Educatie cu ...mopul(2)

Aqai spune:

E bun. daca am reusit sa-ti captez atentia, putem sa incepem si o discutie, fiindca pana acum am tatonat fiecare terenul cu afirmatii de genul "nu conving pe nimeni", "invarteli in jurul cozii" sau prin presupuneri (daca) - nu deducitii si vehemente de ton. Vezi ca io recunosc ce am facut, da?

ne-am vazut, ne-am cunoscut, poate incepem sa si dialogam

Si ca sa fiu sigura ca ne iese bine, o sa-ti spun care consider eu ca sunt metodele tarditionale care NU functioneaza. Tu le citesti si vedem daca pornim de la aceeasi baza.

Nu functioneaza:
- pedepsele. Aici ma refer la cele de genul "ai facut o prostie x esti grounded 3 zile sau nu te mai las sa te joci pe ipad. Dar: ai trantit Ipad-ul de pamat de 2 ori dupa ce ti-am atras atentia ca nu il tii corect si ce se poate intampla, mi se pare ca merita o despartire de obiect ca sa il aprecieze mai bine si sa nu il ia drept granted)
- certatul
- luatul jucariilor
- pusul la colt
- bulinele si recompensele - pe termen lung
- reactiile de genul "tu m-ai suparat pe mine acum si eu sunt suparata pe tine si iti raspund cu ceeasi moneda"
- santajul emotional
- controlul excesiv
- transferul ingrijorarilor parintilor asupra copiiilor (vai puiule ce ingrijorta sunt ca prietena ta nu te respecta suficient si o sa te faca sa suferi, nu e buna pentr tine)

Cam astea se inscriu la mine in tiparul invechit care nu functioneaza. Mai multe nu prea stiu sa-ti spui ca mama mea a fost mai hippie in conceptii si educatie si io un copil cuminte care nu i-a challenguit metodele. Dar cele de mai sus le-am vazut foarte des :( si unele le-am aplicat si eu destul la sfatul altora pana sa ma destept.



Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

nelia spune:

Uite ca de data asta nu sint de acord cu ce scrii. Sigur ca exista multe conditionari in viata, unele dintre ele vin natural, le acceptam natural. Nu despre ele este vorba. Ci este de vorba despre conditionarile puse copilului (si mai tirziu adultului, in societate) in dorinta noastra de a-l ajuta sa se adapteze la mediul in care traieste si la cerintele acestuia.

Un singur exemplu iau: spui ca vrei sa citesti cartea, trebuie sa inveti literele. Dar poate copilul nu vrea sa citeasca cartea, vrea sa o reproduca pictind-o... atunci nu e normal sa invete culorile, sa le inteleaga, sa le testeze, sa le combine... inainte de a invata literele. Si sa spunem ca da, trebuie sa invete literele atunci cind vrem noi, adica la 5-6-7 ani (sau mai devreme, depinde de pretentii), copilul nu vrea pentru ca nu simte nevoia sa o faca, nu vrea asta, are alte treburi de facut... dar daca e musai, atunci e musai... atunci o facem. Insa fiecare copil are stilul lui de invatare, propria lui inteligenta (care e de mai multe feluri).

Ceea ce facem noi este sa aplicam aceleasi metode pentru aceleasi copii (ma refer la instructie, scoli, nu la educatie, nu am avut si nici nu voi avea niciodata nimic impotriva educatiei)... netinind cont de fapt nici de ritm, nici de stilul de invatare si nici de felul de inteligenta... asta e programa, asta e metoda, copilul e obligat sa se supuna, nu o face, va fi conditionat pina o va face, va fi pedepsit cind nu va face, recompensat cind o va face... invata pina la urma, dar cu ce pret? Va fi valorizat daca o face, va fi invatat sa se valorizeze in functie de rezultatele obtinute si nu de efortul depus...

