Educatie cu ...mopul(2)
Raspunsuri - Pagina 2
nelia spune:
Marius, chiar te rog sa citesti, e doar un exemplu...
Nu cred ca am dat eu exemplul cu ciinele si bomboana... eu sint cu etologia.
Cornelia
Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung)
marius spune:
Ok
www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
pisigri spune:
Eu am dat exemplul cu ciinele si bomboana, pentru a ilustra mai sugestiv de ce mi se pare ...jignitor? sa reduci educatia unui copil la o suma de reflexe conditionate pe care trebuie sa pe deprinda.
Ca sa o tin in acelasi stil, ai vazut vreun episod din Cesar the Dog Whisperer?
Uite o paralela si mai sugestiva: educatia unui copil prin conditionare mi se pare similara dresarii ciinelui sa se rostogoleasca pt bomboane.
Educarea prin invatare, explicare si prin consecintele NATURALE ale actiunilor sale (ale copilului adica) mi se pare asemanatoare modului in care Cesar "educa" ciinii care ii intra pe mina.
Rezultatul poate fi acelasi, metodele difera, iar impactul lor pe termen lung mi se pare radical diferit.
http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
mianna spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui marius 2. Daca un om are un accident nu nu mai paseste (nu mai umbla) o perioada de timp suficient de mare fiind imobilizat isi perde reflexul de a umbla si trebuie sa reia procedura de invatare (stimul/reflex) pentru ca reflexul conditionat a disparut in lipsa stimulului. |
mersul il putem reduce(hiperbolizat, fiindca e ceva mai mult de-atat) la un reflex neconditionat, in niciun caz conditionat. se pierde raspunsul la stimulul de baza, nu la cel supraadaugat. de reflexul mersului la modul propriu vorbim doar pana la cateva luni, cand copiii sustinuti astfel incat piciorusele sa atinga o suprafata par ca merg. insa acest reflex dispare in cateva luni de la nastere, mersul propriu-zis nu e un simplu reflex.
mianna spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui marius @nelia 2. e necesar timp ca sa parcurg aceasta informatie 3. ai dat un exemplu daca nu ma insel chiar tu cu bomboana (recompensa) acordata unui caine daca.... <hr noshade size="1" /> @mianna - cu scuzele de rigoare insa am precizat ca nu este profesia mea si implicit asta ar presupune ca nu exista nici un criteriu obiectiv sau singular prin care sa imi arog exactitatea utilizarii unor notiuni. Ceea ce insa nu prespune absolut deloc faptul ca nu as indrazni sa imi exprim opiniile in acest context. Cat despre reflexe am o intrebare pentru tine: Consideri ca procesul de a pasi(a merge) este o forma de exprimare si a unui reflex? Poate ca de la acest raspuns pot sa imi dau seama daca ceea ce doresc eu sa exprim este si ceea ce intelegi tu ca as dori sa exprim. |
fara sa apuc sa citesc postul asta, am dat raspunsul mai sus. nu, procesul de a merge nu este un reflex.
nu cred ca intelegerea notiunii de reflex conditionat implica studii superioare si post-universitare in domeniu. asa cum singur recunosti, de Pavlov a auzit toata lumea, fiindca se invata prin scoala generala. ca tu ai senzatia ca acela a fost doar un fel de draft la care putem adauga orice ne convine - din pacate nu-i asa.
coracora spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui J G Coracora, eu una nu cred ca metodele parintilor de mii de ani functioneaza. Poate tu traiesti inconjurata de oameni fericiti, eu nu. Care mai de care in jurul meu, sau aici pe forum sunt nevrotici, depresivi, nefericiti. Tu cand spui "functioneaza" la ce te referi? Ca si tata crede ca metodele lui au functionat: n-am ajuns nici eu curva, nici frati-miu la puscarie, deci din punctul lui de vedere a job well done! J si Carla (05.02.2006) www.prin-casa.ro/" target="_blank">Culinare |
Pai eu, tu si multi altii suntem oameni functionali, nu? Traim intr-o societate ale carei legi / reguli le intelegem si ne conformam ca atare. Asadar, din acest punct de vedere, parintii nostri au facut o treaba buna, indiferent de metodele aplicate (mai cu vorba buna, mai pe un ton rastit, mai cu tras de perciuni, mai cu recompense pt purtare buna, samd).
