Probleme cu bunicii
Raspunsuri - Pagina 17
chatonel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui pisigri @carmencat, am banuit ca o sa "te sesizezi", am vrut sa editez, apoi m-am razgindit. E offtopic rau faptul ca nici eu nu-s de acord cu lasatul ciinelui 2-3 luni la dresor ca sa ti-l dea inapoi "toba de carte" (dar cu nelamuriri legate de cine e stapinul). Eu sunt curioasa ce parere are Irina despre tot ce i s-a scris.... Edit: nu mai sunt, m-am lamurit... http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/ http://pisigri.blogspot.com/ Mami de Ilinca (5.03.2009) |
eu cred ca ce vroia pisigix sa zica era "ca la armata", nu ca cuinele la dresaj :)
chatonel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Irina01.06 Multumesc de opinii mamici! Deja mi-am facut o imagine mai clara. Si m-ati ajutat sa privesc situatia din exterior, obiectiv. Aveti dreptate, un copil de un an sa stea departe 5 luni de parinti e prea mult. La 2 ani, 3 ani cand are deja clar conturat in minte cine e mama, tata, bunica e altceva dar acum e prea mic. Bunicii sunt importanti, un real ajutor dar in aceasta etapa e cam devreme. Probabil ca toti din familiile noastre atat noi ca si parinti cat si bunicii avem tendinta sa grabim lucrurile. Si pana la urma din cate remarc atunci cand suntem noi 3: mama, tata si copil, ne simtim cel mai bine. Recunosc ca m-am lasat influentata de familia extinsa si de cazul altor prietene, cunoscuti care au procedat oarecum similar. Avem o familie unde toti incearca sa isi impuna punctul de vedere, si mai ales mamele. O sa mai regandim situatia, sa vedem ce solutii mai gasim pentru ca planul pe care ni-l facusem initial nu se potriveste cu nevoile de afectiune si stabilitate ale unui copil de 1 an. Multumesc si toate cele bune! Multumesc! |
Irina, tu vorbesti ca din carti. Alea care descriu stari clinice, la rece. Dar tu vorbesti despre copilul tau, nu despre o situatie oarecare. Daca iei copilul de la bunici doar "de gura lumii", mai bine te lasi pagubasa.
Gindeste-te sincer si raspunde-ti tie: ai timp/afectiune/disponibilitate pentru copil sau nu?
Sechelele pe care le lasa un parinte nepasator/ o mama neiubitoare sint si mai mari decit cele de care s-a vorbit pina acum aici.
Un copil crescut de cineva care il iubeste - chiar daca acel cineva nu este MAMA- este cu mult mai fericit decit un copil care creste fara iubire, intr-o atmosfera glaciala.
Eu inca mai cred ca poti fi o MAMA.
lala spune:
Mama Irinei pare genul de persoana autoritara, dispusa sa o ajute doar daca sunt respectate conditiile impuse de ea. La cum prezinta Irina situatia, in curand bunica va reprosa faptul ca vizitele parintilor nu fac decat sa agite copilul.
Perioada de 5 luni poate fi acoperita daca parintii isi vor lua concediul de odihna pe rand si/sau daca vor apela la ajutorul socrilor care isi pot lua concediu de odihna si pot sta o perioada la voi pentru a va ajuta. 'Imprietenirea' celui mic cu bunicii paterni poate fi realizata cu ajutorul tau si fara ca mama ta sa fie prin preajma.
Raza de soare spune:
cris 09 si chatonel, va multumesc!
BlackCat4evR spune:
@ chatonel:
Desi sunt totalmente de acord cu continutul ultimului tau mesaj, nu cred ca se aplica Irinei, pentru ca sincer, nu cred ca ar fi deschis subiectul daca nu ar fi apasat-o problema ei! In plus de asta, e poate prima data cand vad pe cineva reanalizand o situatie la indemnul forumului! De obicei e o lupta cu morile de vant, si nu a fost asa in cazul Irinei.
Raza de soare spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Irina01.06 Am luat decizia sa il lasam de tot la ei si sa il luam in week-end. L-ati "lasat brusc", desi e "prea mic" Ne ducem dupa serviciu, o data la doua zile sa il vedem. "...ca doi musafiri" Mama mea a devenit foarte posesiva cu el, il tine mult in brate chiar si cand sunt eu in preajma, il atrage spre ea cu tot felul de stimuli, il cheama la ea, ii intinde mainile si chiar mi-l ia din brate aproape smuls. Poate se gandeste ca tu ai "uitat" sa fii mama/ai pierdut momente importante/cel mic nu "te-a invatat" cum sa te porti, intr-un anumit moment, poate nici nu (mai)stii cum ii place sa se joace sau sa bea laptic, de ex... Mai adaug faptul ca socrii vin o data pe luna la noi acasa, deci practic pentru Andrei sunt niste straini care dintr-o data vor sa faca totul cu el si pentru el. Ei se asteapta ca in cele 2-3 zile cand vin la noi sa ne vada, sa ii las sa faca ce vrea cu copilul si eventual sa ma retrag si sa raman mai in umbra. La fel procedezi tu cu mama ta... Si in sfarsit... ...stau si au stat prea putin cu Andrei ca sa il cunoasca. La fel si voi, parintii...Voi il mai cunoasteti? Mai stiti daca zambeste in somn? Sau poate plange...Mai stiti cum rade cand e gadilat pe burtica? Sau cum plange ca-si pierde jucaria? Mai stiti cum rade cand face baita? Mai stiti cum arata gurita si obrajorii murdari de mancarica de la pranz? etc. |
Un mic rezumat, vazut din afara si comentariile de rigoare... E mai dur, dar poate te ajuta in luarea deciziei definitive.