Cind in realitate lucrurile stau altfel. Sigur ca necesita timp, necesita deschidere, o reforma radicala a metodelor educative si pedagogice, renuntat la conditionari si masuri coercitive sau macar reducerea lor si inmultirea celor stimulative, incurajatoare... gasit metode creative, lasind si creativitatea copilului sa se dezvolte, creind pe cit posibil cit mai multe medii in care copii sa evolueze, sa fie educati tinind cont de ceea ce este el si nu de ceea ce se vrea de la el sa devina.

Sincer, eu nu cred ca exista un copil sanatos si dezvoltat in limitele normalului (sigur, ca trebuie redefinit si acest normal) care sa fie intr-un mediu educativ si care sa nu invete sa scrie si sa citeasca. Care sa nu fie curios sa afle, care sa nu invete in fiecare secunda cite ceva, care sa nu fie deschis spre a afla... sint avizi, sint curiosi, sint plini de dorinta de a afla cit mai mult, despre cit mai multe... doar ca fiecare in stilul, ritmul si felul lui de a fi.

La chestia cu empatia, iar am indoieli: eu cred ca empatia este nativa, o ai sau nu o ai. Ceea ce poti sa schimbi este comportamentul empatic sau non-empatic si asta se face doar prin sensibilizare, constientizare la situatia sau persoana fata de care e nevoie de empatie. Deci prin educatie... Dar nu se poate face prin conditionare... si prin explicare, intelegere si chiar cazuri concrete cum ar fi luat copilul si dus in mediile respective, sa interactioneze cu persoanele respective... sau chiar create situatii in care copilul sa simta pe pielea lui ceea ce simte persoana fata de care el este lipsit de empatie.

Insa nu prin conditionare... cum se face de altfel: trebuie sa fii bun, altfel... trebuie sa imparti jucarii, altfel... trebuie sa nu bati, sa nu dai, altfel... si ceea ce urmeaza dupa altfel este o conditie care nu are nici o legatura de fapt nici cu copilul, nici cu fapta, nici cu empatia pina la coada, caci conditionind copilul lipsit de empatie de fapt dai tu dovada de lipsa de empatie fata de incapacitatea lui de a fi empatic.

Cornelia

coracora spune:

coracora spune:

Nelia, dar daca un copil decide ca el vrea sa invete sa scrie si sa citeasca abia cand iese la pensie, in jurul varstei de 65 de ani sa spunem? Daca pana la acea varsta ar dori sa-si dedice timpul picturii sau sa-si faca o mega-colectie de timbre / insecte, sa priveasca prin telescop stelele sau cate si mai cate alte activitati? Cum poti educa in mod institutionalizat acest copil? Raspuns: nu poti. Pentru ca, dupa cum afirmi tu, orice incalcare a voii copilului reprezinta un abuz, o intruziune in viata intima a acestuia.

Toate treburile astea suna extrem de flower-power in opinia mea. Ar fi fain sa facem ce vrem, cred ca pe mine m-ar fi prins varsta maturitatii jucand "ratele si vanatorii" cu prietenii mei din copilarie. :) Insa na, a trebuit sa merg la scoala la un moment dat. :) Ceea ce, in cazul meu, n-a fost o drama / trauma. Mie mi-a placut scoala foarte mult.

De ce crezi tu ca animalele isi invata puii anumite lucruri intr-o ordine precisa si neschimbata de cand lumea si pamantul? Cum ar fi ca puiul de gasca sa decida ca nu vrea sa invete sa zboare atunci cand sunt "programate lectiile de zbor"? In mod clar ar ramane in urma cardului care trebuie sa migreze. Ceea ce i-ar fi fatal.

Cat despre empatie... deci parintele trebuie sa fie empatic fata de lipsa de empatie a copilului neatragandu-i atentia si neconditionandu-l in nici un fel. Dar daca parintele nu e nici el empatic, ce ne facem? Si poate ca e asa pentru ca parintii lui (bunicii copilului) au considerat ca e ok sa fie asa si l-au lasat "ca pe el". Si tot asa, pana la a mia generatie de ne-empatici. De ce este aceasta finalitate ok (eu nu o vad ok deloc)?

nelia spune:

Cornelia

nelia spune:

Sa incerc si eu?

