrimi..... raza, ce bine ca ai prins o raza de soare si ti-ai pus-o in par