Fericirea de care spui tu nu are neaparat legatura cu educatia primita acasa. In principiu parintii sadesc in copil baza comportamentului social: reguli, do's / don'ts, samd. In plus, parintii transmit copilor setul de valori pe care il practica ei insisi; de-aici isi poate "extrage" copilul atributele care i se potrivesc. Exemplific: unele familii pun mare accent pe masa luata impreuna, altele merg la nudisti / naturisti si-si iau si copiii; multi parinti frecventeza biserica si ii implica pe copii in ritualurile de manifestare a credintei, etc. Variatiunile pe tema asta sunt extrem de multe. De aici isi extrag copiii (viitorii adulti) "modelele de fericire". Bineinteles ca la acestea se adauga, cu varsta, placerile rezultate din hobbyuri, activitatea profesionala, propria viata de familie, samd. Insa ceea ce ofera parintii drept exemplu constituie primul model existential cu care este "confruntat" copilul.
Oricum firea (innascuta) a unor oameni este sa fie instrospectivi, pesimisti, predispusi la depresii, eterni purtatori de angoase existentiale in pofida eventualelor modele existentiale "fericite" cu care au interactionat.
Parintii pot incerca sa te invete sa fii fericit, insa rezultatul acestui demers nu este intotdeauna unul "fericit". In opinia mea, lectia fericirii personale presupune 90% studiu individual.
J G spune:
Coracora, inteleg ce vrei sa spui. Daca asta e targetul, clar poti sa aplici linistit metodele milenare. In sistemul asta mai ai si niste victime dar putem sa dam vina usor pe predispozitii.
Apropo, nu exista predispozitie depresiva. Sau pesimista.
Aqai spune:
Asta da discutie pe semantica :)
Dar pana la urma vrem sau nu vrem, viata in sine este un raspuns la o serie de stimuli. Nu reactionam la stimuli, nu ne adaptam, nu supravietuim sau supravietuim in forme marginale.
Ca ne place sau nu, suntem supusi la conditionari si reactionam la ele. Pentru mine personal e important cum reactionam.
Revenind la copii si cu o legatura la discutia de la psi cu bagajul genetic o sa imi permit sa vorbesc din experienta si nu din perspectiva stiintifica – vorba lui Marius, nu-s de meserie :D
Bagajul genetic are o pondere mare. Daca bagajul ala genetic ma facede ex impulsiv, lipsit de empatie si centrat pe sine pai io nu stiu cum altfel decat prin conditionare o sa invat copilul sa adopte un comportament care nu ii este natural. CA incercam sa facem procesul de educatie cat mai empatic, cat mai centrat pe nevoia si caracteristica copilului da, insa pana la urma orice invatare e o conditionare. Nu de genul vad lumina salivez, ci de genul vreau sa citesc din carte, invat literele – de ex. Si oricum o dam cititul nu e un process natural.
La fel, pentru un copil care nu este empatic in mod innascut, empatia este un process invatat (daca se chinuie cineva sa il invete) deci o conditionare.
Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)
Aqai spune:
Si legat de sistemele traditionale: au mers exact acolo unde exista terenul pentru auto- reglare. Nu stiu daca ma exprim corect.
insa e o diferenta de la cer la pamant intre un adult fuctional in societate si acelasi adult disfunctional in familie, in mediul in care simte ca nu trebuie sa se controleze fiindca nu simte pericolul unei repercursiuni.
cati din colegii de birou de ex, draguti si politicosi, tipa acasa la copii si la nevasta? Sau ii neglijeaza? Sau nu participa la treburile gospodaresti? Ma rog si invers, din colega politicoasa si oarecum oropsita de soarta dupa povestile ei nu stii ce se intampla acasa cand devine teroarea sotului prin autovictimizare?
Asta nu inseamna ca oamenii astia integrati social sunt si niste adulti echilibrati. Si asta inseamna ca undeva metodele folosite au fost nepotrivite, fiindca nu au facut decat sa invete adultul cum sa puna o masca social acceptabila.