Nu functioneaza:

- pedepsele. Ii dau dreptate Coreicora, da, e exact acelasi lucru. Pedeapsa in sine daca nu e consecinta naturala nu are cum sa corecteze un comportament neadecvat, pentru ca in sine ea este un lucru negativ, deci nu vad cum s-ar putea obtine un lucru pozitiv, ca un comportament adecvat.

Sigur ca luindu-i iPodu-l pentru ca a facut o greseala, nu ai cum sa obtii intelegerea greselii si nici corectarea ei decit la nivel superficial, din dorinta de a avea jucaria inapoi.

- certatul si as adauga si criticatul (sau comparatia cu alti copii care nu fac ca el) sint unele dintre actele cu consecintele cele mai grave. I se poate comunica clar copilului ca ceea ce face nu e in regula si de ce, se pot gasi impreuna solutii, se poate comunica, dar fara ton de admonestare. Nimanui nu-i place asta, si noi ca adulti, daca gresim ceva si sintem certati, admonestati si criticati inainte de a se discuta cu noi, se simti oribil, pusi la colt...

- luatul jucariilor - nu are nici o legatura cu comportamentul, e doar o privare care aduce frustrare si e singura pe care copilul o tine minte.

- pusul la colt - iese din discutie, nu vad nici o utilitate in afara de a umili copilul.

- bulinele si recompensele - sint doar niste instrumente care arata incapacitatea noastra, a adultilor, de a fi creativi in metodele de stimulare si incurajare a copiilor.

- reactiile de genul "tu m-ai suparat pe mine acum si eu sunt suparata pe tine si iti raspund cu ceeasi moneda" - ai dreptul sa te superi pe copil daca a facut ceva care te-a suparat (aici ramine de vazut ce supara pe fiecare), ai dreptul sa ii spui, esti fiinta umana si ai sentimente - dar nu vad asta ca un raspuns cu aceeasi moneda (si e grav daca e asa, daca in loc de explicatii, de comunicare, copilul primeste doar supararea mamei pentru ceea ce a facut). Ne-am suparat reciproc, ne explicam, ne cerem scuze si incercam sa fim mai atenti pe viitor.

- santajul emotional - oh, aici e prea mult de spus. Dar l-as trece in cap de lista, este atit de prezent in metodele de educare, atit de mult se profita pe faptul ca, neintelegind multe din ce se intimpla in jur, primul sentiment al copilului este vina... incit i-ar trebui un subiect separat.

- controlul excesiv - aici trebuie discutat, caci e vag.

- transferul ingrijorarilor parintilor asupra copiiilor - metodele coecirtive si conditionarile apar in primul rind din aceasta cauza... iar e mult de spus.

Cornelia

Aqai spune:

Nelia

Oi fi scriind eu mult da unele lucruri in mintea mea is simple rau

So pentru mine vrei sa citesti cartea inseamna exact vrei sa citesti cartea, pe litere si cuvinte, nu s-o pictezi, nu s-o canti (btw, nu ai cum sa faci asta daca nu stii ce scrie in ea) deci musai sa inveti literele. SI ca sa citesti cartea aia si ca s-o pictezi si ca s-o scrii. Si daca-i cu musai e cu conditionare dupa mine.

Mai departe invatatul natural intr-un mediu propice invatarii. Mediul in sine e conditionarea. Ca daca era in jungla nu invata nici de buna voie nici nesilit de nimeni.

Conditionarea nu ii musai: daca nu vorbesti politicos nu iti cumpar bomboana, ci e data de insusi mediul in care straim si modul de viata curent.