Si te rog, citeste cu atentie povestile noastre si vei simti durerea care razbate din cuvinte...povesti ce ne-au marcat pentru totdeauna.
Iti doresc sa iei decizia cea buna, din dragoste de mama!
chatonel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui BlackCat4evR @ chatonel: Desi sunt totalmente de acord cu continutul ultimului tau mesaj, nu cred ca se aplica Irinei, pentru ca sincer, nu cred ca ar fi deschis subiectul daca nu ar fi apasat-o problema ei! In plus de asta, e poate prima data cand vad pe cineva reanalizand o situatie la indemnul forumului! De obicei e o lupta cu morile de vant, si nu a fost asa in cazul Irinei. In love with life. |
pisicaneagra, (oare ne-am mai intersectat pe forum??!!) daca eram eu Irina, citind povestile fetelor care si-au deschis inima aici, as fi plecat intr-o fuga sa imi iau copilul acasa ... nu doar as fi acceptat sa reconsider situatia.
pisigri spune:
Mie mi se pare o acceptare prea rece a reanalizarii situatiei. Nu transpare din ea panica, indoiala, teama ca nu stie cum va proceda pe viitor, cum va negocia noile conditii cu bunicii, cu socrii, ce va face la vara etc. Sint emotii cu care eu ma confrunt - nu la modul dramatic, desigur - cind bona ia concediu o saptamina...
Ma rog, eu cred ca ni s-a dat dreptate "ca la nebuni", sa se scape e gura noastra.
Si am mai observat o chestie, de data asta la ce au scris fetele: Atit de repede punem semnul egal intre dragostea bunicilor si obligatia lor de a-si da peste cap toata viata, de a se muta - fie si temporar - in alt oras, de a se duce cu rindul la tara... Bunicii sunt bunici, "oricum nu au nimic mai bunde facut" asa ca sa faca si tumbe daca e nevoie, ca sa ii fie bine nepotului; parintii insa nu au aceeasi obligatie, ei au nevoie de spatiu si de intimitate....
http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
roli25 spune:
Ar trebui sa luati copilul acasa cand veniti de la servici. Statul peste zi la bunici e ca statul la gradi. E normal sa-l tii la bunici din moment ce aveti servici, iar seara sa o petreceti impreuna, acasa.
Daca mergi la ei dupa servici copilul va percepe ca musafiri. Pentru el, casa lui e acolo unde doarme noaptea.
Cat despre plecatul la vara, nu am vazut in sfaturile pe care le-ai primit (mai mult acuze) vreo solutie.
Din moment ce bunicii merg la tara, nu vad de ce ai tine copilul in caldura si poluare. Aveti servici. Ce sa faceti cu el?
Sa-l dai la gradinita, cand ai posibilitatea sa-l tii la aer curat, mi se pare o aberatie.
Am mai citit un sfat: sa plece doar unul din bunici si celalalt sa stea in Bucuresti cu copilul. O fi mai bine sa tii copilul aici cu orice pret? Cand altii ar vrea sa aiba unde sa scoata copilul vara din mizeria asta de oras si nu au posibilitate?
Sau poate acel bunic nu se descurca singur, cu scos copilul zilnic, gatit, cumparaturi, tinut o casa.
Fata a cerut un sfat despre cum sa procedeze cu copilul, nu cum sa-si schimbe bunicii viata.
roxy spune:
roli25 ar fi ok ce ai scris cu mersul la tara , daca bunicii s-ar duce la tara la odihna, dar din ce am inteles eu se duc pentru diverse activitati(daca nu e asa sa ma iesrte autoarea subiectului), care nu stiu cum se imbina cu ingrijitul unui copil de 1 an, care stim cu totii cum e la varsta asta, nu sta locului o clipa.Poate intr-un apartament de bloc poti fi cu ochii pe el si sa faci si ceva da la tara ma indoiesc.De aceea i s-a tot spus ca nu e chiar ok cu copilul la tara la varsta asta.
Poate nu ar fi rea ideea ca unul dintre bunici sa ramana pana i-au parintii concediu si apoi sa plece si el, copilul ramanand cu parintii apoi.