Coracora, daca tu ai norocul ca tu si familia ta sa faceti parte dintre acei adulti echilibrati si fericiti si care nu aveti nevoie sa treceti dincolo de niste metode conventionale - good for you! Eu insa in locul tau as zice multumesc lui dumnezeu si nu as incerca sa discteditez efortrile celor care cauta cele mai bune solutii pentru niste situatii nitel mai complexe.
Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)
coracora spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Aqai Si legat de sistemele traditionale: au mers exact acolo unde exista terenul pentru auto- reglare. Nu stiu daca ma exprim corect. |
Eu nu inteleg ce vrei sa spui.
| Citat: |
| insa e o diferenta de la cer la pamant intre un adult fuctional in societate si acelasi adult disfunctional in familie, in mediul in care simte ca nu trebuie sa se controleze fiindca nu simte pericolul unei repercursiuni. |
Pai tot de-acasa primeste si valori precum empatia, bunul simt, darnicia, etc. Sau ar trebuie sa primeasca. Eu asa consider ca e firesc. Toate mediile in care se manifesta un individ sunt mai mult sau mai putin restrictive: la munca trebuie sa adopti un stil profesional si sa nu faci greseli pentru ca poti fi sanctionat prin mustrare scrisa, taiere de salariu, samd; in trafic trebuie sa respecti anumite reguli, altminteri ramai fara permis; acasa iti respecti sotia / sotul si copii pentru ca altfel risti tensiuni nedorite in cadrul familiei, etc.
| Citat: |
| cati din colegii de birou de ex, draguti si politicosi, tipa acasa la copii si la nevasta? Sau ii neglijeaza? Sau nu participa la treburile gospodaresti? Ma rog si invers, din colega politicoasa si oarecum oropsita de soarta dupa povestile ei nu stii ce se intampla acasa cand devine teroarea sotului prin autovictimizare? Asta nu inseamna ca oamenii astia integrati social sunt si niste adulti echilibrati. Si asta inseamna ca undeva metodele folosite au fost nepotrivite, fiindca nu au facut decat sa invete adultul cum sa puna o masca social acceptabila. |
Educatia la nivelul scolii / familiei nu se rezuma doar la normele de convietuire sociala, acest lucru e de la sine inteles. Faptul ca unii oameni ating varsta maturitatii fara a-si gasi echilibrul nu este musai rezultatul metodelor educationale de care au beneficiat atunci cand au fost copii.
Vezi ceea ce am scris mai sus.
| Citat: |
| Coracora, daca tu ai norocul ca tu si familia ta sa faceti parte dintre acei adulti echilibrati si fericiti si care nu aveti nevoie sa treceti dincolo de niste metode conventionale - good for you! Eu insa in locul tau as zice multumesc lui dumnezeu si nu as incerca sa discteditez efortrile celor care cauta cele mai bune solutii pentru niste situatii nitel mai complexe. |
Nu am afirmat vreodata ca eu as fi "total echilibrata", asadar deductia ta mi se pare nepotrivita (iar tonul mesajului tau nitel cam vehement). Eu nu discreditez eforturile nimanui; incerc doar sa inteleg patima unora de-a da cu piciorul metodelor educationale cu care ei au fost crescuti si respectiv nevoia aparent urgenta de innoire in acest domeniu.
Am adresat mai multe intrebari privitoare la aceste metode ce se vor a fi noi si superioare intr-una din postarile mele precedente, insa nimeni nu a dat raspuns. Care sunt neajunsurile actualelor metode? Si nu, nu ma refer la indivizii care sunt ok in societate dar acasa o abuzeaza verbal pe sotie - ei au lipsit la lectia despre bun simt si respect pe care orice parinte are obligatia de-a o tine copiilor. Care sunt noile metode, in ce constau ele si cum pot fi puse in practica? Cu ce eforturi? In ce mod trebuie schimbata mentalitatea educatorului din sanul familiei / institutia de invatamant?
Astept cu interes raspunsurile la aceste intrebari.
Altfel ne razboim pe teren semantic si nimic mai mult.