Da, ca mediul nu e ideal, ca metoda si programele scolare lasa de dorit si ca ii baga pe toti intr-o oala, sunt de acord. dar pentru noi asta e muzica, asa dansam (iara conditionare). Daca mi-as permite as face homeschooling si as schimba mediul, insa l-as ghida pe copil dupa mintea mea si ar fi o conditionare de alta natura. Desigur, mult mai stralucita si plina de rafinament fiindca nu numa' buflea e geniu pe aici :D. Si io is, na

Iara la cea cu empatia las de la mine si nu mai spun lipsiti de empatie, ci cu un nivel foarte scazut. Si sunt de acord ca empatia nu se invata cu conditionari, ci cu metode de genul celor descrise de tine si or mai fi si altele pe care astept cu nerabdare sa le descopar, ca numa' io stiu cat imi muncesc creierii singura.

Dar e un proces de lunga durata si din cauza mediului, a normelor sociale si drepturile celorlalti la urma urmei, eu nu imi permit sa mai astept inca 4 ani sa zic pana cand invatarea se va face prin aceste metode, ca il duc la scoala zi de zi si in fiecare zi el trebuie sa accepte conditiile mediului ala. Adica nu lovesc copiii

deci il conditionam. In paralel, muncim munca aia sisifica la a corecta lipsa aceea prim metodele care sa dea roade dincolo de conditionarea de moment. Si asta o facem noi, parintii acasa ca scolii nu ii pasa de altceva decat de respectarea regulii de azi. Ca maine se schimba, poimanine revine si raspoimaine a plecat copilul la alta scoala si gata am scapat de-o grija.

In concluzie, zic eu ca nu suntem foarte departe. Doar ca altfel te ard lucrurile sa rezolvi o situatie cand esti in ea pana la gat si mai iei si scurtaturi cand n-ai ce face. Sau cel putin eu asa reactionez.





Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

Aqai spune:

Si cu nenorocitu' ala de ipad cum ati face?

Ca io stiu ca in teorie ii atrag atentia ca el cade si se parge si poi nu mai avem. Copchilu nu si nu si o tine pe a lui. ipadu cade si se sparge. teoria all nice and dandy ne spune ca nu pedepsim ci inavatm din eroare. Am invatat asadar ca daca nu tinem ipadul corect in nenorocitul ala de suport cade si se sparge, deci data viitoare o sa il tinem corect.

Tote bune si frumoase numa' ca parintele ramane si el fara ipad si mai rau mai scoate 600-700 de dolari din buzunar pt unul nou. Tot dupa metoda consecintei ar tb sa-i offsetez cu lego-ul pe urmatorii 5 ani sau sa il pun sa stranga bani el pt unul noi (expectancy cam tot vreo 5 ani ). Pe mine ma arde mai rau decat pe el in oricare dintre situatii. Ca se joaca in continuare pe laptop si cu lego la scoala. Io raman cu banii dati - gandit la sange - si cu minus la sticul de parfumuri si rochii care ar trebui sa stiti deja ca is importante pt mine.

Asa incat pot sa previn spargerea. Zic si explic o data, de doua ori de trei ori, el nu si nu, atunci luam ipad-ul si-l punem bine o vreme. Vreo zi doua. Apoi incercam iara sa vedem daca am tinut minte cum sta in afurisita de husa. Dama am invatat, am castigat toti. Daca nu, mai incercam peste o zi.

Asta dupa mine e o varianta rezonabila. nerezonabil - si la genul asta de pedepse ma tot refer - ar fi sa-i zic: pai tu nu ma asculti ia du-te tu la time-out 2 min. Sau sa-i confisc lego-ul. Nu obtin nimic.

So, e conditionare prima, da. E pedeapsa, intr-o masura. da e solutia cea mai buna pe care am gasit-o eu.

Si btw, ipad-ul e inca interg. Ca e plin de muci si dulceata e altceva :D care nu necesita mai mult de un servetel aplicat de o manuta harnica.

Da' ce credeti ca am facut cand a trantit cu o perna hard-discul extern si s-au dus toate pozele si toate filmele de cand erau ei nascuti? Plus poiectele lui tacs-u si 10 generatii de filme? Btw, reparatul costa 800 pe care nu ii am.



Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

nelia spune:

Repede, ca a venit trupa.

Auzi, dar de are nevoie un copil de virsta baiatului tau de un iPod in mina?

Cornelia

coracora spune: